Cuprins

Cererea in casatorie, cea mai frumoasa declaratie de iubire

“I loved you yesterday, I love you still,
I always have and always WILL”

in traducere:

Te iubesc asa cum te pot iubi doar eu
Te-am iubit si te voi iubi mereu

 

Vasazica ai constatat cerere in casatorie surprizaca ea este sufletul tau pereche si ca sa fii sigur ca reusesti sa o pastrezi langa tine esti hotarat sa iei masuri. Foarte bine.

Insa, dupa o scurta meditatie ai ajuns la concluzia ca cea mai sigura metoda care sa-ti garanteze o vesnicie langa ea este sa o intrebi: ”Vrei sa fii sotia mea?”. Hmm, o cerere in casatorie… usor de zis, greu de facut mai ales atunci cand nu cunosti eticheta si nici nu ai fost receptiv la experientele celorlalti.

Cum se procedeaza? In primul rand trebuie sa fii sigur 100% ca raspunsul ei va fi indubitabil “DA!”. De abia apoi incepi sa te gandesti cand sa-i pui intrebarea, cum trebuie sa sune pledoaria ta si cum sa te pregatesti si ce scenariu sa pui in practica. Sa le luam pe rand.

Valentine’s Day, una din cele 365 de ocazii sa o ceri

 

Cand? Vorbim despre unul dintre cele mai importante momente din viata ta de barbat, deci va trebui sa alegi cu multa atentie ziua cea mare. Asigura-te ca in acea perioada iubita nu are o perioada aglomerata sau stresanta si apoi gandeste-te daca preferi o zi speciala sau o zi obisnuita din an pentru a o cere de sotie.

O zi speciala. Prin zi speciala intelegem fie o zi cu semnificatie pentru voi doi, precum ziua in care v-ati cunoscut sau cand aniversati relatia, ziua ei de nastere sau o sarbatoare in sine precum Craciunul, Anul Nou sau Ziua Indragostitilor. Sa luam drept exemplu Valentine’s Day.

Foarte multi barbati aleg Ziua Indragostitilor pentru a pune intrebarea vietii lor. Stiai ca in SUA se casatoresc anual 2,6 milioane de oameni dintre care 10% si-au cerut iubita de sotie de Valentine’s Day? Dezavantajul acestei zile este ca sunt sanse destul de mari ca ea sa se astepte la propunerea ta. Chiar daca nu esti adeptul Zilei Indragostitilor si crezi ca nu este o zi potrivita pentru intentia ta, este un moment bun sa incepi sa faci planuri.

O zi obisnuita. Nici nu va intui ca ai putea sa o ceri, iar odata lansata intrebarea, va veti alege cu o sarbatoare proprie pe care sa o bifati in calendar.

Cererea in casatorie: De la A la Z

 

Cum? Inainte de a te gandi cum sa faci acest pas trebuie sa stii cum ar trebui sa arate un astfel de eveniment, macar in linii mari si de ce trebuie sa tii cont ca sa-ti cresti sansele de a primi un raspunsul dorit.

Cum este o cerere in casatorie de succes?

  • O surpriza – are un impact mai puternic decat un eveniment intuit
  • Plina de semnificatii – are rolul de a va lega sufleteste si mai mult
  • Romantica, doar se presupune a fi cel mai romantic moment al vietii
  • Originala, creativa – ii va spune cat de mult tii la ea daca te-ai straduit sa faci ceva special si ai renuntat la clisee
  • O amintire de neuitat pe care o vei povesti toata viata
  • De vis, pentru ca a visat la acest moment o viata intreaga
  • Un “DA!”. Raspunsul pozitiv este de fapt obiectul tau principal

Insa acestea sunt numai informatiile de baza. Era prea frumos sa fie adevarat, nu? Pentru ca lucrurile bune se obtin cu un efort mare, va trebui sa mai pui niste “caramizi” peste “temelia” propunerii tale. Iti dezvaluim aici secretele care vor inmuia inima oricarei domnite.

cerere in casatorie surpriza

                                                                                                 

Asa DA!

  • Pregateste un text special, nu te baza ca-ti vor veni cuvintele in minte pe moment. Textul ar trebui sa-i spuna ei fara echivoc motivele pentru care vrei sa o  iei de nevasta.
  • Adapteaza cererea si scenariul la gusturile si personalitatea ei. Daca e mai timida, nu o cere in fata unui stadion plin de oameni, dar daca ii plac gesturile grandioase te poti gandi si la scenarii de Oscar. In topul locurilor de vis unde sa-i pui intrebarea cea mare se afla si Parisul, mai exact, Turnul Eiffel, asa cum povesteste si Tomata cu Scufita: “Numai ca in varful turnului Eiffel… s-a mai intamplat ceva. Am fost ceruta de soție…Cand am vazut cutiuța roșie cu inelul in ea, m-am panicat… apoi m-au invadat o tona de senzatii, de emoții necunoscute pe care nici pana azi nu le pot identifica…
  • Surprinde-o! Chiar daca stabiliti de comun acord sa va logoditi, asta nu inseamna ca nu trebuie sa o surprinzi cu cererea. O surpriza frumoasa a avut si Mihaela Anghel desi stabilisera anterior niste amanunte: “Nici eu nu ma așteptam sa fie atunci, nici el nu programase acea zi.  S-a intamplat in mare parte pentru ca am gasit la un chioșc de ziare o revista pentru mirese pe care o cautam de vreo 4-5 luni… El a considerat ca asta e un semn așa ca atunci cand am ajuns in parc, intr-o zona liniștita (i-am zis de nenumarate ori ca nu vreau spectatori la cererea in casatorie), pe un pod, s-a așezat in genunchi, a scos caseta cu inelul și m-a cerut in casatorie.
  • Pregateste scenariul pana la cel mai mic detaliu
  • Ingenuncheaza in fata ei, orice femeie va aprecia
  • Spune cuvintele magice “Vrei sa fii sotia mea?”
  • Priveste-o in ochi atunci cand i te adresezi
  • Alege un loc linistit, doar vrei sa auda ce spui, nu?
  • Pecetluieste-ti promisiunea cu un inel de logodna pe masura
  • Dupa aceea spune-le tuturor celor dragi vestea cea mare
  • O poti cere si de la parintii ei, daca pentru ea sau pentru viitori socri conteaza acest gest. Daca ea este mai libertina, ar putea fi deranjata sa ia altii deciziile in locui ei sau sa astepte acceptul lor

cerere in casatorie deosebita

 

 

Diamantul, pretendent la inelul de logodna

 

Inelul de logodna este un cadou special care difera de la caz la caz, dar la momentul actual, ar trebui sa stii ca diamantele sunt in topul preferintelor celor care urmeaza sa-si uneasca destinele. De ce? Pentru ca:inele de logodna cu diamante

  • Diamantele sunt pentru totdeauna, asa cum va fi si iubirea voastra
  • Inelul de logodna trebuie sa fie unic, precum povestea voastra de iubire  si va fi daca apelezi la speciliastul in domeniu, Rosenberg & Associates – comerciant de diamante – care te indruma spre alegerea ideala
  • Stralucirea diamantului o va face sa straluceasca asa cum te-a facut pe tine iubirea ei sa stralucesti.
  • Diamantele sunt cele mai bune prietene ale femeii
  • Ea isi va dori un inel care sa-i vina perfect, unul facut la comanda pe care sa nu-l mai vada la mana niciunei alte femei. Rosenberg & Associates iti ofera un inel la fel de unic precum femeia iubita.
  • Diamantul este dovada unei declaratii de dragoste fara egal
  • Un diamant ii va transmite ca nu faci compromisuri in cel mai important moment al vietii si isi va da seama cat de mult o iubesti
  • Rosenberg & Associates ne aminteste de cei 4C ai diamantelor (Clarity, Color, Cut, Carat). Sa fie doar o coincidenta ca si viata de familie presupune tot 4C-uri, Consimtamant, Casatorie, Copii, Completare ?

 

R&A

 

Cum alegi inelul de logodna?

Alegerea inelului este o provocare insurmontabila pentru majoritatea barbatilor. Din fericire, Rosenberg & Associates vine in intampinarea dilemei barbatilor care isi doresc un inel de logodna perfect, dar care nu stiu de unde sa inceapa cautarea. La Rosenberg & Associates gasesti oricand un specialist care te va consilia si-ti va fi alaturi pana la descoperirea inelului care sa-i aduca un raspuns pozitiv la intrebarea “Vrei sa fii sotia mea?”.

Cu putin noroc si cu putin ajutor de la un comerciant de diamante, rezolvi cea mai dificila etapa a misiunii tale. Acum ramane sa te ocupi de scenariu…

Daca pe indragostiti Valentine’s Day ii indeamna la dovezi de iubire, pe noi ne-a inspirat sa organizam concurs dedicat celor care si-au luat inima in dinti si cauta un scenariu original pentru a-si cere iubita in casatorie.

CONCURS!

Castiga 6 diamante veritabile, in valoare de 3500 lei

 

Cerere In Casatorie

In perioada 5-11 februarie, inscrie in concurs un scenariu original de cerere in casatorie si 6 diamante pot fi ale tale pentru totdeauna! Poti castiga unul din cele 10 premii puse la bataie:

 

Locul 1

Premiul cel mare: 6 diamante negre oferite de Rosenberg & Associates, in valoare de 3500 lei + O SURPRIZA

Castigatorul va primi un set de diamante, in valoare de 3500 lei, format din 6 diamante de culoare neagra, dintre care: un diamant negru 0,10 carate + 5 diamante negre a cate 0,01 carate fiecare.

Rosenberg & Associates vine cu o surpriza pentru castigator: la cele sase diamante negre se adauga si un gram de aur de 24K pentru ca fericitul posesor sa-si poata face o bijuterie la comanda: fie un inel cu diamante, un pandantiv sau cercei cu diamante. Totul depinde preferintele celei care le va purta cu mandrie.

Te intrebi ce poti face cu ele? O bijuterie poate sa fie sau nu pe gustul unei femei, insa diamantele fac nota separata, diamantele sunt pentru totdeauna!

  • Poti sa le pastrezi, caci diamantele au o valoare impresionanta
  • Poti alege sa-i faci persoanei iubite o bijuterie la comanda, exact asa cum si-ar dori ea.

 

Scenariul tau a fost atat de interesant incat a intrat in finala printre cele mai bune 10 scenarii de cerere in casatorie? Aceasta realizare merita premiata.

 

Locul 2

Un voucher in valoare de 800 de lei oferit de Rosenberg & Associates + un voucher in valoare 100 de lei oferit de iLUX.ro

Locul 3

Un voucher in valoare de 500 de lei oferit de Rosenberg & Associates + un voucher in valoare 100 de lei oferit de iLUX.ro

 Locurile 4 – 10

Cate un voucher in valoare 100 de lei oferit de magazinul tau de cadouri, iLUX.ro

 

Ce trebuie sa faci pentru a intra in joc?

Gandeste-te la un scenariu cat mai original si creativ de cerere in casatorie.

Premiem creativitatea pe care ti-o poti manifesta printr-un scenariu care poate descrie propria experienta, cum ai fost ceruta, cum ai cerut-o in casatorie, cum intentionezi sa o ceri, cum ai vrea sa o ceri, cat si o poveste imaginara, cum ti-ai dori sa te ceara, un scenariu de vis etc.

Dupa ce ai gandit bine povestea cererii in casatorie, lasa-ne un comentariu la acest articol, cu scenariul tau:

  • Scrie un comentariu la acest articol in care sa ne prezinti ideea ta (scenariul) de cerere in casatorie
  • Fii original, am citit si noi scenariile de pe net 🙂
  • Inscrierile se fac intre 5-11 februarie
  • Castigatorul va fi anuntat in data de 13 februarie

Cum vor fi desemnati castigatorii?

Cine ar putea juriza originalitatea mai bine decat reprezentatii blogosferei?  Castigatorul va fi desemnat de catre un juriu format din 10 bloggeri talentati: MihaelaAnghel, Cris-Mary,  OanaKovacs, Vulupe,  AddictedQuestioare.ro,  FlorinAdamache,  RazvanBucur , Hapi.Riverwoman si AlexandraBohan.

Jurizarea se va face in 2 etape:

  1. In faza preliminara de jurizare, iLUX impreuna cu partenerul sau vor alege cele mai bune 10 scenarii care vor fi supuse votului final al juriului
  2. In faza finala de jurizare, cei 10 jurati vor acorda punctaje de la 1 la 10 celor 10 scenarii intrate in finala

Clasamantul final va fi facut public atat pe blogul iLUX, cat si pe pagina de Facebook pe data de 13 februarie.

 

Regulamentul concursului:

  • La concurs poate participa oricine: atat barbatii, care sa ne spuna cum si-ar cere iubita, cat si femeile care ne pot impartasi cum isi doresc ele sa li se puna intrebarea cea mare
  • Inscrierile se fac in perioada 5-11 februarie
  • Dupa incheierea perioadei de inscrieri, echipa iLUX si partenerul sau Rosenberg & Associates vor alege cele mai bune 10 scenarii, care vor intra in etapa finala de jurizare
  • Concursul va fi jurizat de o echipa de bloggeri impartiali, din exteriorul echipei iLUX.ro
  • Juriul va acorda puncte de la 1-10 celor mai impresionante zece scenarii
  • Castigatorul va fi anuntat pe 13 februarie, pe blogul iLUX si pe pagina de Facebook
  • Premiul va fi expediat doar pe teritoriul Romaniei
  • O persoana nu poate participa la concurs decat cu un singur scenariu
  • Validarea castigatorului depinde de veridicitatea adresei de mail de pe care s-a inscris la cocncurs
  • Castigatorii vor fi validati doar in situatia in care numele cu care s-au inscris la concurs corespunde cu numele din actul de identitate
  • Participantii care nu respecta regulile concursului vor fi descalificati

 

Concursul s-a incheiat.

Rezultatele concursului

 

Recunoastem ca cele 100 de scenarii inscrise in concurs ne-au pus la grea incercare in misiunea de a selecta 10 cele mai originale. Nici juratii nu au avut o misiune usoara in fata celor 10 scenarii, unul mai frumos si mai original decat celalalt, dar in cele din urma obiectivitatea si criteriul originalitatii i-au ghidat spre desemnarea castigatorilor.

Locul1

Iata clasamentul final:

  • Locul 1: Sims
  • Locul 2: Traian P.
  • Locul 3: Vlad
  • Locul 4: Paun Catalina Cezarina
  • Locul 5: Alexandra (casatorie de o zi)
  • Locul 6: Adelina Iliescu
  • Locul 7: Natalia
  • Locul 8: Mihaela Craciunescu
  • Locul 9: Dani
  • Locul 10: Andreea M

 

Le multumim tuturor celor care au participat la concurs, membrilor juriului si mai ales partenerului nostru, Rosenberg & Associates care a oferit marele premiu, sase diamante veritabile in valoare de 3500 de lei.

 

Comenteaza direct de pe contul tau de Facebook!

80 COMENTARII

  1. Nu cred ca va fi cea mai originala, dar e reala, e povestea mea si mi-e draga. Ca introducere, noi ne cunoscusem in facultate unde am iesit cateva luni si s-a despartit de mine prin telefon. Ne-am regasit dupa 6 ani si dupa o tatonare de cateva luni deja aveam cheie la el acasa si incepusem sa-i cotropesc rafturi si etajere.
    Cererea lui a fost de un umor sec sec si realist: „auzi, avem deja cam 5 ani impreuna si e clar ca nu esti cu mine doar ca sa te razbuni pentru prostia din tinerete (pentru care si-a pus cenusa in cap)…nu vrei sa fac femeie cinstita din tine?”.
    (asta venise si ca replica la indemnul bunicilor noastre de a nu mai trai in pacat)
    Nu a fost o locatie anume sau vreun scenariu elaborat, scenariile le elaborez eu periodic acum cu sedinte foto aniversare 😉
    Si ca sa va lovesc la sentiment, am primit atunci si inel cu diamant fiindca a zis ca e singura traditie pe care isi doreste sa o respecte, dar din pacate l-am pierdut dupa aproximativ un an si il regret si acum, la 5 ani de la nunta.

  2. Scenariul meu ptr. o cerere in casatorie
    e o zi normala in care nu astept nimic si vine el propunandu-mi sa ne uitam la un film. Ma intreaba ce vreau sa rontaim cipsuri sau popcorn. I raspund ca cipsuri desi stia ca sunt preferatii mei. Eu i spun in gluma: Ce fain ar fi sa gasesc bani in punga, ar fi o surpriza minunata, el imi zambeste si nu spune nimic. El pregateste filmul iar eu pregatesc castronelul ptr. cipsuri, desfac punga si vad ceva, ma gandeam la vreo jucarie ca la pufuleti si ma miram. Am ramas surprinsa intr-o punguta mica era un inel cu piatra (nu diamant) si un biletel pe care scria „Vrei sa ne petrecem viata impreuna? Te iubesc” Pe moment mi-au dat lacrimile si va dati seama ca am acceptat. Defiecare data cand deschid cate o punga de cipsuri parca am emotii…. 🙂

  3. E o seara calda de sfarsit de mai. Sunt in tren. Ma intorc de acasa…am fost sa-l vad pe tata. Mi-ar fi placut sa fi mers si EL cu mine, dar nu a putut… “Iubito, incearca sa ma intelegi! Nu pot sa-mi iau liber acum. Trebuie sa ma intalnesc cu D-l Jianu…stii cat e de important pentru mine! Trebuie sa inchei afacerea asta!” Am plecat atat de furioasa! Nici nu l-am sarutat de ramas bun… De cand a primit promovarea nu mai are timp de nimic…nu mai are timp de mine! Ma trezesc brusc. “Biletele la control!” Caut repede in geanta… Doamne, unde l-am pus? Ma caut in buzunare si usurata ii intind biletul. Nasul se uita cu dezamagire ca mi-am luat bilet. Ar fi baut si el o cafea azi. M-a enervat. Visam ca sunt cu EL in fata unui semineu, flacarile se reflectau in ochii mei… Se juca cu mana in parul meu… Tresar din nou. In compartiment intra mai multe persoane. Privesc pe geam. Desenez figurine pe aburul care se scurge pe sticla murdara. Langa mine cineva face un rebus, in fata un domn mai in varsta priveste in gol… imi aduce aminte de tata. Oare la ce se gandeste? Oare unde merge? Il asteapta cineva acolo unde merge? Oare e fericit, trist sau doar absent?
    Il sun sa vina sa ma astepte la gara. “Puiule, sunt intr-o sedinta acum. O sa intarzii diseara! Cred ca esti foarte obosita de pe drum, deci cred ca ar fi bine sa nu ma astepti! Te iubesc!” Nu-i nimic… M-am obisnuit… Iau un taxi. Printre lumini, claxoane, cladiri, am timp sa ma gandesc la noi, la toti anii astia impreuna, la nunta din toamna, la copilul pe care visam sa-l avem. Vreau sa fie fetita…Ileana, ca pe mama! Mi-au dat lacrimile… Ma trezeste vocea soferului. “Doamna! Doamna! E bine daca va las aici?” “Ma scuzati. Da, aici e bine!” Am ajuns in sfarsit… A fost atat de aglomerat traficul! Platesc soferului si intru pe poarta…
    La lumina lampilor din gradina zaresc un plic langa poarta, agatat de o crenguta. Il deschid… Inauntru, un bilet cu un singur cuvant: ”Te…” Pe alee, ma astepta un altul, care continea de asemenea un cuvant: “…astept”. Imi bate atat de tare inima… Nu-mi vine sa cred! Grabesc pasul. Pe usa de la intrare un alt plic: “Mi-ai lipsit atat de tare! Te iubesc!” O, Doamne! Intru in casa. Simt un miros cald…de iasomie… Imi las haina in cuier si, nerabdatoare, urc scarile… Pe trepte petale rosii de trandafir. Deschid usa si il vad…elegant, zambitor, asteptandu-ma! Raman fara cuvinte acolo, in prag si il privesc cu lacrimi in ochi. Ma ia in brate, ma strage tare si ma saruta fierbinte. “Mi-a fost atat de dor de tine!” Parea ca visez. Cand in sfarsit ii dau drumul, incep sa ma plimb prin camera, uluita de toate pregatirile pe care le facuse. Observ in mijlocul sufrageriei o masa aranjata simplu, cu 3 lumanari, doua pahare de vin si doua farfurii cu tacamuri. Inainte sa apuc sa intreb ceva, imi intinde un cadou frumos impachetat si imi cere sa-l deschid. Rup repede ambalajul… Inauntru, o superba rochie rosie, eleganta, simpla, cu doua bretele subtiri. Il imbratisez puternic si fug sa ma schimb. Pana m-am intors, el aranjase deja masa si ma privea.. Ochii aia mari, negri, ma patrundeau si ma faceau sa simt fiori prin tot corpul… “Doamne, cat esti de frumoasa!”
    In fundal, o muzica ambientala… Ma asez la masa… Nu-mi vine sa cred ca a gatit…ca a facut toate astea pentru mine! Dupa o cina minunata, imi spune ca mi-a pregatit o surpriza. Ma leaga la ochi si prin intuneric ma duce in dormitor. Am atatea emotii… Ma dezleaga si nerabdatoare deschid ochii… In mijlocul camerei o inimoara din lumanarele parfumate, pe pat o lenjerie de saten aurie si peste tot petale de trandafiri… Se pune in genunchi si scoate o cutiuta pe care o deschide.. “Vrei sa fii sotia mea?” Nu pot sa ma abtin si izbucnesc in lacrimi. Incep sa tip cu o voce ragusita: “Da! Da! Vreau!” Ma ia in brate si ma invarte! Hotarasem sa ne casatorim de ceva vreme, dar nu m-a cerut niciodata…oficial. Sunt cea mai fericita femeie de pe planeta!
    Sunt atat de ametita…poate de la vin… Ma ridica pe brate si ma aseaza pe pat. Simt ca plutesc… Simt ca totul e ireal, ca e doar un vis… E noaptea noastra…sunt a lui, e al meu… Ne contopim, devenim o singura fiinta. Nimic altceva nu mai conteaza, doar noi doi. Un singur trup, doar eu si el…

  4. O sa descriu mai jos experienta mea, asa cum m-a cerut sotul meu acum aproape 4 ani de zile 🙂 Ca preambul, mentionez ca el este exact opusul romanticului (ba chiar i se par penibile manifestarile de genul acesta). La data la care m-a cerut, eram impreuna de aproximativ 3 ani, insa aveam o relatie la distanta pentru ca el calatorea foarte mult, si ne vedeam foarte rar. Totusi am stiut ca el este THE ONE, si aproape un an de zile l-am „tocat” la cap ca vreau sa imi dea inelul, nu vreau sa ma surprinda, ca putem sta logoditi si 10 ani de zile si nu vreau neaparat nunta. Dupa luni bune de batai de cap (pentru el), am renuntat. Era cam in preajma sarbatorilor de iarna, si el tocmai ce ma anuntase ca nu vine acasa de sarbatori ca are de lucru, deci va dati seama ca fix la inel nu ma mai gandeam…Si povestea incepe asa:

    Era 23 decembrie, dupa-masa, si primesc un telefon de la (viitoarea-pe atunci) cumnata mea, care imi spune ca azi iesim in oras, sa ma imbrac frumos, ca stie ca sunt trista ca EL nu vine acasa dar ca vrea sa iesim ca ea trebuie sa se intalneasca cu un baiat (eu in gandul meu „si ce, vrei sa fiu eu a 3-a roata la caruta??”). I-am spus ca nu am chef, si ea nu ca nu, ca mergem…intr-un final am cedat, a zis ca vine sa ma ia la 8.30 de acasa cu masina. Zis si facut, vine, cobor, ma urc in masina, nimic suspect…si ajungem pe strada principala de langa unde stau, si imi spune ca ea intra pana la farmacie sa ia algocalmin ca o doare capul. Ok, eu raman in masina (eram pe scaunul din dreapta) si incep si butonez radio-ul.

    Nu vreti sa stiti cum mi-a stat inima in loc cand am vazut ca cineva (nu cumnata-mea, ci un barbat) deschide usa si intra in locul soferului! Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost „na, acuma asta ma fura cu tot cu masina si am belit-o”, dar in secunda urmatoare am observat ca era EL, tot parfumat si „spilcuit” si frezat si de toate, cu un trandafir alb pe care mi l-a intins. Eu eram in extaz ca a venit acasa si credeam ca aia era surpriza, dar dupa ce ne-am sarutat, am observat ca ceva sclipea din mijlocul trandafirului, un inel, cel mai frumos inel posibil, si eu foarte sec am intrebat „Ce-i cu asta?” :)) EL saracul, n-a mai stiut ce sa zica, defapt nici n-a zis decat „Vrei?…” si eu m-am gandit sa ii crut agonia, si am spus DA bineinteles 😀 Si cam atat.

    Intre timp cumnata-mea ingheta deja afara uitandu-se in masina cand se gata faza sa poata urca si ea :)) Poate nu e cel mai original scenariu, dar eu il povestesc cu drag de fiecare data si ma amuza in special cand ma gandesc ce efort a facut si cate emotii avea SARACUL, cand el defapt deobicei e rece, si anti-talent la romantisme.

    Si partea cea mai interesanta a povestii, defapt si partea romantica, este ca momentul in care a intrat in masina, s-a intamplat exact in DATA, LOCUL si LA ORA la care ne-am vazut prima si prima data cand ne cunoscusem, in urma 3 ani de zile…:)

  5. Buna ziua,
    Mai jos veti auzi cum am fost eu „ceruta” in casatorie.
    De asemenea, va veti da seama de ce anume au fost necesare ghilimelele.
    Eram impreuna de vreo 3 ani, cand ne-am mutat impreuna in chirie, sa vedem daca ne „descuram” cu bine ca un cuplu cu bune si cu mai putin bune.Tot atunci, (mai mult\mai putin) a inceput perioada in care am inceput sa lucram, imediat dupa terminarea facultatii si perioada in care el imi spunea ca isi doreste un copil in viitor, raspunsul meu fiind in gluma desigur, dar …aruncat ca un fel de provocare „Eu nu fac copii din flori! :))”
    Dupa vreo 6 luni(eram in luna septembrie), eu am inceput sa imi doresc foarte tare sa ne cumparam o masinuta.Am venit acasa in fiecare zi, cu cate o idee, cu cate o marca de masina, cu diferite variante de finantare – o buna parte din bani urmand a fi obtinuti dintr-un credit, pana cand intr-o zi discutia a devenit foarte serioasa, de genul „cumparam sau nu masina”?Si cum vorbeam eu ca o moara stricata, si incercam sa il conving de toate avantajele…. ba a unei masini noi, ba a unei masini second, ba a unui credit auto, ba a unui credit nevoi personale, o data am auzit o intrebare din partea lui…. „Daca noi luam credit pentru masina, cum mai facem nunta la anul?” A fost…..a fost ceva de nedescris, chiar daca pare foarte ciudat.Am stat cateva secunde, pana am constientizat ca aceasta intrebare este egala cu „Vrei sa fi sotia mea?” din filme. Eu am spus…”Rezolvam” si i-am dat o solutie..Acest raspuns desigur a fost DA-ul fetei din filme 🙂 Noi nu suntem deloc romantici, si nu suferim din cauza asta, iar aceasta cerere a fost chiar conforma cu personalitatea noastra. Aceasta cerere si „rezolvam” s-a si concretizat.Incepand cu saptamana urmatoare am inceput organizarea nuntii si anul urmator ne-am si casatorit.De atunci au trecut 4 ani jumatate si suntem ..fericiti.

    So, it’s a happy end!

  6. Desi ne stiam de multa vreme si doream sa facem nunta, nu o cerusem inca oficial. Acest lucru urma sa il fac intr-o duminica, la parintii ei.
    Ei bine, am hotarat sa mergem de vineri la ei. Ea a ajuns prima in Gara de nord si, da, m-a asteptat de i s-au lungit urechile (sincer, credeam ca ma va strange de gat). M-a asteptat ptr ca mi-a venit o idee pe loc si pana am alergat dupa flori si dupa altele… a durat ceva!
    Nu se astepta sa o cer atunci… am venit cu un buchet foarte frumos de flori (ea credea ca este ptr duminica). Pe sub haina aveam un tricou inscriptionat „vrei sa fii sotia mea?”
    Nu i-am spus absolut nimic ci doar am deschis fermoarul de la haina… Ei bine… n-a observat nimic 😀 Asta pana am ajuns in dreptul tabelei de afisaj si atunci, nu stiu cum s-a intors ca a observat!!! A fost foarte emotionata. Raspunsul ei a fost sub forma de intrebarea ca sa-si deschida haina sa imi arate si ea tricoul cu DA? Am ramas cu gura cascata… nu ma asteptam sa aibe si ea tricou… Cand si-a deschis haina… nu avea tricou insa a spus un mare DA (bine, in rucsac aveam si ptr ea un tricou cu un DA pe el ).
    Cam asa au stat lucrurile in cazul nostru. Tricourile inca le mai avem si acum, in mai, facem un an de la casatorie… Oare ce surpriza sa-i mai fac? Sper sa nu-mi mai vina vreo idee tot asa de spontana si sa ma astepte mult si bine ptr ca de asta data chiar ca ma va strange de gat. 😀

  7. Aparent sensibila si romantica, nu-mi plac cererile in casatorie “tip”(plaja pustie, lumanari si luna plina) si nici inelele cu diamant mic alb, tip uniforma.  Stiu, toata lumea va sti atunci (cand voi purta un asa inel) ca am fost ceruta, dar asta este esenta ?! Nu spun ca scenariul este urat. O nu, pur si simplu nu mi se prea potriveste.
    Port uneori un inel (cumparat prin adolescenta) care se incadreaza oarecum in tiparele unui inel de logodna. Este simplu, din argint si are evident, o mica piatra –imitatie de diamant. In ziua in care-l port, toata lumea, dar toata lumea, ma intreaba daca am fost ceruta. Desi, l-am purtat si saptamana trecuta si am fost intrebata acelasi lucru, am raspuns calm de 100 de ori ca NU! Pana si un copil de 4 ani m-a intrebat asta si nu, nu glumesc.
    Nu stiu voi cum sunteti dar eu sambata dimineata (dupa ce beau cafeaua) ma apuc de gatit, sa am mancare toata saptamana. Colegul meu de apartament, pleaca sa cumpere una alta, ce am uitat eu sa cumpar de cu seara pentru ciorba. De exemplu o legatura de patrunjel, o cutie de smantana, uitasem ca tre’ sa pun etc.
    Ei, o legatura de patrunjel a mers sa cumpere si in sambata “aia”. Dar a durat 3 ore, 3 ore in care mi-am imaginat toate scenariile si catastrofele din lume. Acum imi pare rau ca nu le-am notat, poate iesea un film bun dar ce sa faci, eram ocupata cu ciorba. L-am sunat cam de 50 de ori, nu mi-a raspuns. M-am gandit ca nu stie ce-i ala patrunjel (s-a mai intamplat), dupa care mi-am imaginat ca s-a vandut tot din piata, la 10 minute dupa, m-am gandit ca poate a dat masina peste el si nu poate raspunde, asa mai departe….
    Da, stiu, groaznic.
    Dupa 3 ore terminasem ciorba (fara patrunjel desigur), aveam parul prins in varful capului, eram nemachiata si purtam o salopeta larga (o poti asemana usor cu un sac). Eram deci, femeia ideala.
    Cand s-a deschis usa de la intrare, am iesit din bucatarie urgent, cu prosopul in mana dreapta, cu o lingura de lemn, in stanga. Era in viata !!! Nu stiam daca sa rad sau sa plang. N-am spus nimic, nu prea stiam ce. L-am privit doar mirata.
    S-a uitat la mine si mi-a spus: “M-am gandit ca femeia care imi face ciorba sambata dimineata, de 8 ani, s-ar putea sa vrea sa-mi faca ciorba toata viata”. Ce zici, vrei? “
    Am zambit arogant, o alta gluma, vrea sa se scoata acum- mi-am spus in sinea mea.
    “Mda, ca sa vezi. Si inelul? Unde-i inelul atunci? Nu aveau in piata, nu?“-am replicat.
    Abia atunci mi-am dat seama ca nu era o gluma. S-a asezat usor in genunchi, pe gresia din hol. A scos o cutie alba si a deschis-o: un inel cu piatra verde, de dimensiuni mari, arata ca un banut vechi.
    Nu, n-am zis “da” ca mai intai am inceput sa plang. A iesit si marele “Da”, dar mai tarziu, printre suspine.
    Si traiesc fericiti. Si da, inca fac ciorba sambata dimineata.

  8. Scenariul pe care îl spun e real.
    Prima dată când m-am întâlnit cu soțul meu a fost ziua în care el a știut că eu voi fi soția lui. Și chiar s-a gândit să mă ceară, dar s-a gândit să nu mă sperie. Urma să mergem la film, dar a luat-o pe alt drum, a trecut pe roșu la toate semafoarele, oprea la verde, și la film tot nu am ajuns. După 2 luni, s-a dus să ia inelul de la bijuterie, comandase inelul în cel mai mic detaliu, și s-a oprit într-o parcare să-și formuleze discursul, cererea în căsătorie!
    Eu îl așteptam acasă și nu mai știam de ce nu apare.
    A intrat timid pe ușă cu un buchet mare de flori, deosebit, și cu voce tremurândă a început să-mi spună lucruri frumoase și apoi m-a cerut!
    Și acum când trecem prin casă pe lângă acel loc zâmbim!

  9. S-au intalnit la Bucuresti la Romexpo in cadrul Targului Modexpo. El, bine imbracat, matur si sigur pe el, un barbat frumos, usor grizonat si foarte placut. Ea, tinerica, frumusica si usor retinuta. Rusinoasa si cu o mare dilema: „Cum sa se indragosteasca de partenerul de afaceri al celei mai bune prietene?”…nu se cade..hm. Si totusi.. cina la restaurant din acea seara, buchetul mare de trandafiri albi pe care el i l-a oferit, precum si remarca „chiar daca nu vorbim aceeasi limba putem sa ne privim in ochi” au stat la baza unei povesti de iubire. Se apropia ziua plecarii in tara lui si ea era deja trista…cum sa nu il mai vada niciodata? Se despart cu greu si fiecare pleaca pe drumul sau. Si, totusi…aceste drumuri se intretaie inca o data. La Rosetti se mai intalnesc o data, in trafic. Ea plansa si cu lacrimi amare pe obraz…el aparent fericit. A mustrat-o pentru lacrimile de pe obraz si si-au luat ramas bun inca o data…uf, ce pacat ca aveau trasee diferite. Si totusi, ea s-a hotarat…o sa il revada indiferent de urmari. Ajunsa acasa isi cumpara primul bilet de avion si la fiecare intoarcere si-l cumpara pe urmatorul. Au trait o poveste frumoasa de iubire, clipe dulci si parfumate, dar extrem de scurte. Ar fi vrut sa se piarda o vesnicie unul in bratele celuilalt! Asa s-au hoitarat sa viziteze Venetia. Au avut avioane diferite; el ajunge primul o asteapta cu un buchet mare de trandafiri rosii…si..cu un inel de logodna. Delicat si frumos ca si dragostea lor. 10 luni mai tarziu s-au casatorit si ea a plecat in tara lui. Poarta verighete frumoase cu diamante si deja au doua diamante micute: Luky si Maria. Se iubesc ca la inceput, iar cele doua minuni nu fac decat sa consolideze dragostea lor si sa le aduca zambetul pe buze ori de cate ori isi amintesc de inceputul povestii lor de iubire.

    PS: Scenarii nu ma pricep sa fac, dar sa povestesc despre povestea care m-a insufletit si m-a adus fericirea in suflet este usor. Il iubesc enorm pe cel alaturi de care traiesc. Numai bine, Nico.

  10. ne cunosteam din timpul liceului cand niciunul nu a indraznit sa faca primul pas. ne-am reintalnit apoi la 6 ani diferenta, la finalul facultatii cand m-am indragostit de ochii lui albastri ca cerul. au urmat 2 ani si jumatate naturali, spontani, frumosi. in octombrie s-a dus la cules struguri la bunici intr-un sat aproape de granita cu Rep. Moldova unde iti apare pe telefon si operatorul moldovean de telefonie, asa e de aproape de Prut. casa bunicilor fiind usor intr-o vale nici semnal nu prea exista si nu prea puteam comunica. cand deodata, imi ajunge un SMS, de undeva de pe acoperisul casei bunicii trimis: „te mariti cu mine?”. nu stiu ce la convins: munca grea la struguri, departarea, nu stiu – ce stiu e ca s-a suit pe casa ca sa ma ceara. si am apreciat efortul si dorinta. iar anul acesta avem 10 ani de la casatorie si o fetita cu ochii ca cerul. Te iubesc, Ciprian!

  11. POvestea e lunga, insa o voi spune succint si inginereste cu liniute de la capat, pentru a nu plictisi cititorul si juriul.
    – Imi aduc aminte ca plin de emotii am alergat la bijutier cu un lantic vechi din aur si un cercel ramas de la mama din tinerete (pe celalalt il pierduse prin 87, cand eram la mare la Eforie)
    – Si l-am dat la facut. Era pentru prima oara in viata cand comandam un inel pentru o fata.
    – Dupa 2 saptamani iau inelul si in pun in 6 cutiute si pe fiecare din cutiute cate un mesaj cu indicii… menite insa sa o departeze pe Livia mea cea draga de ideea cadoului, tocmai pentru un contrast puternic.
    – Si odata facut pachetelul, iata-ma pe mine cum o urca pe mandruta pana pe varful Zaganu din muntii Ciucas. Vine momentul si iat um incep ideile Liviei. Era ziua intalnirii noastre si implineam 2 ani de cand eram impreuna. Si Livia a inceput cu presupunerile:
    „Oare sunt bilete la concertul Metallica?” * „Oare e vreun telefon din ala super slim? * „Oare e vreo excursie’n Laponia?” – Si zambea si desfacea la pachetele si se amuza citind mesajele lasate de mine pe fiecare pachetel
    – Si iata ca a desfacut si ultimul pachet… si a amutit… si a citit biletelul cu VREI SA FII SOTIA MEA!… si nu a mai putut decat sa il puna pe deget si sa ma stranga in brate timp de 5 minute!
    Iar restul sunt detalii… nunta, plimabri, zambete, doi copii superbi si vise frumoase si senine pentru viitor!

  12. simplu: de ziua ei ii las un plic pe masa cu o ghicitoare. pe care trebuie sa o dezlege ca sa ajunga intr-un loc unde avem o amintire placuta. acolo gaseste alt plic cu alta ghicitoare si tot asa din ghicitoare in ghicitoare si din loc in loc ajunge in locul deosebit unde o astept pentru a o cere de sotie.

  13. Amorteala si durerile de cap la inceput de zi nu prevesteau deloc o zi placuta, probabil ar fi trebuit sa adoarma mai devreme si sa fi renuntat la cateva din paharele de vin pe care le impartise cu fetele in urma cu o seara. Dar cu cine sa-si imparta si ea naduful, profitase ca cele mai bune prietene ale ei venisera in oras si organizase o seara a fetelor cu discutii despre barbati, cu rasete si lacrimi din belsug…la o adica la cat vin s-a consumat nici nu e de mirare. Cand ceasul desteptator anunta dimineata pur si simplu simtea ca ii bubuie tamplele. Ar fi dat orice ca weekend-ul sa inceapa mai devreme si sa nu fie nevoita sa coboare din pat. Unde mai pui ca la servici ar fi dat din nu ochii cu el. Mda, el…cel care ii bantuia zilele si noptile, gandurile, clipele. Erau cei mai buni prieteni din lume. Discutau de toate si orice, era cel pe care se putea baza in orice situatie, era cel care o tinea de mana atunci cand era trista si cel pe umarul caruia plangea, si plangea nu gluma. Mergeau la filme la cinematograf mereu impreuna desi nu erau nimic mai mult decat prieteni si uneori chiar se tineau de mana. Radeau si se distrau impreuna, vorbeau despre prietenele lui si prietenii ei, ce mai imparteau aproape orice. Toate astea pana saptamana trecuta cand a anuntat-o ca urmeaza sa se casatoreasca. Auzi tu, Dan sa se casatoreasca….Da o stia pe tipa aceea blonda, Diana cu care iesise in ultimele doua luni dar nu paruse a fi nimic serios. Dar de fapt de ce o deranja anuntul lui. Ar fi trebui sa fie fericita pentru el, sa-l felicite si sa-i ureze tot binele din lume, doar era cel mai bun prieten al ei. In schimb ea pur si simplu mutise. Nu putuse decat sa silabiseasca un scut : „Felicitari!” si plecase rapid spre casa. Era o zi mohorata si ploioasa la fel ca sufletul ei. Si pur si simplu nu intelegea ce se petrece. Acum era constienta de focul ce pluteste in atmosfera atunci cand se intalneau. Cand li se atingeau mainile intamplator, cand venea in spatele ei pe cand statea la calculator si realiza o lucrare pentru a-i da un sfat sau a analiza ceea ce facuse pana atunci pur si simplu avea senzatia ca mii si mii de artificii explodeaza in ea. Pur si simplu luase lucrurile ca atare si il considerase al ei mereu, dar acum? Acum ce se va intampla? Ohh….Doamne, realiza Maria, era indragostita de cel mai bun prieten al ei iar acesta urma sa se casatoreasca. Izbucni intr-un ras amar, mda ce situatie, l-ar fi chemat pe Dan ca sa-si verse oful asa cum o facuse de atatea si atatea ori…dar forma numarul fetelor si le chema la ea. Au vorbit, au baut, au compatimit-o si uite asa s-a facut dimineata. Acum trebuia sa se pregateasca de servici si sa dea ochii cu el. La o adica important era sa fie el fericit si daca Diana putea sa-l faca fericit atunci ea putea sa accepte asta.
    Intarziase vreo jumatate de ora si pe cand alerga sa prinda liftul se izbi chiar de el.
    „-‘Neata Mari, dar ce-i cu tine nu arati prea grozav?”
    „- Nu-i nimic probabil ma incearca o raceala.” spuse ea fara sa poata sa-l priveasca in ochi cu mainile ascunse adand in buzunarele pardesiului.
    Au urcat in biroul ei si el a scos o cutie rosie din buzunar in care se afla cel mai superb inel de logodna, pur si simplu simti cum ii dau lacrimile.
    „-Vroiam o parere feminina spuse el, aducand mai aproape micutul inelus de aur cu pietre albastre de safir. O sa plecam in dupa amiaza asta la Moeciu sa petrecem un weekend la munte si am de gand s-o cer in casatorie. Ce zici Mari, o sa fie impresionata?” spuse punand o mana pe umarul ei si tragand-o mai aproape.
    Pur si simplu se sufoca vazand inelul cu pietre ce scanteiau la fel ca ochii ei, albastri si tristi acum.
    – Ar fi nebuna sa nu fie incantata, spuse incercand sa se distanteze de el. Nu suporta sa fie atat de aproape de el incat sa-i simta parfumul si caldura atat de familiara stiind ca urmau sa apartina altcuiva.
    – Am rezervat o cabana la munte si m-am invoit azi o sa plec mai devreme ca sa plecam din timp. Nu pot sa-ti spun cat de emotionat ma simt, e cea mai incredibila femeie pe care am intalnit-o in viata mea….O sa te sun sa-ti spun ce reactie a avut si ne vedem luni scumpa mea.
    – Mda, sa ai un weekend frumos, ar fi vrut sa-i spuna sa n-o sune dar era inca cel mai bun prieten al ei.
    Multimea de dosare pe care le avea de terminat pana la sfarsitul zilei o facuse sa mai uite putin vestea pe care Dan i-o daduse, asta pana cand telefonul ei incepu sa sune iar fata lui sa sa zbenguie vesela pe ecranul lui. Desi inclina sa nu raspunda, totusi independent de vointa ei raspunse.
    -Buna scumpa, am nevoie mare, mare de ajutorul tau. Am ajuns la Moeciu si am constatat ca in graba cand am plecat am uitat inelul de logodna in sertarul de la birou. Stiu ca cer mult de la tine dar te implor fa un drum pana aici si scoate-ma din belea.
    – Dan, dar aveam si eu planuri spuse ea, cu jumatate de gura. Nu pot sa las totul balta si sa vin tocmai la Moeciu.
    – Hai nu fi rea, m-am chinuit enorm ca sa fie cererea de casatorie ideala si asta imi da peste cap toate planurile. Iti raman dator pe veci.
    Ar fi vrut sa tipe la el, ar fi vrut sa-l refuze si sa-i tranteasca telefonul dar in schimb ii zise ca pleaca spre Moeciu. Nici ea nu se putea intelege.
    Urca in biroul lui si lua cutia cu inelul, inelul visurilor ei il privi cu lacrimi in ochi apoi il baga in buzunar si cobora la masina. Soarele care iunda cerul era in contradictie totala cu furtuna din sufletul ei. Cum de fusese atat de proasta, cum de petrecusera atata timp impreuna si nu realizase ca e indragostita de el. Era vina ei, pentru ca il considerase mereu al ei si nu se gandise niciodata ca ar putea fi al altcuiva.
    Ii era ciuda cand privea frunzele aramii spulberate de vantul placut care se pornise si cerul care parea ca sarbatoreste. Nu era corect, pur si simplu nu era corect se gandea Maria in timp ce se uita la micul inelus. Parea a fi exact marimea ei si era tentata sa-l probeze dar ii era teama ca nu l-ar mai fi dat inapoi asa ca il puse inapoi in cutie. O sa ajunga la cabana si o sa-i dea inelul, o s-o salute pe Diana si o sa plece cat mai repede posibil sa-si inece amarul cat mai departe de ochii lor.
    Nu-i fu greu sa descopere cabana, dat fiind ca Dan mereu avea grija sa includa toate detaliile posibile ca sa nu se piarda ametita lui draga cum glumea el cand vorbea despre ea. Dar simti cum nervii i se ridica si cum furia pune stapanire pe ea cand constata ca era cabana la care se cunoscura ei doi cu ani in urma la un revelion petrecut acolo. Cobora masina, trantind portiera intr-un mod care stia ca il va enerva si porni furioasa spre cabana. Cand urca scarile constata ca usa era inchisa. Ciocani dar vazu ca nu i se raspunde, se si gandea ca probabil tinerii iubareti se aflau in momente de pasiune si ar fi vrut sa nu fie nevoita sa se afle acolo. Ciocani din nou dar in continuare nu raspunse nimeni. Apasa usor pe clanta si usa se deschise si ea intra inauntru. Privirile ii fura atrase de focul care ardea in semineu si de sampania din frapiera plina cu gheata. Lacrimi amare curgeau pe obrazul ei constatand ca in surdina se auzeau acordurile melodiei pe care isi amintea ca dansasera in noaptea de revelion in care se cunoscusera. Prin perdeaua de lacrimi nu sesiza aparitia lui in incaperea luminata doar de flacarile din semineu. Nu sesiza decat atunci cand acesta puse mana pe umarul ei si o intoarse cu fata la el. Isi sterse rapid lacrimile si isi drese vocea apoi ii spuse.
    -Am adus inelul, ai facut o treaba minunata, Diana e o femeie foarte norocoasa. Acum o sa plec ca sa va puteti bucura in continuare de weekendul romantic…
    – Ce treaba are Diana? intreba Dan zambindu-i usor in timp ce se indrepta spre frapiera si lua sampania pentru a umple cele doua pahare apoi se intoarse cu ele si ii intinse unul Mariei.
    – Cum adica ce treaba are Diana? Probabil o sa iasa din baie cat de curand si o sa dea peste mine aici asa ca trebuie sa plec. Multumesc de sampanie, dar trebuie sa conduc inapoi asa ca nu este o idee buna, spuse amar Maria.
    – Ba eu cred ca este o idee foarte buna, mai ales cand vad cat esti de incordata, spuse Dan tragand-o mai aproape de el si incepand sa danseze cu ea.
    – Chiar nu am chef de jocuri Dane, iar tu ai alte lucruri mai bune de facut acum decat sa dansezi cu mine si spunand acestea se intoarse catre usa cand il auzi pronuntand cuvintele pe care isi dadu seama ca le asteptase toata viata.
    – Te iubesc Mari si stiu ca si tu ma iubesti si daca n-ai fi atat de incapatanata uneori ai constata ca prietenia si dragostea merg mana in mana. Eram constient ca ai nevoie de un dus rece pentru a intelege ca sentimentele tale sunt la fel de puternice ca ale mele. Vezi, tu nu exista nici o Diana, s ma rog nici o Diana a mea, weekendul acesta este pentru noi. Iar inelul acesta a carui piatra luceste la fel ca ochii tai este al tau iubita mea daca accepti sa fii sotia mea si spunand acestea se aseza in genunchi in fata ei si deschise cutia cu inelul de logodna pe care ea il adusese. Lacrimile care curgeau acum din ochii ei erau lacrimi de bucurie si in timp ce inelul era asezat pe degetul ei isi dadu seama ca are cel mai romantic prieten si iubit din lume desi i-ar fi trebuit o sapuneala buna la ce suferinta ii crease cand crezuse ca urma sa se casatoreasca cu Diana.
    Weekendul a fost unul de vis si de acolo incolo toate au fost la fel de frumoase pentru ca au fost impreuna. Astazi au doi pitici care le incununeaza dragostea si vor spune oricui crede ca intre barbati si femei exista prietenie…ca prietenia se transforma in dragoste cel mai adesea….

  14. Toate povestile de dragoste sunt la fel ca sa parafrazez o carte care mi-a placut mult si incep de cele mai multe ori cu:
    A fost odata ca niciodata…un electrician si o asistenta, lucrau amandoi la combinatul de celuloza si mai erau si vecini de palier in blocul de garsoniere. El avea o prietena, intepata si acra care-i manca ei bulionul din frigider, ori de cate ori o aducea in vizita. Ba mai venea in vizita si ca sa ceara o lingura de cafea sau una de zahar dis-de-dimineata. Alteori el aducea branza, ea facea mamaliga si mancau amandoi. Usor s-a legat o frumoasa prietenie intre ei. Si uite asa dupa vreo cateva luni de cand se cunosteau el care ar fi trebuit sa iasa la film cu tipa ce manca bulionul o invita in schimb pe ea la film. Si uite asa a inceput relatia lor. La vreo saptamana, ea merge la parinti la sfarsit de saptamana si este anuntata de tatal ei ca va veni o colega in vizita cu baiatul, care are o pozitie buna, e baiat din familie buna si ca urmeaza sa vina s-o ceara in casatorie. Speriata si dezorientata se intoarce in garsoniera ei si ii povesteste lui ce vrea tatal ei sa faca plangand de zor ca ea nu se casatoreste cu un om pe care nici macar nu-l cunoaste. Ca de obicei el adusese cateva oua si doua savarine si ea pregatea masa. El aseza masa cu tacamurile si farfuriile iar ea mesteca de zor in mamaliga cand el i-a zis:
    -Hai sa bagam actele…
    A fost cea mai romantica si mai inedita cerere in casatorie si i-a urmat o nunta la fel de inedita, pe ascuns fara stirea parintilor si de acolo o viata intreaga impreuna cu bune, cu rele, cu multa dragoste si doi copii exceptionali… mai exact vreo 29 de ani pe care o sa-i serbam in iunie anul acesta….

  15. Sunt persoana care pune mare pret pe sarbatorirea zilei de nastere. El se află la polul opus, lucru care ma întristeaza uneori. Asa eram si in dimineata aceea rece de Mai. Dar n-am vrut sa stric buna dispozitie tocmai de ziua mea. O cafea aromată si fierbinte era un bun început.
    Mi-a luat ceva timp sa observ pe masa din bucatarie, un cosulet cu mini-croissante asezat pe un biletel ce parea a fi scris în graba.

    “ La multi ani baby. Sorry, a trebuit sa plec mai devreme azi, dar ma revansez diseara.
    PS: Asculta mesajul de la Jennifer. Te-a invitat la masa de pranz în oras. Vrea sa discute ceva important cu tine. “

    Dupa-masa m-am aranjat putin si am întalnit-o pe Jennifer. Pranzul a fost copios, prietena părea c-a uitat ce vrea să discute, dar mi-a înmanat primul cadou al zilei. Un voucher pentru o zi de rasfat la SPA. Am petrecut dupa-amiaza acolo, cu Jenny.
    La plecare, receptionista mă felicită cu ocazia zilei de nastere si îmi intinde un pliculet legat cu o funda alba. Apreciere din partea casei, zice dansa. Ii multumesc si plec. In masina il deschid si dau de al doilea voucher cadou, pentru magazinul meu preferat, de articole vestimentare : Michael Kors.

    Zambesc si o întreb pe Jennifer, care dintre prietene este responsabila de “aprecierea” aceea. Zambeste inapoi si-mi spune ca nu stie. Eu o “cred”.
    Lui ii place nespus de mult cand ma imbrac feminin, in rochii, ceea ce fac foarte rar, asa ca am decis sa-i fac o surpriza si sa renunt la outfit-ul cu pantaloni pe care il planuisem pentru seara. Gasesc o rochie superba in magazin si o pereche de cercei pe masura. Sunt sigura ca il voi impresiona.
    Primesc un SMS de la el, imi spune ca va fi ocupat toata ziua, si ar vrea să ne intalnim direct la restaurant.
    Facuse rost de o rezervare la un restaurant faimos din oras, restaurant la care lista de asteptare este considerabila. E ciudat sa ai sentimentul de dezamagire si anticipare in acelasi timp.

    Ziua a trecut destul de repede, s-a apropiat ora cinei . Rochia arata de milioane si eu la fel. Am chemat un taxi si am plecat spre restaurant. Era deja acolo. Slava domnului ca nu a trebuit sa astept singura la masa. Mi sa parut interesant ca in ciuda faptului ca lucrase toata ziua, arata ca scos din cutie, la costum.

    Pe masa, o vazuta cu crini albi,florile mele preferate, doua lumanari si o sticla de sampanie de calitate. Wow. Intradevar a depus efort de data aceasta. Cina a fost minunata iar atmosfera la fel. La nota de plata imi spune ca si-a uitat portmoneul in masina. Rad cu pofta si fac o gluma pe seama faptului ca “ma face sa-mi platesc” singura cina de ziua mea. Ridic nota de pe tavita si il vad….un “classic solitaire” ce lucea de-ti lua ochii. Mi s-a taiat respiratia si muzica in surdina din restaurant a incetat.
    – Stiu ca tu vroiai noua tableta de la Apple. Sorry ! Happy Birthday honey ! spune el pe un ton extrem de serios si bine jucat.
    Isi indreapta privirea spre barul restaurantului. Jennifer impreuna cu cei mai apropiati amici ai nostri, zambind toti cu gurile pana la urechi, radicand paharele spre noi si o foaie de hartie pe care scria “ Say yes ! “.
    – Daaaaaaa!!!!!!!!!!

    The end ? Nu. Abia inceputul….

  16. Fiecare cerere in casatorie este speciala in felul ei! Unii dintre noi am incercat deja emotia primului DA rostit din inima, in acel moment perfect, care ne-a schimbat viata pentru totdeauna, altii inca viseaza la acel moment perfect, care va veni, cu siguranta, la pachet cu sufletul pereche. Prinsi in cotidian, incojurati de clisee holywoodiene, romantismul a ajuns o chestie de perceptie pentru majoritatea dintre noi. Cu toate acestea exista momente in viata cand simti ca joci rolul principal in propriul tau film de dragoste. Atunci cand l-am cunoscut pe viitorul meu sot, si am ajuns sa formam un cuplu, dupa multe peripetii si obstacole, evident…..cum se putea altfel, am realizat ca tot ce imi doresc este sa traiesc o viata frumoasa si linistita alaturi de EL. Nu aveam nevoie de nimic altceva, ar fi putut sa ma ceara in casatorie oriunde, oricum si tot as fi spus DA din tot sufletul. Insa, n-a fost sa fie asa si inca o data viata mi-a dovedit ca cele mai frumoase lucruri se intampla atunci cand te astepti mai putin. Si ca dovada ca nimic nu e intamplator, ne-am hotarat amandoi sa ne luam o scurta vacanta si sa mergem un weekend sa vizitam Parisul, impreuna cu niste prieteni, in martie, o luna nu prea prietenoasa pentru vizitatori, cu ploi si foarte friguroasa. Si uite asa am luat la rand toate obiectivele turistice, Parisul este intr-adevar un oras fascinant. Cireasa de pe tort a fost faimosul Turn Eiffel pe care l-am admirat mai intai din Place du Trocadero. Nu mai aveam rabdare, vroiam sa urc in turn, am fost fascinata mereu de Turnul Eiffel, si mi-am dorit enorm sa ajung acolo sus, sus, sa privesc Parisul de la inaltime. Era frig, eram obosita, batea vantul de nu iti puteai tine echilibrul, insa nimic nu mai conta…….eram in Paris, la Turnul Eiffel. Am urcat pe jos scarile turnului pana la etajul 2, aproximativ 1000 de scari, de unde nu se poate urca decat cu liftul, eram ca un titirez, am facut poze la fiecare etaj, din fiecare colt, privelistea iti taia respiratia. Am luat liftul, si in cele din urma ajunsesem la ultimul etaj, eram ca un alpinist care cucerea Everestul si ma simteam literalmente “on top of the world”, cand l-am vazut pe actualul meu logodnic ca scoate un saculet mic galben. Pentru un moment am ramas impietrita, moment in care mi-a spus : “Acum cred ca stii ce urmeaza….” , mi-a luat mana si mi-a pus cu emotie inelul de logodna pe deget. Am spus cel mai hotarat DA din viata mea, pluteam de fericire si desi era foarte multa lume jurul nostru, am simtit ca acolo sus la 300 m deasupra pamantului suntem doar noi doi si…..Turnul Eiffel. In iunie ne vom casatori si speram sa avem ocazia sa ne plimbam din nou pe Champs Elysee, asa cum am facut-o dupa ce ne-am hotarat sa ne unim destinele. 🙂

  17. m-a intrebat cineva odata” tu cand te mariti? si i-am raspuns: cand primesc inelul cu diamant, clar atunci nu mai scap :P”
    realitatea in schimb e alta, atunci cand intalnesti persoana potrivita si esti indragostita nu mai conteaza asa mult cum e inelul, ti-e tot una daca e un elastic de legat borcane sau un inel cu o piatra, daca te simti ca il iubesti,el te iubeste si ca sufletul ti-e inundat de dragoste nimic nu mai conteaza 🙂
    va imaginati ca orice femeie ar purta cu mandrie un diamant, sau s-ar bucura mult de tot daca cererea in casatorie ar fi insotita de un asemenea inel dar cu siguranta nu s-ar intrista daca inelul nu ar fi cu diamant, important e gestul de iubire 🙂
    sincer nu mi-am facut planuri cum as vrea sau cum n-as vrea sa fiu ceruta de nevasta dar, ma gandesc ca mi-ar placea sa fie intr-o sala de cinema (acolo am iesit prima data impreuna), la finalul unei comedii sa apara pe ecran mesajul ” TE IUBESC! VREI SA FII SOTIA MEA?” iar in fundal sa fie o melodie de dragoste http://www.youtube.com/watch?v=_ImM_L5uPow, si in timp ce o sa ma dezmeticesc sa-mi intinda cutiuta cu inelul :).Cred ca mi-ar zbura inima de piept de bucurie, sigur s-ar lasa cu lacrimi, multe pupaturi, strans in brate si raspunsul „DA”.
    poate intr-o zi o sa ajung sa va povestesc cum s-a intamplat si atunci sa-mi spuneti daca realitatea bate sau nu imaginatia? :)…pana atunci visez si eu sa castig un premiu(tare sunt tentante) dar in caz ca nu se intampla o sa fiu mai sigura ca am mai mult noroc in dragoste decat la bani 😛

  18. Salut si mult succes tuturor:) Observ ca unii au scris kilometrii, dar eu o sa incerc sa fiu mai scurt si mai concis in relatare; ideea pe care am avut-o si cu care mi-am cerut sotia in casatorie am considerat-o la momentul respectiv interesanta si la fel a considerat-o si ea. Venind dupa o relatie de 5 ani de zile, in care s-au adunat o gramada de chestii comune, anii de studentie, febra examenelor din sesiune, chefurile din caminele studentesti:) m-am decis sa iau atitudine si sa incep sa ” tatonez ” terenul. Ideea e simpla: am planificat sa mergem vara la mare, nimic complicat, Eforie Sud, bilete cumparate din timp, prin agentie, cazare, mancare , confort, pe scurt, un concediu deosebit de placut, 5 zile la mare:) Pe plaja, intr-o dimineata adunam impreuna scoici ptr noi si ptr prietenii de acasa, eu le luam din nisip si i le dadeam sotiei in palme, ea le lua si le clatea iar formele mai interesante le puneam deoparte. La un moment dat, printre degete si scoici am lasat sa imi ” scape ” si inelul de logodna. Da, a fost WOW:) A acceptat si de atunci impartasim impreuna o foarte frumoasa poveste de dragoste:)
    Mult succes tuturor, fie ca cel mai original scenariu sa se bucure din plin de premiile puse in joc:)

  19. Ne aflam, împreună, într-o ţară exotică, în luna februarie, iar, acolo, pluteam, parcă, pe un norişor roz, totul este magnific, peisaje, oameni, mare…

    A doua seară, după o zi de întâlniri şi descoperiri, iubitul meu mă invită la cină, la restaurant.

    Pe scurt, iată-ne la restaurant, iar el se ridică pentru a vedea sugestiile de feluri de mâncare, afişate, puţin mai departe…; în ceea ce mă priveşte, nu suspectez nimic, îl aştept, înarmată cu răbdare. El se întoarce şi, ştiindu-mă « un fin gourmet », îmi sugerează să merg, sa văd, la rândul meu, meniul; când mă întorc, ridic şervetul şi, acolo,… da, simt o mică protuberanţă,…inima începe să-mi bată, foarte repede, mă uit la el, ochii îi sclipesc…

    Nici nu mai ridic şervetul, îmi dau seama, imediat, era vorba de un mic etui. Îl privesc…, iar el, cuprins de o mare emoţie, pronunţă fraza magică: „Vrei să devii soţia mea pentru o viaţă”?

    Sunt atât de surprinsă, în acel moment, acolo…, încât, clasicul „da” fuzionează în capul meu, dar, nici un sunet nu iese… Zâmbesc şi îl sărut… acel da, distinct, va veni, doar, după aceea!

    Când deschid etui-ul, descopăr un inel superb, confecţionat din aur alb cu trei diamante, o trilogie. El se apleacă şi spune, „pentru că, astazi, te iubesc mai mult decât ieri şi mai puţin decât mâine…”

    De fapt, el cumpărase inelul cu o lună înainte şi a aranjat totul de unul singur, învăluindu-se în secret… De multa vreme, aştepta această excursie şi a spus, întotdeauna, că mă va cere în căsătorie…chiar de Dragobete…, ziua zeului tinereţii, a patronului dragostei şi a bunei dispoziţii, consemnată, dintotdeauna, de spiritualitatea populară românească…

  20. Wowww……Desi am trecut printr-o casnicie ratata…..un mariaj care a durat nici mai mult ..nici mai putin de 22 de ani….nu am uitat sa sper si sa visez ca intr-o zi ma voi indragostii din nou…..Si Dumnezeu a facut sa il cunosc pe el…un om de la celalalt capat al pamantului….din indepartata Australie…..Vorbim de aproape un n de zile….si anul acesta sper sa ajungem si in fata ofiteruli de stare civila….Cererea lui nu a fost nici scenariu si nici iesita din comun…insa a fost foarte emotionanta….Pe adresa mea de mail mi-a trimis un mail in care scria cu fonturi foarte mari…ca sa vad sigur ce scrie….Corina ….. will you marry me?….iar la atasamentul mailul-ui era o poza cu 2 verighete….
    M-a impresionat mai mult faptul ca el in acest moment este ofiter in Afganistan si neavand de unde sa pozeze 2 verighete reale…a ales de pe net….Dar a fost frumos..emotionant si…….. modelul acela de verighete sigur va fi si in realiatate…Doresc tuturor partipantilor succes iar povestea lor de dragoste sa fie si in viata reala plina de diamente….

  21. I’m a girl…asa ca n-am cerut nici un barbat in casatorie… bine, asta nu inseamna ca sunt impotriva cererilor in casatorie propuse de femei, nici nu mi se pare aiurea. In zilele noastre, contrar traditiei, se pare ca femeile vin cu propunerea, ele sunt cele care deschid subiectul sau dupa caz, insista, barbatii mai putin, dar oare de ce? Sunt ei mai timizi, mai fricosi sau mai vor sa copilareasca? 🙂

    Revenind la persoana mea, dupa cum spuneam mai sus, n-am cerut pana acum un barbat de sot, in schimb am fost ceruta… ca nu m-am maritat, asta-i alta poveste, ca sunt ca si maritata si asta-i alta poveste. As putea sa va povestesc cum am fost ceruta eu in casatorie, dar n-am s-o fac. As putea sa le dau idei baietilor despre cum sa-si ceara iubitele in casatorie, as putea sa le dau sfaturi… nici asta n-am sa fac. Am sa vorbesc despre ”cum il ceri in casatorie?” 😀

    Mama, tata, societatea ne-au invatat niste lucruri traditionale legate de viitorul nostru, de viata noastra de familie; astfel baiatul trebuie sa-i ceara mana fetei si bineinteles, trebuie sa fie un tip cumsecade, cu facultate daca se poate, cu un serviciu bun pentru ca fata sa fie fericita.

    Si daca barbatul visurilor tale, iubirea vietii tale nu te cere de sotie sau nu este hotarat sa te ia de nevasta, ce e de facut, femeie? Ia tu initiativa, lanseaza tu propunerea: Vrei sa fii sotul meu?

    Ce poate sa zica? Ce poate sa se intample? Ori accepta si e fericit si in acelasi timp usurat ca ai facut tu pasul asta, ori refuza (ups!), ori crede ca glumesti (si asta-i nasol…), ori se face ca nu aude (si asta doare putin…). La urma urmei nu e sfarsitul lumii.

    Dar sa-l intrebi asa dintr-o data “Vrei sa te insori cu mine?” parca nu prea merge, e prea din scurt. Ai putea sa faci aluzie la un cuplu cunoscut de amandoi care urmeaza sa faca nunta sau care a facut-o de curand si sa-i zici in gluma ceva de genu’ : “Ia uite si astia s-au luat! Noi pe cand, iubi?” Sau ai putea sa-i zici ca pana la urma e acelasi lucru, tot impreuna sunteti, dar cu acte si puteti sa va luati si voi casa visata impreuna sau nu stiu ce masina de fite, ii spui ca vrei un copil si trebuie sa fiti o familie ca toata lumea sau ii zici ca veti avea de castigat de pe urma petrecerii de nunta, ca doar nuntile au devenit afaceri in zilele noastre.

    Daca esti diabolica si te uiti prea mult la telenovelele sud-americane, ii faci un copil si il pui in fata faptului implinit…trebuie sa accepte in cazul de fata…Daca nici asa, nici asa nu vrea, il ameninti ca pleci si ii spui “Adio!” e posibil sa se mai gandeasca, mai ales daca te iubeste, daca nu, e clar, nu e barbatul pe care il cautai, nu e barbatul visurilor tale, nu te merita, deci trebuie sa-l parasesti, ca doar nu e ultimul barbat de pe Terra?!

    Poate ca va regasiti in ce-ati citit mai sus sau poate ca nu si radeti, dar chestiile astea sunt reale, se intampla… femeile au ajuns sa-i ceara in casatorie pe barbati. Si ce daca…

    Daca ma intrebati “cum as cere-o in casatorie?”, asta dac-as fi barbat… ei bine, as pregati in secret o calatorie cu balonul si nu i-as spune decat in ultimul moment, ar fi, deci, o surpriza, iar acolo sus in balon, deasupra tuturor i-as zice: “Te iubesc! Vrei sa fii a mea? Vrei sa fii sotia mea? ” Si i-as darui un inel de logodna, cu diamant.

  22. Salut. Am sa incerc sa fiu cat mai succint. Seara de mai, caldut afara, bilete la opera, tinuta de gala. La sfarsitul spectacolului de opera, in fata teatrului ne asteapta o caleasca alba care ne duce la un vechi conac boieresc aflat pe o mosie izolata. La conac este organizat un bal la care sunt invitati toti prietenii nostri de asemenea costumati potrivit evenimentului. Dansuri de societate pana aproape de miezul noptii cand voi incerca sa fiu cu ea pe balconul din spatele conacului. Inainte de a suna miezul noptii o iau de mana, ma pun intr-un genunchi si-i spun ca eu n-o voi lasa pe Cenusareasa mea sa fuga, dupa care scot inelul si pun marea intrebare. In momentul cand spune DA, pornesc focurile de artificii. Apoi balul continua pana spre zorii zilei.Un singur lucru mai trebuie mentionat, si anume ca cererea este facuta doar cu binecuvantarea parintilor ei cu care se discuta in prealabil.

  23. Șoseta

    Lena și Gicu de 5 ani se iubeau
    Iar de 3 încoace ,casa împărțeau-
    Pătimași în nopțile cu stele
    Gospodari în toate alte cele

    Fiecare-avea o treabă-a lui :
    Gicu uneori bătea un cui
    Iară ea cu sârg ,duminica,
    Rufele cu detergent spăla.

    Dar de la o vreme-ncoace
    O șosetă nu-i, și pace!
    Una verde cu buline,
    Gicu știe foarte bine

    Că-i a lui, și-s date-n dar
    De ea, luate din bazar.
    E știut, șosetele ades dispar
    Însă unele se află iar…

    Uite așa o lună,două,zece
    Lena spală,calcă și gătește
    De șosetă ,câteodată a- întrebat
    Până cînd,firește, a uitat.

    O duzină însă a mai cumpărat
    Gicu s-aibă acolo, de purtat
    Că-i bărbatul ei,și îi e drag
    Chiar de n-a trecut-o peste prag.

    Lena mai bătea vreun apropou
    Însă Gicu… oare chiar e bou?
    Cu năduf ea se-ntreba,așa…
    Și- taină, mireasă se visa.

    Vreme trece, realități și vise
    Ca-n jurnal fără cuvinte scrise
    Ce-o fi oare de rememorat?
    Iar gătit,spălat,dereticat.

    Peste-un an e velăntains dei
    Lena a gătit pui cu mujdei
    C-a văzut ea la televizor
    C-astă zi se lasă cu amor.

    Și-a pus o rochiță străvezie
    (Loc să lase pentru fantezie)-
    Când să scoată puiul din cuptor
    Gicu-o trage repede în dormitor!

    Ea-i îmbujorată și sfioasă
    Și la el se uită drăgăstoasă
    El e repezit și agitat
    Ba zîmbește,ba-i surescitat

    Lena-așteaptă pe un colț de pat
    (Ce bine că s-a și parfumat!)
    Gicu însă, parcă nici n-o vede
    În schimb privirea pare că-i se pierde

    Înspre… pernă? Lena,fată,
    Să te iriți ori să te simți flatată?
    Gicu,se arde puiul,stii,
    Hai să mîncăm,și-om reveni…

    Dar Gicu mai ceva se perpelește
    Obrajii-s roșii,fruntea-i dogorește
    Ești bine? Parcă febră ai avea!
    Să caut termometru’-n debara…

    Gicu rapid,ceva bolborosește
    Mâna din aer, sub pernă nimerește
    Ezită-o clipă, apoi cotrobăiește:
    Ce-i măi bărbate,ce-ți lipsește?

    Lena n-apucă a întreba
    Ce strălucește-n palma sa,
    Aude doară, de-undeva :
    Vrei tu să fii nevasta mea?

    Stăngaci,Gicu inelul îl infige
    În mână-l ține parcă-l frige
    Lena îl pupă pătimaș
    Și nici nu simte că miroase-a ars.

    Cină,e de-nțeles,n-au mai mîncat…
    Puiul era carbonizat
    Atâta pagubă…so what?
    Acu-s nevastă cu adevărat!

    Lena,deja mireasă se trezește
    În pași de vals sandvișuri pregătește
    Gicu o bere rece bea
    Și vede fotbal de pe canapea.

    A doua zi, să vezi și să nu crezi!
    Lena-a găsit două șosete verzi
    La Gicu în dulap:
    S-o facă-a lui
    A strâns dar,banii, la ciorap!

    © Irina Bek

  24. Voi povesti cum am fost eu ceruta in casatorie.S-a intamplat de Craciunul acesta..Trebuie sa precizez ca suntem impreuna de 2 ani si 5 luni.Acum un an si 2 luni iubitul meu a plecat in Italia , pt a munci si pt a-mi plati mie un tratament si o operatie de care aveam nevoie neaparat. In aceasta perioada iubirea noastra a crescut mult mai mult, deci distanta nu ne-a omorat relatia, dimpotriva. De sarbatori, bineinteles ca am mers la el Totul era ca intotdeauna si ca in orice casa inaintea sarbatorilor : noi gateam, surorile lui cu curatenia.Doar ca dupa toata forfota asta, eu fiind slabita din cauza tratamentului am avut cateva ore de stare de rau.El a stat langa mine,tinandu-ma in brate pana imi revenisem cat de cat.Mi-am adunat toata energia din mine, zicandu-mi ca nu pot strica sarbatorile altor persoane..M-am aranjat putin si am iesit din camera cu un zambet putin fals.Ne-am asezat la masa, am cinat..ceasul era deja 23:00, eu visam doar la pat, vroiam doar odihna..Al meu iubit era din ce in ce mai agitat, se ridica de la masa, pleca, revenea..a repetat miscarile astea de vreo 5 ori..la un moment dat s-a ridicat, s-a dus in camera si a pus melodia noastra, a venit spre mine, s-a asezat in genunchi si mi-a zis :” Te iubesc , ti-as da tie viata mea doar sa te stiu bine, iti vreau tot binele din lume, si iti jur ca am sa te iubesc si am sa te respect mereu, si voi lupta ptr tine si ptr noi.Vrei sa fii sotia mea?” si a scos o cutiuta cu in inel frumos.Am zis un DA sigur si mare, tremuram de emotii si fericire, chiar eram amortita de emotii.Am stat imbratisati minute in sir,sarutandu-ne si dansand.
    Stiu ca nu e cea mai fenomenala cerere in casatorie, dar pt mine a fost cea mai frumoasa zi din viata mea .
    Nu a fost cum mi-am imaginat, cu lumanari, si petale..si eu nu purtam o rochie magnifica si nici nu aratam perfect ..nu! nu a fost deloc asa ! dar a fost mult mai imresionanta, pt ca omul acesta m-a cerut cand eram incercanata,cand eram intr-o perioada foarte dificila , dupa ce mi-a strans parul cazut de pe perna, el a fost alaturi de mine si va fi in continuare.Trebuie sa recunosc ca nu multi ar face asta.
    Nu as schimba nimic din aceasta cerere , absolut nimic..pt ca momentul si emotiile din ochii lui au fost o alta dovada enorma de iubire din partea lui.

  25. Era frumos afara am plecat la un suc în-preuna cu un var ,când am intrat în bar mi-a sărit în ochii soția mea am făcut cunoștințe cu ea și am servit sucul în-pruna,după circa 3 zile ne-am întâlnit iar la un suc în aceiași locație am vorbit am povestit am ras începusem sa ne facem deja planuri de prietenie ,a trecut ceva timp de când ne cunoșteam cam 3 luni sau poate mai bine dar intre timp se ivise o problema mare tatăl soției nu ma accepta nu dorea ca eu sa fiu în-pruna cu soția mea adică fata lui și intru-n cuvânt mi-a interzis sa mai ma vad cu ea ,offff tristețe nervi supărare ,ce m-am gândit eu într-o seara după ora 23.00 m-am gândit sa merg la ea cu motocicleta mea cea frumoasa afara fin fff cald și senin am ajuns la ea la poarta și i-am spus un singur lucru chiar în fata porți fără sa simtă părinti ca eu sunt la poarta la ea și am planuri mari ,draga mea iubita am o întrebare care te rog s-a mi răspunzi din suflet vrei sa fi șotia mea și sa plecam im-preuna?când i-am rostit aceste cuvinte frumoase intru-n final am primit răspunsul da vreau sa fim im-preuna nu îmi pasa de nimic ce se va implanta și atunci am urcato-to pe motocicleta și am plecat im-preuna la mine acasă unde și acum după 18 ani de căsnicie suntem fericiți și ne iubim deoarece ea mi-a dăruit și o fetita frumoasa și cuminte.

  26. Daca vreodata se va intampla sa ma ceara, mi-ar placea sa fie in felul urmator:
    ” Zi de vara, suntem in drum spre prietenii nostrii din Suedia si ne aflam in Germania, mai exact intr-un satuc desprins parca din povesti. Nu e ziua in care ne-am cunoscut, nu e ziua in care ne-am sarutat prima oara si nici macar nu e ziua mea. Si nici nu vreau sa fie. Vreau sa fie o zi normala, simpla, fara vreo semnificatie, inca. Ne oprim pe motiv ca trebuie verificat nivelul apei la masina si eventual sa mancam ceva, mai avem drum lung pana la destinatie. Eu cobor din masina, ma duc sa iau ceva de mancare si cand ma intorc pe scaunul meu sta inelul. Il intreb ce e cu inelul si el imi raspunde simplu : m-am gandit ca iti sta bine ca iubita, dar si mai bine ti-ar sta ca sotia mea pana la sfarsitul vietii noastre.Vrei? Spun un DA hotarat si ne apucam sa dansam , asa pe marginea drumului. Dansam, ne sarutam, suntem intr-o alta tara, nu se uita nimeni ciudat la noi, suntem fericiti. Acum ne putem continua drumul, avem vesti frumoase de livrat” .
    Bafta tuturor participantilor!

  27. suntem inpreuna de aproape 7 ani si nu am fost ceruta in casatorie pana acum si eu ca orice femeie imi doresc sa se intample acest lucru , avem un copil minunat inpreune o fetita superba de 5 anisori si lui I se pare ”normal” ca casatoria sa fie un lucru cert dar eu tot visez la o cerere ca in povesti see you o cina romantica si dupa aceea sa-mi puna pe deget un inel superb si bineintelesc sa pot spune si eu ”da” pentru ca asa vreau eu nu pentru ca asa este normal….sper ca visul meu de femeie sa se inplineasca….sincer merit….

  28. Intotdeauna mi-am imaginat fel de fel de scenarii despre ziua cea mare. Mi-am imaginat ca se va intampla in locurile in care mi-am dorit intotdeauna sa calatoresc, mi-am imaginat ca voi spune „Da” in fata Turnului Eiffel, intr-o calatorie pe apele Venetiei: el in genunchi, tinand in mana o cutiuta magica si un buchet imens de trandafiri, facandu-mi o declaratie de dragoste, eu topindu-ma de emotii si spunand printre lacrimi de fericire: ca da, vreau sa imi petrec tot restul vietii mele cu el.
    Cu timpul am realizat ca nu conteaza locul, nu conteaza florile pe care le primesc, nu conteaza daca sunt sau nu dichisita pana la ultimul detaliu, daca am parul ciufulit sau nu. Tot ceea ce va conta va fi privirea lui in acel moment, dragostea si emotia pe care o voi simti in glasul lui, in gesturile lui, in tot ceea ce va tremura si va fi magic in aceea clipa. Pentru ca oriunde s-ar intampla, oricand, totul se va umple de dragoste, de sentimentul acela ca este pentru totdeauna.
    Momentul in care iubitul meu imi va pune aceea speciala intrebare, va fi cu siguranta unul dintre cele mai frumoase trairi din viata noastra. Iar eu nu pot sa mi-l imaginez altfel decat asa … cum si-l doreste sufletul meu. Noi doi, singuri, o plimbare prin parc, la o ora destul de tarzie, un cer senin si multe stele si vise, la care sa privim si sa speram impreuna. El, luandu-mi mana intr-a lui, rasfand-o cu un mic sarut, eu zambindu-i ca de fiecare data. El lasandu-se usor in genunchi.Brusc inima imi tresare, glasul lui tremura, privirea lui este plina de dragoste, plina de mine. Tacere pentru cateva secunde, urmata de cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit pana atunci: “Pentru ca esti tu, pentru ca esti a mea! Si este suficient! Pentru ca esti cea mai frumoasa, pentru ca tremuri cand te ating chiar si intamplator, pentru ca imi zambesti mereu, pentru ca incerci sa ma faci fericit atunci cand sunt trist, pentru ca esti moracanoasa cand nu vin sa te vad, pentru ca te intristezi cand trec zile si nopti fara sa ma strangi in brate, pentru ca ma privesti ca un copil rasfatat, pentru ca nu pot sa ma enervez niciodata in preajma ta, pentru ca niciodata nu pot sa raman suparat pe tine, pentru ca imi faci zilele speciale, pentru ca ..raman uneori fara cuvinte in preajma si pentru multe altele.. vreau sa fii pentru totdeauna langa mine. Vrei sa fii sotia mea?” Cu glasul tremurat si obrajii strabatuti de cateva picaturi de lacrimi fericite voi spune Da in cazul care voi mai avea puterea de a spune ceva, dar daca nu voi raspunde cu sarutari si imbratisari puternice si cu privirea aceea ce parca ar spune: „Pentru totdeauna impreuna”.

  29. O iubesc si vreau sa ma casatoresc cu ea.Cand ma voi casatori am de gand sa ma casatoresc o data si nu cu intentia ca divortez mai incolo daca nu merge bine. Dar fiindca m-am hotarat s-o iau pe ea de nevasta, exista un pic de emotii datorate faptului ca trebuie sa fiu la inaltime. Trebuie sa fiu si original, si creativ, si romatic si sensibil si sincer si spontan. Ideea mea sau mai degraba, modul meu de a o cere in casatorie ar fi undeva la inaltime, la propriu. As inchiria un balon cu aer cald, in cel mai pitoresc loc pe care l-as gasi, si ne-am inalta departe de pamant, sa plutim la propriu. In balon ar fi un cos de picnic, in care s-ar afla o sticla de sampanie cu doua pahare de cristal. Am ciocni pentru faptul ca suntem intr-o excursie cu balonul si e ceva ce n-am mai facut pana acum (cel putin asa ar crede ea. Dupa ce am gusta din sampanie as opri balonul la o anumita inaltime si i-as spune ca aici ramanem, ca nu e nimic de facut, ca e foarte posibil sa ramanem aici si sa ne gandim la o solutie sa „dezamorsam” situatia. In acest moment, ea probabil s-ar panica putin (sau putin mai mult, depinde cat de mult vrea sa ascunda)…Dupa un timp, in care eu „m-as gandi serios la problema” as veni cu solutia salvatoare: i-as spune ca singurul mod in care putem ajunge inapoi pe pamant si in care putem iesi din situatia in care ne aflam e daca ea vrea sa fie sotia mea, moment in care i-as oferi inelul si i-as spune: „viata e ca o furtuna, acum simti ca esti in inaltul cerului ca mai tarziu sa simti ca ai cazut la pamant; poate pe langa momentele de fericire vom avea si momente de cumpana dar iti promit doua lucruri: mereu voi fi alaturi de tine, si mereu te voi iubi ca acum; vrei sa fii sotia mea?”

  30. Cererea mea in casatorie a fost o reala surpriza si merita impartasita sa stie toata lumea ce barbat deosebit am. Am fost ceruta in casatorie de ziua indragostitilor, acum 7 ani, in balconul Julietei in Verona. Sotul meu s-a ocupat in detaliu de toate amanuntele, am vazut doar ca roaga pe cineva sa ne faca o poza. Si atunci s-a asezat in genunchi si m-a cerut. A fost cel mai frumos moment din viata mea. De asemenea, inelul cu diamant pe care mi l-a oferit, a fost realizat la cererea lui si dupa modelul unui inel pe care i-l aratasem ca fiind cel dorit. Pentru mine asta este motivul pentru care pe 14 februarie, sarbatorim cu bucurie, logodna noastra de vesnic indragostiti!

  31. eu mi-as imagina ca cererea in casatorie sa fie una simpla si sincera,poate fi si intr-o seara din cele 365 de zile,la o cina obisnuita unde nu predictibilizezi nimic,dar totul sa fie discret si sincer,doar atat.

  32. Dinu era privit ca un ciudat. Asa fusese dintotdeauna. Cand si-a „tapetat” peretii cameri cu urme de pantofi bagati in vopsea ce urmau un circuirt pe tavan si pe usa parintii s-au intrebat daca sa-l duca sau nu la medic.. Apoi s-au obisnuit cu excentricitatile lui si au inteles ca au un copil deosebit, cu prea multa imaginatie.La el omleta se facea la mixer amestecand tot ce se gasea cometibil in bucatarie. Zicea ca „experimenteaza”…
    Acum, trecut de 30 de ani, inca mai copilarea, nu accepta reguli impuse si monotonie. Fiindca nu se nascuse pasare dar iubea zborul se apucase pe parapantism. Si de scufundari la mare adancime si de escalade periculoase…
    Fetele veneau si treceau.In prima zi le admira, in a doua se plictisea iar in a treia deja era prea dezamagit sa mai continue. Prea mult romantism, prea mari pretentii, prea putin neprevazut.Banal…
    Asta pana acum cateva zile. S-a trezit visand o casa plina de copii care lasau jucariile vraiste cat sa se impiedice la tot pasul. S-a intrebat cum ar fi sa nu mai bea cafeaua singur dimineata si cam ce reactie ar avea daca cineva l-ar suna in toiul unui proiect important sa-i aminteaca sa cumpere lapte si niste tampoane de la farmacie.Si a realizat ca toate astea nu-l mai sperie, ba chiar ii starnesc mici fiori, ca atunci cand era mic si-si punea limba pe bornele bateriilor.
    Toate secventele astea, inacceptabile pana de curand, aveau in centru o persoana:pe Miruna, colega de la Marketing.
    Nici n-ar fi observat-o daca nu i-ar fi atras atentia un ritual ciudat al bautului cafelei: ducea ceasca la gura cu lingurita in ea, fix cat sa loveasca in rama ochelarilor. Asa ca a stat cateva clipe sa se uite, curios si amuzat asteptand clipa cand lentila se va sparge. Dar nu, lingurita lovea calculat fix in rama ochelarilor! Apoi a zarit-o la plecare, cobora nu in rand cu toata lumea, pe scari, ci alunecand pe balustrada.Ei, dracie, parca balustradele erau numai ale lui! Iar cand a vazut-o intr-o dimineata impiedicandu-se in sireturile desfacute ale bocancilor de munte s-a repezit sa-i limiteze plonjonul cu bratele lui puternice. S-au atins doar o clipa, ea parca nici nu l-a vazut, i-a multumit distanta si a intrat in biroul ei. Dar el n-a putut dormi toata noapte cu gandul la intamplare. In sfarsit intalnise o fata deosebita, aproape la fel de ciudata ca el, care nu venea la birou cu tocuri de 12 cm, se pieptana cu degetele prin par si rodea capatul pixului cand era prea concentrata!
    Asa ca Dinu a decis ca e indragostit si ca Miruna e femeia vietii lui!Daca ea i-ar fi umplut casa de copii, ciudati si geniali ca el, nu s-ar fi suparat sa-si rupa zilnic picioarele alunecand pe masinute abandonate in hol.
    Da cum sa-i marturiseasca ce simte si mai ales cum s-o ceara in casatorie? Trei nopti n-a dormit tot gandindu-se. Cu flori, bomboane si serenade nu era stilul lui, sigur nici al ei. Tangou cu bocancii de munte? Trebuia ceva deosebit, ceva ce nu poate fi refuzat,
    A treia zi a gasit solutia. Si-a chemat cel mai bun prieten sa-l ajute, a dat o „atentie” portarului sa-i lase peste noapte in sediul firmei si s-au pus pe lucru. Spre dimineata au plecat acasa epuizati, dar cu scenariul bine pus la punct.
    La prima ora s-au infatisat primii la birou, au rugat pe toata lumea sa se ascunda intr-un birou alaturat de al ei si au asteptat. Miruna a venit punctuala; era zapacita, dar foarte corecta.S-au auzit pasii pe hol oprindu-se in pragul usi, apoi scartaitul clantei.Apoi… un tipat scurt a penetrat pereiti. Asa tipa o femeie doar cand vede un soarece, isi rupe o unghie sau isi gaseste barbatul in pat cu alta. Cum soareci in cladire nu erau, unghii lungi nu purta si nici nu era vreun barbat in birou, e clar ca planul a reusit!
    Au dat buzna cu totii peste ea. Ea, socata, cu geanta picata de pe umar si cu ochii cat cepele sedea in mijlocul incaperii, La fel de socati au fost si colegii: tot biroul era tapetat cu coli A4 pe era scris in toate culorile „te iubesc”! Nu scapasera nici ferestrele, nici mobilierul.De-aia mersese imprimanta toata noaptea…Iar pe birou se afla un pachet frumos legat cu funda.
    Dinu s-a repezit spre fata, tot discursul pregatit i s-a sters brusc din minte.A scos o cutiuta din buzunar si i-a intins-o, fara macar sa o deschida. N-a putut sa mai rosteasca decat un ragusit:”Vrei?” Ea a dat scurt din cap,de parca i-ar fi atarnat prea greu barbia, apoi a mai strigat odata,tare, cat sa le sparga tuturor timpanele:”DA!”
    Dinu a sos inelul si i l-a pus pe deget. Ea l-a privit cu uimire. Nu era nici un diamant, nici un smarald, nici o perla. Intr-o montura simpla de platina era o piatra mata si ciudata, nefasonata, maro-verzui. Era piatra pe care i-o scosesera medicii intr-o interventie chirurgicala de urgenta acum vreo 5 ani, cand migrase din vezica biliara si-i obturase canalul coledoc producandu-i un icter mecanic! O perla produsa de o scoica oarecare i s-a parut banala…
    Cadoul de pe masa continea un certificat care atesta ca o stea in Univers ii apartine si ii poarta numele.Dinu se gandise ca luna e deja banala, prea o daruiesc toti si apoi o revendica la divort…
    Sa va spun si cum si-a luat Miruna revansa? La nunta de argint i-a darui lui Dinu un ceas de masa care nu ticaie normal ci bate secundele rostind sacadat:”te-iu-besc!te-iu-besc!”Iar ca ton pentru desteptator vocea ei cu maximul de decibeli:”desteptarea, iubitule. ai sforait destul!”:)).

  33. Fiecare femeie viseaza la o cerere in casatorie deosebita.In urma cu trei ani prietenul meu m-a invitat chiar de Valentin,s Day la o plimbare.Dar aceasta plimbare a fost in afara orasului la o margine de padure pe un loc inverzit intr-un loc feeric cu un cer instelat,cu susurul unui izvoras, cu braduti si aer curat.Ei, acolo ,in acel loc mi-a oferit inelul si m-a cerut de sotie.Totul parea de vis ,intr-un loc fara fite dar ce a lasat o amintire deosebita in inimile noastre.Pot spune ca am mai fost in acel loc cand am simtit eu ca vreau sa-i fac o declaratie de dragoste si sa-i spun ca vom avea un copilas.Bucuria a fost la fel de mare!!Amintirile acestea sunt de neuitat!!

  34. O seara placuta de vara si multa liniste. Gasise locul perfect, un fel de grota formata la baza unui munte de pe o insula indepartata. Locul unde puteai regasi marea, muntele, cerul si cel mai apropiat astru, luna. Il cautase mult timp, vroia ceva special pentru ea, vroia sa-i ofere tot intr-un singur loc, departe de lume, de zgomot si plin de magie. Nu vorbise cu ea timp de o saptamana, nu stia ce face si daca-l va ierta, dar era sigur ca il iubeste. Isi facuse curaj ducand-o in locul magic gasit numai de el. Era miezul noptii si stelele aparura pe cer. Luna isi facea si ea simtita prezenta. O lua de mana, o duse in grota sa ii arate ce gasise defapt. Inelul il asezase intr-o perla in apropiere de malul marii. A legat-o la ochi sa nu vada drumul, ci doar magia din locul ce va fi mereu prezent, din acel moment in viata lor. Ea deschise ochii si vazu magia: luna se oglindea in mare, iar in acea grota se strecurau razele ei invaluind parca intr-o vraja perla, ce ascundea inelul. Ii placuse, se indragostise de acel loc, dar nu stia ce o astepta. El a luat-o de mana si porni prin apa cu ea pana la stanca pe care era asezata perla. O intreaba cu glas tremurat:”ma iubesti?” si ea ii raspunse:”da”. Se uita in ochii ei, o strange de mana si intraba din nou:”vrei sa fii sotia mea?”. Ea incepuse sa planga si lacrimile ii picurau in apa marii, asteptase de foarte mult timp intrebarea si parca nu-i venea sa creada, era un vis sau realitate. Reusise sa spuna printre suspine un da hotarat. Din acel moment totul a fost invaluit in magie si poate ca si astazi magia isi face de cap in viata lor.

  35. Never say never

    Niciodată în viaţă nu am crezut în formalităţi, în standarde, în tipare. Fugeam mereu de întrunirile de familie pentru că aproape întotdeauna auzeam „fascinanta” întrebare din partea celor mai în vârstă: „Da’ tu când te însori, când îţi găseşti o fată cu care să întemeiezi o familie?”. De jur-împrejurul meu nu auzeam decât poveşti siropoase, desprinse parcă din filmele „made in Hollywood”, cu fete care erau invitate la cină, „Prince Charming” îngenunchea şi punea marea întrebare. Bombardat de pretutindeni cu asemenea chestii banale, spuneam mereu că nu-mi trebuie însurătoare şi nici copil.

    „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, atunci vorbeşte-I de planurile tale de viitor.” Ei, cam aşa a fost şi cu viaţa mea. Lucram ca un nebun – şi astăzi mai iese la suprafaţa „workaholicul” din mine -, nu mă implicam în nici o relaţie serioasă pentru că mai toate domnişoarele întâlnite reuşeau să mă dopeze moral prin discuţii despre căsătorie. Motiv pentru care eu fugeam de aşa ceva mai ceva ca dracu’ de tămâie. Numai că…

    Pe „ea” am cunoscut-o în vara anului 2005, când ea tocmai ce se întorsese în ţară după câţiva ani petrecuţi în străinătate. Prima noastră întâlnire „face 2 face” a fost într-o sâmbătă de la începutul lunii august. După zile la rând în care soarele ne torturase cu razele sale, ploaia şi-a făcut apariţia, dar nimic nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin Cişmigiu. Cele câteva ore petrecute împreună au trecut fără să ne dăm seama când a venit ora de închidere a terasei la care am stat. Şi acum ne amuzăm când ne amintim cum am fost singurii clienţi din acea după-amiază.

    Trecuseră aproape doi ani de când ne cunoscusem şi locuiam deja împreună toţi trei. Trei? Da, pentru că „ea” are un băiat din prima căsătorie, pe care îl cheamă ca şi pe mine, avem acelaşi prenume, care nu este unul comun de genul Ion, Mihai sau Adrian. Eu şi tizul meu ne înţelegem foarte bine şi nu de puţine ori s-a întâmplat ca juniorul să se consulte cu mine în anumite probleme. Ba chiar mi-a luat apărarea atunci când eu şi „mami” am mai avut discuţii în contradictorii. Pot spune că au fost şi suficiente momente de acest gen pentru că nu eram bărbatul perfect, încă îmi mai umblau gărgăuni prin cap. 🙁

    Ei bine, tocmai un asemenea moment delicat a fost cel care m-a împins să fac pasul cel mare. Eu, care spuneam că nu mă însor şi nu-mi trebuie copil… Nu sunt specialist în cumpărat bijuterii, aşa că am zis că trebuie să recurg la un truc. Fiind week-end am ieşit la plimbare prin oraş şi am intrat într-un magazin, care avea şi bijuterii. Mi-a arătat câteva inele care îi plăceau, iar eu, precum drăcuşorul din desene animate care îl ispiteşte pe Tom, am tot insistat: „Hai, probează-l”. Cum îi venea ca turnat, am continuat: „Ia-l. Acum! Ajungem acasă şi o să suspini după el”. Nu a rezistat şi iată-ne cu inelul cumpărat.

    Aproape întotdeauna, indiferent de anotimp, plimbările noastre prin Centru includeau şi o tură prin Cişmigiu. Cum terasa noastră dragă dispăruse, am luat loc pe o bancă din apropiere şi nu am ratat ocazia de a ne aminti de prima întâlnire. „Da’ tu nu probezi inelul ală? Sau ajunge şi acesta alături de celelalte bijuterii pe care le ai?”. După ce i l-am pus pe deget, am devenit serios şi i-am spus: „Vreau să discut ceva foarte serios cu tine”. I-a cam dispărut orice zâmbet de pe faţă. Dat fiind faptul că avusesem câteva diferende în ultima vreme, probabil s-a gândit că relaţia noastră se termină în acel moment.

    „Suntem împreună de doi ani, timp în care am avut şi suişuri, şi coborâşuri. Nu spun că va fi perfect, nu spun că vom avea o viaţă numai lapte şi miere. Vor fi momente în care ne va veni să lăsăm totul baltă şi să plecăm care încotro. Dar ştiu că, dacă te voi pierde, va fi cea mai mare greşeală din viaţă şi aş regreta enorm pentru că te iubesc. VREI SĂ FII SOŢIA MEA?”

    Vă las pe voi să ghiciţi răspunsul… 🙂

    De patru ani şi jumătate, tizul meu are un frăţior. Iar pentru acest lucru trebuie să-i mulţumesc tot soţiei, care ne-a făcut cel mai frumos cadou. Tot în luna august. Şi chiar dacă suntem căsătoriţi, o mai întreb o dată: „The Special One, vrei să fii soţia mea?”.

  36. Întotdeauna mi-a plăcut ideea că dragostea e mai puternică decât orice pe lumea asta și că dacă vrei ceva cu cineva, pur și simplu muncești și dai tot ce poți ca să reușești. Nu cred în limite când vine vorba de iubire.

    Momentul în care ceri în căsătorie o fată e ceva deosebit sau cel puțin așa ar trebui să fie și nu îți trebuie cine știe ce resurse ca să faci totul special.

    Odată, acum ceva vreme, cineva (nu eram împreună) s-a așezat în genunchi, în fața mea, pe un teren de fotbal. Eram doar noi acolo, în semiîntuneric și o pisică vagaboandă ce se perinda de colo-colo. El mi-a aruncat o privire de îndrăgostit și mi-a zâmbit. Eu eram foarte amuzată de gestul lui și nu înțelegeam ce vrea sau ce face, i-am zis să se ridice că e nebun și își murdărește pantalonii. Ochii îi licăreau în întuneric și genele-i dese clipeau rar, parcă să nu mă piardă. Mi-a zis să mă întorc cu spatele la el… ca să îmi admire fundul.

    Am râs și i-am repetat că e nebun, el s-a ridicat și am plecat de acolo, cu pisica pe lângă noi. M-a ținut de mână și am vorbit în continuare despre viețile noastre. Abia ne cunoșteam, eram doi nebuni cu drumuri diferite în viață. Ne-am fi putut întâlni de mai multe ori înainte, căci eram foarte aproape și totuși mereu ne-am ratat până când soarta ne-a pus piciorul în prag și a zis că trebuie să știm unul de celălalt. În sfârșit, acela a fost momentul în care a luat naștere propunerea ideală în capul meu. Dacă el ar fi fost cel cu care ar fi trebuit să rămân, acolo aș fi vrut să mă ceară de soție. Pe un teren de fotbal părăsit, cu gropi, învăluiți de un aer rece de toamnă și cu o pisică fără stăpân ca martoră.

  37. A asteptat momentul sau chiar l-a planuit cu mult timp in urma sa o faca.A sosit si ziua norocoasa.Eram impreuna de 2 ani, eu am fost sosit din strainatate de la munca, nu cu mult timp in urma.

    Era 12 septembrie, ziua mea de nastere…iubitul meu a sosit cu un buchet frumos de flori..si cam atat.Ciudat! ma asteptam ..ca de fiecare data..pe langa flori sa mai urmeze si un alt cadou..nimic! In schimb…in ciuda faptului ca era doar ziua mea der nastere, primise si mama un buchet mare de flori, interesant!

    Apoi , a urmat momentul..neasteptat de mine, desi aveam o relatie de invidiat! Stateam pe fotoliu..de obicei dansul mai obisnuia sa stea pe jos ..in anumite momente..cand ne uitam la tv..si s-a asezat in genunchi in fata mea…era ciudat si mi-a spus:”am ceva ..sa iti spun!Eu ..am inceput sa rad..si sa rad..si sa rad.. el,mi-a cerut de nenumarate ori sa incerc sa fiu serioasa,apoi l-am intrebat ,daca cumva m-a inselat in tot acest timp cat eu am fost plecata…mi-a raspuns:te rog,nu e ceea ce crezi…dar incearca totusi sa te calmezi! atunci mi-am dat seama ce vroia el defapt sa faca, sa ma ceara in casatorie!deja tremura de emotie…si de-abea se mai putea stapani.

    Si a inceput:”Sa stii ca tot acest timp petrecut langa tine, a fost minunat, clipe de neuitat…si ma gandeam daca vrei sa iti petreci restul vietii alaturi de mine?”…si eu am zis da! Acum …pe 21 iulie 2013 avem nunta!

  38. Buna:)nu stiu daca comentariul meu va fi luat in considerare intrucat sunt luata deja :P,pentru totdeauna ..ca sa se stie :D;dar ca orice femeie/fata,caci m-am casatorit de tanara,la 22 de ani desi tot imi spuneam ca eu pana la 27 nu ma voi casatori :)nu a fost asa ,pentru ca dragostea vine pe neasteptate fetelor :),imi doream si eu un print :).
    Sa va povestesc cum l-am cunoscut pe sotul meu pentru ca este inevitabil :))L-am cunoscut pe soul meu chiar de ziua lui la locul de munca,pe atunci fiind o chelnarita ,si insista sa-i tot dau numarul de telefon ,am refuzat de multe ori ,fiindca venea zilnic ,dupa nenumarate zile i l-am dat ca sa ma lase in pace :)),de fapt i l-am zis in 3 secunde dar l-a tinut minte :)(de ce nu i-am dat un nr fals nu stiu nici acum :)).Era in decembrie si trebuia sa mearga la Vatra Dornei ,invitase el o fata care trebuia sa mearga cu el (asta mi-a povestit pe urma)dar m-a invitat si pe mine si am spus ca accept ..am acceptat ,desi nici nu il cunosteam,aveam nevoie atunci de „un umar ” care sa ma consolez ,un umar care s-a dovedit a fi sprijinul meu pentru totdeauna :),…nu credea ca voi merge si a fost surprinzator si pentru el ;acolo a luat o camera ,de fapt facuse rezervare dinainte crezand ca va merge cu tipa respectiva,si cum nu aveam de ales am dormit in aceasi camera ..dar atat :D,a fost fairplay, a dormit in coltul lui :D(in sinea mea nu ma asteptam la asta va dati seama ):),am petrecut cu el 3 zile,3 zile minunate ,insa din pacate nu simteam nimic pentru el:(,mi-am zis ca dupa asta voi merge acasa si se va termina ,dar nu a fost asa …in fiecare zi ma suna ,era atat de insistent ,vorbea atat de frumos si avea un comportament impecabil incat iti era imposibil sa-l refuzi :),Dupa ceva timp m-a invitat sa merg cu el intr-o alta mini-excursie ,acolo a inceput povestea noastra de dragoste si a rezultat primul rod al iubirii noaste (primul copil).
    Dupa asta au fost multe momente speciale si frumoase,imi amintesc cand m-a invitat la o pensiune din oras,aranjase petale de trandafir si pernute de la usa pana la o masuta unde erau 2 pahare de sampanie si cateva gustari,iar pe pat o inima mare din petale de trandafiri rosii,au fost momente pe care nu le voi uita niciodata.
    Cererea sotului meu nu a fost una oficiala,nu s-a pus in genunchi ,nu m-a cerut in mod oficial ,nu am zis „da „decat la starea civila ..nu a fost un moment special pentru ca toate momentele alaturi de el au fost speciale si asta a fost de ajuns pentru mine..,totul a decurs de la sine pana intr-o zi cand m-am trezit mireasa :),stiu ca am inceput sa vorbim despre nunta ,sa facem planuri de parca aveam programat asta de muult timp :)))), totul s-a intamplat foarte repede ,in cateva luni eram casatoriti si cu un copil .El a fost cel care s-a ocupat cel mai mult de nunta ,pentru ca eu ma simteam rau in perioada aia din cauza sarcinii si ne doream ca copilul nostru sa vina pe lume avand binecuvantarea lui D-zeu,eu ii spuneam cum imi doresc „ziua cea mare”si el a facut tot posibilul sa fie asa cum mi-o doream,rochia de mireasa am fost tot impreuna si mi-am ales-o :).
    Daca ar fi fot o cerere oficiala nu stiu daca ar fi fot mai bine de atat pentru prin ceea ce facea si dupa felul cum se comporta mi-a dat de inteles ca isi doreste sa fiu sotia lui si asta cred ca a fost suficient pentru mine .Nu a fost un print pe cal alb asa cum imi imaginam eu 😀 nici vreun macho exotic din visurile mele:)a fost mai mult de atat, a fost neasteptat de frumos(totul) pentru realitate :),gesturile si tot ceea ce a facut si face m-a invatat sa-l iubesc in fiecare zi mai mult si mai mult ;Acum avem 3 copii si ca in orice familie mai exista si momente cand ne contrazicem si ne ciondanim insa impreuna ,facand comporomisuri si comunicand,le depasim si mergem mai departe ;Important este sa nu uitam de ce suntem impreuna ,de ce am ales sa ne unim destinele ,sa nu uitam ca ne iubim si ca dragostea poate invinge intradevar orice .
    Multa fericire si iubire dorim tuturor ,cu drag Oana si Cristian 🙂

  39. Era o iarna geroasa din luna februarie. Drumurile aratau precum o partie amenajata pentru sanius, iar de o parte si de alta a drumului, zapada era depusa in straturi considerabile, luand diverse forme. Peisajul era de vis, chiar daca meteorologii fausera cu totul si cu totul alte preziceri pentru aceasta perioada a anului, iata ca vointa naturii le daduse toate predictiile peste cap, spre bucruia mea! Da! Exact! Pentru ca pe mine nimic nu ma fascineaza mai mult decat acest anotimp! Iarna este pentru mine cel mai frumos anotimp din an, anotimpul in care in copilarie intram pe taramuri necunoscute si fascinante, pe care le descopeream prin intermediul povestilor spuse de bunici si parinti la gura sobei, anotimpul sarbatorilor de iarna, iar in prezent, anotimpul iubirii! In fiecare an, de cand sunt cu iubitul meu, astept luna februarie cu nerabdare pentru a descoperii surprizele si cadourile pe care mi le face. Tot timpul gasesc de ziua indragostitilor biletele cu ghicitori pe care daca le deslusesc ma indruma in locul unde se afla un cadou. Mi-aduc aminte ca intr-un an mi-a platit cel mai mare ursulet dintr-un magazin de jucarii, iar raspunsul la toate ghicitorile puse de el ma trimiteau in magazinul cu pricina, unde vanzatoarea mi-a dat ursuletul adorabil in brate, iar la iesirea din magazin ma astepta el, ca de fiecare data! Alta data am primit un inel in mijlocul unui buchet de trandafiri si am crezut ca primesc mult asteptata cerere in casatorie, insa nimic…era doar un simplu cadou! Anul acesta insa, m-a uitat de tot!
    De sase ani de cand suntem impreuna, niciodata nu i s-a intamplat sa uite de ziua indragostitilor! M-am gandit ca stresul de la serviciul sau este de vina si m-am ,,resemnat”! Fiindca serviciul sau este in drum spre casa de la tara a bunicilor, mi-a facut propunerea neasteptata, sa mergem sa verificam daca totul este in ordine la casa ,,de vacanta” cum o numim noi, fiindca bunicii locuiesc in oras pe timp de iarna iar casa este lasata incuiata! Am ramas putin surprinsa de aceasta propunere, tinand cont ca eu ma gandeam sa ne petrecem altfel ziua indragostitilor, nicidecum sa ne incumetam sa mergem prin nametii aceia la tara! Zis si facut! In schimb eram atat de furioasa incat mai aveam putin si plangeam! Brusc mi-a venit o idee! Sa dau drumul la radio, in speranta ca il voi atentiona pe iubitul meu in legatura cu aceasta zi, fiindca de obicei posturile de radio au programe speciale! Tot apasand pe buton, am constatat ca nu functiona, si cerand o explicatie, nu am primit decat un raspuns simplu: ,,Nu te mai obosi draga mea, s-a stricat casetofonul, trebuie sa cumpar altul!” Poftim? Ziua aceasta devenea pentru mine din ce in ce mai neagra! Afara ningea abundent, si eu eram convinsa ca pentru prima data iarna incepea sa ma deprime, simteam ca fulgii de nea se depuneau pe sufletul meu si imi apasau si mai mult tristetea pe care o resimteam din plin! Dintr-odata se opreste masina: ,,Nu se poate! Fir-ar sa fie! Iubito, ma duc sa ma uit la motor! Ramai in masina, afara e frig!
    M-am dat jos din masina imediat! Eram un car de nervi! Cum s-ar spune, asta era cireasa de pe coliva, nu de pe tort, fiindca ziua se transformase intr-un adevarat cosmar! Ma uitam in jurul meu, si peste camp se asternuse mantia alba a iernii, niciun picior de om nu se vedea in toata pustietatea! Ce putea fi mai rau? Daca se defecta masina intr-un sat poate ca nu m-as mai fi simtit la fel!
    – Grabeste-te! I-am spus! O sa ne prinda noaptea! Chiar nu am chef sa mor inghetata intr-un camp pustiu!
    – Fac tot ce pot! Incerc sa vad care este problema!
    Tot acel peisaj ma facea sa alunec usor spre visare, era un calm apasator, iar in acea liniste, am auzit un scancet! Nu-mi venea sa cred! Nu zaream decat o casa a unui cioban in mijlocul campului, dar nu vedeam pe nimeni acolo! Cine stie, mi-am zis eu in gandul meu!Poate ca ciobanul e inauntru si doarme, iar in curte are un caine de paza! Da….un caine! Cat imi doresc un caine! Inca de mica am nutrit o pasiune deosebita pentru toate animalele, si le-am salvat si le-am ingrijit pe cele fara stapani, dandu-le apoi spre adoptie prin vecini! Daca ar fi posibil mi-as transforma casa in Arca lui Noe! Un caine ar schimba cu totul viata mea! Eu consider ca un caine este cel mai bun prieten al omului si mai in gluma, mai in serios, ii mai spun iubitului meu ca mi-as dorii la nunta noastra sa primesc drept cadou din partea lui un pui din rasa Akita! Nu imi place intamplator aceasta rasa, imi place pentru ca este cea mai inteligenta si mai afectuoasa rasa si prima care s-a imprietenit cu oamenii in urma cu mai bine de 4000 de ani. Nu stiam nimic de ea, pana nu am descoperit o poveste adevarata a unui caine care si-a asteptat stapanul care murise, 9 ani in acelasi loc, poveste dupa care s-a facut o ecranizare cu titlul Hatchi-povestea unui caine! In visarea mea…..aud din nou un scancet si trecand prin filtrul auzului si vazului meu intreg peisajul, observ cum un ghemotoc mic de blana innoata prin zapada dinspre casa din mijlocul campului, catre noi!
    – Iubitule, iubitule! Un catelus mic innoata in zapada!
    – Draga mea, ramai pe loc!
    – Nu! Trebuie sa-l salvez si sa-l luam acasa! Ar putea murii!
    Nu stiu ce mi-a mai spus, stiu doar ca am inceput sa innot si eu in zapada care imi trecea cu mult de glezna piciorului pana cand drumul nostru s-a intersectat. Semana izbitor cu ceva…..nu stiam daca inca visez sau e realitate! Nu imi venea sa cred! Am cazut in genunchi in zapada si am luat catelusul in brate, strangandu-l puternic la piept! Acei ochisori plini de speranta si negrii ai sai, straluceau ca doi carbuni incinsi in mijlocul unui decor alb-inghetat, in mijlocul unui timp care se oprise in loc si in care ningea peste mine cu fericire! Mi-am vazut visul implinit! Era oare cainele cuiva? Sau cineva era responasbil pentru bucuria imensa, si eu ma suparasem degeaba! Bineinteles! Totul fusese un plan bine pus la punct! Speculase dorinta mea de a ajuta animalele si de a le salva, defectiunea de la masina era falsa (eu oricum nu ma pricep la masini), regizase totul, ma plasase pe o scena goala, fara spectatori, asa cum imi placea mie, in care actrita principala eram chiar eu! Nu puteam sa ma mai ridic de acolo de unde cazusem in zapada, simteam ca nu mai aveam puterea necesara fiind coplesita de emotii! Catelusul ma lingea bucuros si era fericit!
    Indreptandu-mi ochii catre el, i-am admirat zgarda rosie de la gat unde avea agatat un saculet mic si rosu si un medalion pe care era gravata urmatoarea intrebare: ,,Vrei sa stii cine este responsabil pentru aceasta situatie? Deschide saculetul!” Mainile imi tremurau, am deschis repede saculetul si inauntrul sau am gasit un inel frumos care nu era ca oricare altul, fiindca in acelasi timp reprezenta suportul pentru un ravas. Am despachetat cu emotii ravasul pe care am gasit asternute urmatoarele randuri: ,,Mi-ai fost alaturi mereu,/ Si la bine si la greu./ Ai avut rabdare si ai asteptat,/ Acest moment de neuitat!/ Priveste-ma in ochi si spune-mi/ Voi fi al tau, vei fi a mea? Este DA, raspunsul la intrebarea:/ Vrei sa fii sotia mea?/ Priveste in urma ta…” ! Am inceput sa plang si am simtit o mana care m-a ridicat! M-am intors catre barbatul vietii mele, cu ochii in lacrimi, iar el a cazut in genunchi, mi-a luat mana, mi-a pus inelul pe deget si a rostit din nou intrebarea: ,,Vrei sa fii sotia mea?”
    – DAAA! I-am raspuns, si am simtit ca zburam si ca prinsesem aripi. M-a luat apoi in brate si m-a invartit intr-un vartej nebunesc specific indragostitilor! Puteam sa mor inghetata in acel camp pustiu, pentru ca acum nimic nu mai conta! Fusesem ceruta pe neasteptate, totul fusese rupt parca din vis, incat ramasesem fara cuvinte! Mi s-a parut atat de originala cererea in casatorie! Nu o sa o uit niciodata! El, barbatul vietii mele pusese totul la punct atat de bine, dovedind ca ma cunoaste perfect! Stia ca imi doresc de mult un asemenea catelus, stia ca astept de mult si cererea in casatorie si de asemenea stia ca imi place sa primesc cadouri insotite de indicii pentru a le descoperii! Dar cum facuse cu aparitia cainelui, pentru ca nu era scamator din cate stiam eu?!! Pana sa apuc sa-mi dezlipesc buzele de ale sale, si sa-l intreb despre enigma care aparuse in mintea mea, ne-am trezit facand ingerasi in zapada, din cauza ametelii produse de invartitul excesiv. Hatchi, pentru ca asa o botezasem pe catelusa, ne lingea vesela pe fata si era foarte fericita alaturi de noii sai stapani!
    – Iubitule, stiu ca nu este cazul, insa ma framanta o curiozitate. De unde a aparut Hatchi? Nu vad pe nimeni pe aici!
    – Am si eu pile pe la casa aceea de acolo!
    – Nu pot sa cred! Persoana care te-a ajutat parca a fost invizibila! Nu stiu cum i-a dat drumul din curte pentru ca nu am observat pe nimeni! Probabil eram prea suparata!
    – Draga mea, credeai ca uitasem de tine? Pentru mine, esti cea mai importanta persoana din viata mea! Esti ratiunea mea de a traii! Viata mea fara tine este ca o zi fara lumina si ca o noapte fara intuneric! Esti sufletul meu pereche, si cum doua jumatati nu pot traii una fara cealalta, vreau sa ne unim destinele pe veci! Te voi face cea mai fericita femeie din lume! Iti promit! Te iubesc!
    – Sunt convinsa dragul meu! Iti multumesc pentru tot ceea ce ai facut pentru mine! Pentru nimic in lume nu mi-as fi dorit ca cererea in casatorie sa fie altfel. Nu as schimba-o pentru niciun alt scenariu de Oscar. Iti promit ca si eu te voi face cel mai fericit barbat din lume! Te iubesc mult!
    Hatchi latra!
    -Sigur ca da Hatchi! Si pe tine te iubim mult!
    Ziua aceea a fost o zi de vis! Pe seara, am ajuns la casa de la tara care era amenajata cu un decor de vis! Toate detaliile erau foarte bine puse la punct! In mijlocul camerei se afla o masa cu doua tacamuri si doua pahare, iar alaturi o sticla de sampanie! Patului ii atase un suport de baldachin. Stia ca sunt innebunita dupa paturi cu baldachin si il decorase intocmai! Pe pat se afla o lenjerie rosie de satin si o rochie mov tot din satin (stie ca ador rochiile mov)! M-am imbracat repede cu ea! M-am aranjat in oglinda, unde am constatat ca nici nu mai imi trebuie fard de obraz pentru ca eram rosie toata! Ma intrebam unde era becul? Uitase de el? Sau vroia un cadru intim cu o lumina difuza?….
    – Gata iubito! Am expediat-o pe Hatchi in camaruta ei temporara, pana maine cand ajungem acasa! I-am oferit mancare si apa si un pat moale plin cu perne in camera alaturata incat cred ca o sa adoarma imediat! La ce te gandesti?
    Ma luase de mana…
    – La nimic….De fapt te admiram cat de bine iti sta in costum! Ce ai la spate?
    De la spate a scos un buchet mare cu trandafiri rosii!
    – Iti multumesc frumos! Nu mai pot asimila alte surprize, imi ajung pentru o zi!
    – Nu-i nimic! Voi avea toata viata la dispozitie pentru a te surprinde! Trandafirii stiu ca ii preferi intregi, stiu ca nu iti place sa distrugi florile, altfel petalele lor ar fi fost un decor magnific si senzual pentru lenjeria de pe pat!
    – Ma cunosti atat de bine….Dar bec nu avem?
    – Credeam ca lumina din semineu este suficienta. Si poate si asta, si asta….
    Aprindea lumanari care erau puse in suporturi pe noptiere si pe masa.
    – Acum ce mai zici?
    – Acum totul este perfect!
    – Aproape perfect! Un moment te rog!
    Nu au trecut doua minute ca l-am vazut intrand pe usa cu doua farfurii cu friptura! Sigur! De aceea nu erau farfurii pe masa!
    – Vai! Pe acestea de unde le-ai mai scos?
    – M-am descurcat si eu cum am putut! Sunt prin preajma casei niste vecini saritori!
    – M-ai facut foarte fericita! Stii ca ador lucrurile simple! Te ador!
    – Stiu ca ma adori, tocmai de aceea am incercat sa repar si batranul pick-up, pentru ca stiu ca iti doreai de mult sa functioneze din nou si pentru ca in seara asta nu vreau sa imi poti aduce niciun repros!
    Ceea ce a urmat a fost o seara de vis! Dupa ce am servit cina si sampania din cele doua cupe de cristal, am dansat pe muzica linistitoare, in acordurile renumitului Richard Clayderman, facandu-ma sa cred ca traiesc propriul meu Love story dar cu un final fericit! Si fericit a fost, pentru ca in acea noapte am fost ceruta de zeci de ori in casatorie, si de fiecare data am raspuns fara nicio ezitare pozitiv, iar trupurile si sufletele noastre s-au unit, devenind unul singur pe veci! Iubirea este minunata atunci cand iti gasesti sufletul pereche! Sfarsit!”
    STOP! STOP! STOP! Ce credeati? Ca este o cerere in casatorie adevarata? Gresit! Aceasta este o cerere in casatorie imaginara, care poate devenii in curand realitate! Sunt intr-o relatie de sase ani de zile si sunt cea mai fericita fata din lume! Mi-am gasit sufletul pereche si stiu ca in curand vor bate si clopotele noastre de nunta. Cereri in casatorie din partea iubitului meu au fost mai multe, dar inca nu a venit cea oficiala! Sunt convinsa ca imi pregateste o cerere frumoasa in casatorie fiindca si el isi doreste la fel de mult ca si mine sa ne unim destinele pe veci! Pana atunci insa, eu i-am luat-o inainte si i-am oferit cateva idei cu ocazia acestui scenariu! Sunt convinsa ca la cat de bine ma cunoaste si cate surprize imi face, asa cum v-am spus si in scenariu, voi avea parte de o cerere in casatorie cel putin la fel de frumoasa ca cea prezentata de mine!
    P.S: Iubitule daca citesti acest scenariu poti sa te inspiri, eu nu ma supar, il voi traii cu aceeasi intensitate in cazul in care vrei sa-l copiezi! La final, nu imi ramane decat sa va multumesc pentru ocazia unica oferita de a participa la acest concurs si sper din tot sufletul ca scenariul creat de mine sa va placa!

  40. ne-am cunoscut intr-o zi de iarna ningea…ra asa frumos… il cunosc de 1saptamana si vreau sa impart totul cu el..aerul…zambetul de dimineata…fulgii de zapada..si ploile vrau sa ma trezesc si sa-i simt buzele umede, mana calda…si sa-i pot lumina ochii albastri si tristi..ochi de lup singuratic…el e lumina mea calda….omul care ma pot baza si omul pe care vreau sa-l tin de mana cand voi muri…trebuie sa ma grabesc…pentru ca exista o tumora pe ficatul meu..trebuie sa fac toate lucrurile nefacute..cu el..sa zbor…sa ma arunc cu parasuta..sa merg cu motocicleta intr-un camp de maci…si vreau sa-l cer in casatorie…intr-o padure..langa o apa…unde e liniste…si sunt licurici…ca un dans nuptial….micul meu lampadar… si stele multe…am sa-l intreb vrei sa fii lumina mea?sa luminam impreuna in padure…el e licuriciul meu..doi licurici intr-o padure…acolo o sa fac cererea in casatorie…si as fi cea mai fericita..sa fie bine…sa fim fericiti…nu pot fi decat lumina lui si el a lui.

  41. Salutare !
    Deci , sa incepem cu …inceputul . 🙂
    Aveam frumoasa varsta de 18 ani (neimpliniti ) si ma aflam la bunici (Domnesti -Arges ) in vacanta .Intr-o sambata seara , la discoteca , am intalnit un baiat de care m-am indragostit pe loc ; sentimentul a fost reciproc, ne-am vazut zilnik cat timp am stat la tara si ne-am cunoscut mai bine . Imi placeau tare mult la el ochii albastri ca cerul senin, personalitatea si comportamentul fata de mine …parca eram din portelan , nu altceva :).Cand m-am intors la Pitesti a continuat sa vina in oras sa ne vedem cat mai des .Ne era tot mai greu sa stam departe unul de celalalt , el era Fat -Frumos al meu calare pe calul lui alb , iar eu eram ”universul ” lui.
    Dar vacanta s-a terminat si a trebuit sa plec la scoala , la Constanta ~ mai aveam de facut un an la frizer-coafor .Banuiesc ca va imaginati deja : a venit dupa mine si acolo , dar mult mai rar k de …era distanta mare totusi , dar o data pe luna venea .
    Cand a venit a treia oara , am avut ”surpriza secolului ” cel putin asa am considerat-o eu , deoarece nu ma asteptam la asa ceva atat de repede ,de fapt nici nu visam .
    A stat un weekend si s-a cazat la Hotel Parc . Bineinteles ca nu il puteam lasa singur , sa nu ii fie urat noaptea 😛 ; asadar am mers la pedagoga (stateam la camin ) si am rugat-o sa ma invoiasca deoarece au venit parintii mei .Nu stiu cum , dar a tinut vrajeala >:)
    Dupa amiaza am fost la plaja si a trecut foarte repede , iar seara dupa cina ne-am plimbat si am vorbit cate in luna si in stele . Intorsi la hotel , a venit cu propunerea de a face o baie in mare , atunci… noaptea :).
    – De ce nu , hai sa mergem ? am raspuns eu .
    Ne-am echipat si am pornit spre plaja , care era la doi pasi de hotel. Am facut o baie pe cinste , a fost foarte placut , atata liniste ..eram noi si inca vreo cateva cupluri raslete pe plaja 🙂 . Intorsi la cearsaf , ne-am intins pe nisip ~ priveam cerul si ascultam zgomotul valurilor tinandu-ne de mana .La un moment dat il vad ca se ridica si cauta in buzunarul bermudelor…am crezut ca vrea sa ia pachetul de tigari . Dar nu … a scos o cutiuta de catifea rosie , s-a aplecat spre mine , m-a sarutat si mi-a spus :
    – Dani , viata mea , te iubesc la nebunie si vreau sa fii a mea pentru totdeauna . 🙂 Nu mai suport sa traiesc departe de tine si nici sa risc sa te pierd > Vrei sa fii sotia mea ?
    Intre timp , deschisese cutiuta din care a scos un superb inelut cu piatra rosie si un lantisor cu initiala mea ( sau a lui (eu ma numesc Daniela si el Dan ) .
    Dupa ce am ramas cateva clipe cu ” gura cascata ” de uimire , am acceptat din toata inima inca uimita de situatie si de locul in care eram : pe malul marii , plina de nisip , nemachiata si avand martori apa , nisipul si cerul .
    Intorsi la hotel , am avut alta surpriza : patul era presarat cu petale de trandafiri albi & rosii , o sticla de sampanie ne astepta cuminte la gheata si doua lumanari parfumate luminau camera. Va dati seama ca am fost foarte placut surprinsa de ceea ce a facut pentru mine . Daduse o ” mica spaga ” undeva sa ma impresioneze si chiar a reusit. Mai departe ….. scrie in carte , nu va mai povestesc , sa nu ma intind prea mult si sa va plictisesc.
    A urmat nunta dupa ce am terminat scoala , dupa care au urmat niste ani …de vis 🙂 🙂 :)iubire maxima, cadouri si distractie ; singura problema era ca nu puteam avea copii , dar …dupa 7 ani a venit pe lume printesa noastra, Andreea . Este un copil minunat si nu ne mai dorim altceva decat sanatate .
    Exista si partea a doua a povestii , dar poate v-o spun cu alta ocazie . 🙂

  42. o seara obisnuita , dupa o zi la fel de obisnuita , noi doi in casuta calda si cu muzica ambientala in surdina , un TE IUBESC din toata inima mea si mult asteptata intrebare : vrei sa fii sotia mea ?
    cred ca ar fi suficient 🙂

  43. Buna ziua! Eu as vrea sa va povestesc cum, intr-un final destinul ne-a jucat festa si chiar am ajuns sa am o cerere in casatorie, si apoi o casnicie foarte fericita.
    Sa incepem cu inceputul si anume cum ne-am cunoscut. Acum 7 8 ani, in timpul verii cand se faceau inscrieri la facultate am fost si eu bineinteles sa vad spre ce anume ma voi orienta in viata. In fata facultatii mi-a sarit in ochi un baiat si tunci m-am gandit sa ma duc sa il intreb detalii despre acea facultate. Discutia noastra s-a rezumat doar la detalii despre scoala, dar gandul apoi mi-a ramas la el. Mi-am zis „trebuie sa il mai vad odata in viata asta”. Timpul a trecut, am uitat de el bineinteles, mai ales nestiind nici macar cum il chema. Dupa 2 ani, am mers cu prietenul meu de atunci intr-o discoteca si el mi-a spus hai sa ti-l prezint pe prietenul meu cel mai bun. Cand l-am vazut el mi-a zis…” tu esti fata de la facultate”. Atunci am realizat cine era, mi-am amintit cu drag de el, dar am avut singura oara in viata sentimentul ca trebuia sa fi mers singura la discoteca. In seara aceea s-a infiripat intre noi o prietenie frumoasa, bineinteles ne placeam foarte mult dar am lasat sa treaca timpul si sa vedem unde ne duce prietenia noastra, deoarece fiecare dintre noi avea alt iubit in acel timp. Bineinteles ca timpul a trecut, am ramas singuri amandoi si intr-o seara a inceput si povestea noastra de iubire. Am inceput frumos, sa ne vedem zilnic, sa vorbim permanent, dupa un scurt timp realizand ca deja stateam impreuna. De abia atunci intervine sentimentul de frica, deoarece realizezi ca se poate termina oricand. Ca orice femeie visam sa ma marit, sa fiu ceruta in cel mai frumos mod posibil, sa avem o nunta pe malul marii, sa fie toti apropriatii alaturi de noi. Dar nu a fost asa la inceput. Am ramas insarcitata, iar el ca fiecare barbat care isi iubeste sotia, prietena a ramas aproape si am nascut un baiat frumos care este lumina ochilor nostrii. Binainteles ca nunta a ramas pe locul 2, nici nu am mai discutat despre asta, dar in sufletul meu asteptam sa vina si acest moment. Eu organizez nunti, de aceea poate vazand atatea mirese, auzind atatea cereri in casatorie, mi se parea pe atat de frumos pe atat de stresant. Noi avand baiatul nu ne mai trebuia un act, o nunta, dar visam la aceste lucruri. Bineinteles ca atunci cand am vrut eu nu vroia el… cand vroiam eu nu vroia el, dar erau doar discutii nu faptul in sine…sa fiu ceruta. Acum 2 ani, pe 6 februarie am fost la un targ de nunti, bineinteles cu munca mea.Si acolo s-a intamplat cel mai frumos lucru…si anume sa fiu ceruta in casatorite. Sotul meu m-a intrebat daca nu ne casatorim pentru o zi…cum se procedeaza in aproprierea datii de 14 februarie in toate mall-urile, la toate targurile de nunti…Eu am zis ca da..normal era o chestie facuta asa…pentru o zi.. Ne-am dus la doamna aceea care oficia aceasta zisa casatorie…ne-a spus ea…ca vrei sa o iei…etc etc…si la urma ne-a inmanat foaia aceea cu casatoria pentru o zi…o floare..si o cutiuta…Eu crezand ca e ceva simbolic o desfac. Era un inel superb.Atunci sotul meu s-a pus in genunchi si m-a intrebat daca vreau sa fiu sotia lui pentru toata viata nu doar pentru o zi. Asa ca am primit o foaie de casatorie pentru o zi si un inel pentru toata viata. Bineinteles ca mi-au dat lacrimile mai ales ca nu m-as fi asteptat nicidecum sa faca acest gest.Pe 14 februarie, de ziua indragostitilor acum 2 ani ne-am casatorit civil, iar pe 1 iunie, de ziua copiilor ne-am casatorit si religios. Dupa aceasta experienta a mea pot sa va zic ca am ajuns sa cred in destin ca o persoana pe care o vezi doar o data in viata iti poate fi predestinata sa petreci intreaga viata pana la urma alaturi de el. Asa ca povestea noastra are un final fericit…implinim 2 ani de casnicie…avem un baiat superb..si cel mai important suntem o familie fericita.

  44. Marilena provenea dintr-o familie dezbinata. Tatal plecase in lumea mare de cativa ani si de atunci nu mai stia nimic de el. Ii abandonase, dar nu inainte de a le administra un toc de bataie si a indesa in sacosa tacamurile de inox si puiul din congelator. Acum Marilena, fata la vreo 17 ani, traia intr-o saracie lucie alaturi de mama si cei doi fratiori. Camera spoita cu var alb nu avea decat doua paturi pline de purici, o masa si patru scaune cam schioape. Dar asa traiau toti cei care lucrau si erau cazati la ferma viticola de langa Constanta, unde se nascuse si crescuse Mari.
    Tot aici il cunoscuse si pe Bogdan, care muncea la vie de anul trecut, impreuna cu fratele lui. Cara toata ziua in spate un bidon imens, in care erau solutii cu insecticid. Mari lega vita de vie, iar mai tarziu, spre toamna, ajuta la culesul strugurilor dulci, in schimbul unei sume de bani care abia ajungea pentru hrana familiei.
    De cate ori li se intersectau drumurile, Marilena si Bogdan se priveau scurt, dar intens, apoi mareau pasul rusinati. Se apropia de 19 ani, dar era timid, asa cum erau si consatenii lui din Bahna, judetul Neamt. La ferma, toti il simpatizau, pentru ca isi vedea de treaba lui, nu deranja pe nimeni si se pricepea sa repare cate ceva.
    In acea zi, la pauza de masa, Marilena s-a asezat la capatul randului, a desfacut pachetelul in care avea doua rosii, doua felii de branza primite de la o vecina si o jumatate de paine. Zarind privirea lui Bogdan atintita asupra ei, fata s-a inrosit ca focul si, cu ultima farama de curaj, l-a invitat la masa.
    El s-a apropiat. Avea obrajii imbujorati si o lucire stranie in ochi. A rupt din mers o floare din vita de vie si a asezat-o cu grija in parul ondulat al fetei. Nu au vorbit prea mult. Nici nu aveau nevoie. Parca se cunosteau de o viata. Dar nici nu au mancat.
    Asezat pe pamantul cald, i-a zambit si Marilena i-a raspuns cu un alt zambet, la fel de luminos. Stiau ca nu isi pot oferi altceva decat zambete si multa, multa dragoste. El a mai intins mana odata spre vita de vie, a rupt un carcel si i l-a incolacit fetei pe deget, in locul inelului de logodna pe care il primeau fetele in alte parti ale lumii. I-a spus simplu: Vreau sa ma insor cu tine.

  45. Castelul Cantacuzino este închis, iar noi doi am venit călare pe cai albi să-l vizităm. Flori de măr dansează în văzduh, parfumul livezilor înflorite ne-mbată simțurile. Sunt ușor amețită. El mă ajută să cobor, iar un servitor îmbrăcat în costum de Ev Mediu ne deschide porțile. Din cer cad petale de trandafiri. Crucea de pe Caraiman ne veghează. Sunt uimită că suntem doar noi în sălile luxoase ale palatului. Deodată el îngenunchează și scoate din buzunarul de la piept un inel făcut dintr-o zambilă parfimată, apoi îmi spune:”Vrei să fii soția mea? Acceptă și mă voi considera toată viața un Nabab!”
    Răspund afirmativ și mă trezesc luând masa cu el într-o sală în care draperii de liniște deplină ne feresc de ochii și gurile bârfitorilor. Ceasul a stat pe loc, iar eu înclin să cred că fericirea va fi veșnică!

  46. Într-un brad secular cineva a sculptat o casă. Miroase a rășină proaspătă și a conuri, concertul păsărilor vesele răsună în pădure. Pătrundem în camera ovală. Pe măsuța albă de mesteacăn se află o cină pentru noi doi. Lămpi de argint ne luminează fețele tinere și fericite. Un porumbel alb apare cu o cutie în cioc și se înclină în fața mea. L-ai dresat de mult timp iubitul meu să îmi aducă inelul și cererea ta în căsătorie. Prin fereastra fără geamuri vedem cerul de vară plin de stele și simțim parfumul florilor de tei…

  47. Pentru o persoană cu imaginație, a scrie un scenariu poate fi cel mai simplu lucru din lume. Mult mai important, însă, este ca ideile, dorințele, visele noastre să devină realitate. Iată un scenariu devenit realitate.

    Povestea noastră de dragoste a început în februarie 2009 și oricât de puțină importanță am acordat noi zilei de 14 februarie (Ziua Îndrăgostiților), întâmplarea sau destinul a făcut ca primul nostru sărut să vină în această zi. Pur și simplu așa a fost să fie, dar tot ce avea să urmeze a stat în puterea noastră. Nu am lăsat iubirea la voia sorții, pentru că amândoi știam că sentimentele se construiesc în permanență, trebuiesc permanent întreținute cu focul sufletului și sclipirea imaginației. Am petrecut momente frumoase împreună, dar nu ne-am grăbit să ne căsătorim, chiar dacă unii ar spune că 30 de ani ai mei și cei 35 ai lui sunt numai buni de… încununat cu o nuntă pe cinste. Iată de ce atunci când Adrian m-a cerut în căsătorie am fost luată pe neașteptate. El lucrează în presă și, între altele, realizează o emisiune la un post de televiziune din Ploiești. Anul trecut, în seara zilei de 2 noiembrie, când am urmărit-o, am avut marea surpriză. La final, când și-a luat la revedere de la telespectatori, Adrian a rostit: “Cu permisiunea dumneavoastră, voi adresa o întrebare iubitei mele: Angelica, vrei să fii soția mea?”.
    În acel moment mi-am pus simțurile și rațiunea la îndoială. “E adevărat? Chiar s-a întâmplat?” Era tot ce puteam rosti. Emisiunea nu era difuzată în direct, așa încât Adrian era lângă mine și odată cu cererea în căsătorie, mi-a întins o cutiuță în care se afla un inel de… hârtie, care avea scris pe exterior mesajul “TE IUBESC!!!” iar în interior “City-break 11-13 decembrie” (pentru că ne place foarte mult să călătorim și considerăm că cel mai important lucru sunt amintirile frumoase, noi am convenit ca atunci când va fi să fiu cerută, în loc de inel de logodnă să primesc o “excursie de logodnă”). Bineinteles, emoții, lacrimi, îmbrățișări…
    I-am dat atunci răspunsul, dar nu m-am lăsat mai prejos! Trei seri mai târziu, am fost împreună la meci. Petrolul juca pe stadionul “Ilie Oană” și la pauză Adrian a avut și el o surpriză: pe cele două tabele de marcaj, a fost afișat pe fond galben, cu litere albastre, mesajul “DA ADRIAN, VREAU SĂ FIU SOȚIA TA!”. Evident, din nou îmbrățișări, sărutări…, iar de această dată am avut parte și de aplauze… Ulterior, spre amuzamentul nostru, am aflat că unii dintre suporterii Petrolului s-au gândit că Adrian Cristea o ceruse în căsătorie pe Bianca Drăgușanu și aceasta i-a răspuns astfel.
    Cererea în căsătorie s-a consumat definitiv în decembrie, când mi-am împlinit visul de a merge la târgurile de Crăciun din Viena și Salzburg. Acum nu am inel pe deget, dar port în suflet amintirile iubirii noastre.

  48. OOOf…si nu oftez de tristete, ci pentru ca am sufletul mai mare decat trupul.
    Nu mai sunt la prima tinerete…poate nici la a doua,dar nu ma impac cu gandul ca nu am primit niciodata un inel. Nici de logodna, nici de casatorie, nici de caznicie, nici de sotie ce m-am vrut aproape perfecta. Nu sunt invidioasa,{as fi putut probabil sa-mi cumpar in fiecare an un inel pretios daca nu intindeam mana atat de des nevoilor apropiatilor – asa mi-e sufletul…}dar am privit cu jind ca un copil in vitrina cu papusi sau roboti secvente cand fete si femei de toate…tepele aveau parte de acest moment unic, care nu se aseamana cu nimic…
    Am fost casatorita 23 de ani.Am suferit mult si acum doi ani am terminat un divort. Acum, de cinci luni am intalnit pe altcineva care mi-a vorbit despre casatorie de cum ne-am cunoscut…Mi-ar fi placut ca lucrurile sa stea altfel si sa-si poata permite sa MA CEARA CU INEL… Am glumit o data si cand mi-a repetat ca vrea sa ne casatorim, am zis :da, dar n-ai inel…In momentul acela am vazut ce inseamna o tristete adanca, amara…cu gandul poate ca nu va avea niciodata destul sa-mi ofere un inel. Mai ales ca stie ca merit. Mult..dar, posibilitatile acestea sunt, si eu il iubesc pentru sufletul lui, nu pentru ce-mi poate oferi material. Doresc sa simt emotia aceea cand el,stangaci sau hotarat deschide o cutiuta si mandru de importanta momentului si ca a reusit sa detina un inel{nu mai conteaza ca-l obtin eu}, ingaima cateva vorbe carora neaparat trebuie sa li se raspunda cu DA.
    Eu am descoperit mesajul concursului si-mi este jena sa-i spun lui sa scrie.
    Astept rezultatul si stiu ca voi avea un inel al meu daruit in momente pe care si le doreste fiece fata, femeie…si pentru asta va multumesc.

  49. Tokyo,Japonia.

    Nu îmi mai aduc aminte ce am făcut exact în ziua aia.Am început cu o cafea,privind pe geam spre metropola care promitea să-mi împlineasca toate visurile.Renunţasem să mai cred că voi ajunge vreodată aici.Şi sub nicio forma nu credeam că un bărbat o să facă posibil asta.Acelaşi bărbat care dormea în patul din camera alăturată asemenea specimenului mic cu blana neagră şi netedă, care acum se gudură pe lângă picioarele mele,în speranţa că o să-i dau de măncare.Dar revenind la celălalt animal.

    L-am cunoscut pe Ryuichi în primul an de facultate.Locuia în România din copilărie,dar vacanţele de vară le petrecea în ţara de baştină în mare parte,la bunicii din partea mamei.Îmi povestise că în ultimii ani nu prea mai pleca decât atunci când i se făcea mare dor.La început pentru puţin,am fost prieteni,dar timpul,conversaţile care parcă niciodată nu aveau sfârşit,semnele mărunte de afecţiune care deveneau din ce în ce mai evidente,şi-au spus cuvântul.

    De multe ori i-am spus cât de mult îmi doresc să-i vizitez ţara.Cât de rău imi pare că timpul nu mi-a mai permis să îmi continui studiile de limba japoneză.Şi alte lucruri pe care nu le-a uitat niciodată.Îmi amintesc că l-am întrebat o dată de ce a vrut să fie cu mine. „Ca să te pot săruta oricând vreau.”

    Ciudat om.Poate la fel de ciudat ca şi mine.
    Acest om ciudat,căruia i-am dedicat ultimii doi ani din viaţa mea,aşa cum nu am crezut că voi face vreodată,nu a uitat niciodată de visele mele.Acest om ciudat m-a adus la el acasă,care coincide cu acelaşi loc în care mi-am dorit să ajung toată viaţa.

    „De ce m-ai adus aici?” „Nu asta ţi-ai dorit?” „Bineînţeles că da.Dar de ce acum?” „Pentru că primăverile sunt cele mai frumoase în Japonia.”

    Şi sunt,într-adevăr.

    În ziua aia,nu făcusem nimic deosebit,fusese o zi ca oricare alta,din primăvara mea japoneză.Când a venit seara mi-a zis să ma îmbrac frumos,că mă scoate „la restaurantul ăla scump,unde îţi doreai să mergi”.
    Ciudat om m-am gândit din nou.Ce io’ fi venit ,eu mă mulţumeam şi cu sushi de la restaurantul din colţul străzii.În fine,zis şi făcut.Am decis de comun acord, la iniţiativa lui să culminăm seara cu o plimbare până acasă.

    „Auzi,hai totuşi să mergem până la Rainbow Bridge.” „Acum?Hai mâine pe timp de zi.” „Nu,nu,îţi spun eu, e mai frumos noaptea.” „Bine.Dar mergem si mâine,şti că îmi doresc să-l văd.” „Şti,podul nu-i chiar atât de interesant…”

    Nu prea inţelesesem eu ce vroia să spună.Dar am mers până la Rainbow Bridge,în seara aia.Şi a meritat.Puteai să vezi tot Tokyo-ul şi jocul lui de lumini,de pe neinteresantul Rainbow Bridge.

    „Ăsta e motivul pentru care turiştii vin la Rainbow Bridge.” „E fascinant.Dar eu tot nu înţeleg.”
    „Ce e de neînţeles?” „Ce ţi-a venit în seara asta.” „A.Păi asta e seara.” „Hai că nu te mai înţeleg deloc.”

    Dar am înţeles.Din momentul în care am întors capul şi l-am vazut într-un genunchi cu o cutie neagră de catifea în mână am inţeles.

    „Vrei să fi singura femeie pe care o voi săruta oricând vreau,pentru tot restul vieţii?”

    Răspunsul meu a fost un fel de amestec de şoc,fericire şi lacrimi,dar se putea distinge un ‚da’ slăbit de emoţii.
    Ştiam că viaţa mea a început să capete un alt sens după ce l-am cunoscut pe el.Şi mai ştiam că dacă aveam vreodată să-l pierd m-aş pierde pe mine.Nu puteam să mă întorc înapoi în cochilia mea.Nu acum.

    Am atins fericirea pe Rainbow Bridge,în bătaia uşoară a vântului,înconjurată de luminile unuia dintre cele mai mari oraşe ale lumii şi în braţele lui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Un calcul mic de verificare *