Cel mai original scenariu de cerere in casatorie. Castiga 6 diamante veritabile – CONCURS!

Cererea in casatorie, cea mai frumoasa declaratie de iubire

“I loved you yesterday, I love you still,
I always have and always WILL”

in traducere:

Te iubesc asa cum te pot iubi doar eu
Te-am iubit si te voi iubi mereu

 

Vasazica ai constatat cerere in casatorie surprizaca ea este sufletul tau pereche si ca sa fii sigur ca reusesti sa o pastrezi langa tine esti hotarat sa iei masuri. Foarte bine.

Insa, dupa o scurta meditatie ai ajuns la concluzia ca cea mai sigura metoda care sa-ti garanteze o vesnicie langa ea este sa o intrebi: ”Vrei sa fii sotia mea?”. Hmm, o cerere in casatorie… usor de zis, greu de facut mai ales atunci cand nu cunosti eticheta si nici nu ai fost receptiv la experientele celorlalti.

Cum se procedeaza? In primul rand trebuie sa fii sigur 100% ca raspunsul ei va fi indubitabil “DA!”. De abia apoi incepi sa te gandesti cand sa-i pui intrebarea, cum trebuie sa sune pledoaria ta si cum sa te pregatesti si ce scenariu sa pui in practica. Sa le luam pe rand.

Valentine’s Day, una din cele 365 de ocazii sa o ceri

 

Cand? Vorbim despre unul dintre cele mai importante momente din viata ta de barbat, deci va trebui sa alegi cu multa atentie ziua cea mare. Asigura-te ca in acea perioada iubita nu are o perioada aglomerata sau stresanta si apoi gandeste-te daca preferi o zi speciala sau o zi obisnuita din an pentru a o cere de sotie.

O zi speciala. Prin zi speciala intelegem fie o zi cu semnificatie pentru voi doi, precum ziua in care v-ati cunoscut sau cand aniversati relatia, ziua ei de nastere sau o sarbatoare in sine precum Craciunul, Anul Nou sau Ziua Indragostitilor. Sa luam drept exemplu Valentine’s Day.

Foarte multi barbati aleg Ziua Indragostitilor pentru a pune intrebarea vietii lor. Stiai ca in SUA se casatoresc anual 2,6 milioane de oameni dintre care 10% si-au cerut iubita de sotie de Valentine’s Day? Dezavantajul acestei zile este ca sunt sanse destul de mari ca ea sa se astepte la propunerea ta. Chiar daca nu esti adeptul Zilei Indragostitilor si crezi ca nu este o zi potrivita pentru intentia ta, este un moment bun sa incepi sa faci planuri.

O zi obisnuita. Nici nu va intui ca ai putea sa o ceri, iar odata lansata intrebarea, va veti alege cu o sarbatoare proprie pe care sa o bifati in calendar.

Cererea in casatorie: De la A la Z

 

Cum? Inainte de a te gandi cum sa faci acest pas trebuie sa stii cum ar trebui sa arate un astfel de eveniment, macar in linii mari si de ce trebuie sa tii cont ca sa-ti cresti sansele de a primi un raspunsul dorit.

Cum este o cerere in casatorie de succes?

Insa acestea sunt numai informatiile de baza. Era prea frumos sa fie adevarat, nu? Pentru ca lucrurile bune se obtin cu un efort mare, va trebui sa mai pui niste “caramizi” peste “temelia” propunerii tale. Iti dezvaluim aici secretele care vor inmuia inima oricarei domnite.

cerere in casatorie surpriza

                                                                                                 

Asa DA!

cerere in casatorie deosebita

 

Diamantul, pretendent la inelul de logodna

 

Inelul de logodna este un cadou special care difera de la caz la caz, dar la momentul actual, ar trebui sa stii ca diamantele sunt in topul preferintelor celor care urmeaza sa-si uneasca destinele. De ce? Pentru ca:inele de logodna cu diamante

 

R&A

 

Cum alegi inelul de logodna?

Alegerea inelului este o provocare insurmontabila pentru majoritatea barbatilor. Din fericire, Rosenberg & Associates vine in intampinarea dilemei barbatilor care isi doresc un inel de logodna perfect, dar care nu stiu de unde sa inceapa cautarea. La Rosenberg & Associates gasesti oricand un specialist care te va consilia si-ti va fi alaturi pana la descoperirea inelului care sa-i aduca un raspuns pozitiv la intrebarea “Vrei sa fii sotia mea?”.

Cu putin noroc si cu putin ajutor de la un comerciant de diamante, rezolvi cea mai dificila etapa a misiunii tale. Acum ramane sa te ocupi de scenariu…

Daca pe indragostiti Valentine’s Day ii indeamna la dovezi de iubire, pe noi ne-a inspirat sa organizam concurs dedicat celor care si-au luat inima in dinti si cauta un scenariu original pentru a-si cere iubita in casatorie.

CONCURS!

Castiga 6 diamante veritabile, in valoare de 3500 lei

 

Cerere In Casatorie

In perioada 5-11 februarie, inscrie in concurs un scenariu original de cerere in casatorie si 6 diamante pot fi ale tale pentru totdeauna! Poti castiga unul din cele 10 premii puse la bataie:

Locul 1

Premiul cel mare: 6 diamante negre oferite de Rosenberg & Associates, in valoare de 3500 lei + O SURPRIZA

Castigatorul va primi un set de diamante, in valoare de 3500 lei, format din 6 diamante de culoare neagra, dintre care: un diamant negru 0,10 carate + 5 diamante negre a cate 0,01 carate fiecare.

Rosenberg & Associates vine cu o surpriza pentru castigator: la cele sase diamante negre se adauga si un gram de aur de 24K pentru ca fericitul posesor sa-si poata face o bijuterie la comanda: fie un inel cu diamante, un pandantiv sau cercei cu diamante. Totul depinde preferintele celei care le va purta cu mandrie.

Te intrebi ce poti face cu ele? O bijuterie poate sa fie sau nu pe gustul unei femei, insa diamantele fac nota separata, diamantele sunt pentru totdeauna!

 

Scenariul tau a fost atat de interesant incat a intrat in finala printre cele mai bune 10 scenarii de cerere in casatorie? Aceasta realizare merita premiata.

 

Locul 2

Un voucher in valoare de 800 de lei oferit de Rosenberg & Associates + un voucher in valoare 100 de lei oferit de iLUX.ro

Locul 3

Un voucher in valoare de 500 de lei oferit de Rosenberg & Associates + un voucher in valoare 100 de lei oferit de iLUX.ro

 Locurile 4 – 10

Cate un voucher in valoare 100 de lei oferit de magazinul tau de cadouri, iLUX.ro

Ce trebuie sa faci pentru a intra in joc?

Gandeste-te la un scenariu cat mai original si creativ de cerere in casatorie.

Premiem creativitatea pe care ti-o poti manifesta printr-un scenariu care poate descrie propria experienta, cum ai fost ceruta, cum ai cerut-o in casatorie, cum intentionezi sa o ceri, cum ai vrea sa o ceri, cat si o poveste imaginara, cum ti-ai dori sa te ceara, un scenariu de vis etc.

Dupa ce ai gandit bine povestea cererii in casatorie, lasa-ne un comentariu la acest articol, cu scenariul tau:

Cum vor fi desemnati castigatorii?

Cine ar putea juriza originalitatea mai bine decat reprezentatii blogosferei?  Castigatorul va fi desemnat de catre un juriu format din 10 bloggeri talentati: MihaelaAnghel, Cris-Mary,  OanaKovacs, Vulupe,  AddictedQuestioare.ro,  FlorinAdamache,  RazvanBucur , Hapi.Riverwoman si AlexandraBohan.

Jurizarea se va face in 2 etape:

  1. In faza preliminara de jurizare, iLUX impreuna cu partenerul sau vor alege cele mai bune 10 scenarii care vor fi supuse votului final al juriului
  2. In faza finala de jurizare, cei 10 jurati vor acorda punctaje de la 1 la 10 celor 10 scenarii intrate in finala

Clasamantul final va fi facut public atat pe blogul iLUX, cat si pe pagina de Facebook pe data de 13 februarie.

 

Regulamentul concursului:

 

Concursul s-a incheiat.

Rezultatele concursului

 

Recunoastem ca cele 100 de scenarii inscrise in concurs ne-au pus la grea incercare in misiunea de a selecta 10 cele mai originale. Nici juratii nu au avut o misiune usoara in fata celor 10 scenarii, unul mai frumos si mai original decat celalalt, dar in cele din urma obiectivitatea si criteriul originalitatii i-au ghidat spre desemnarea castigatorilor.

Locul1

Iata clasamentul final:

 

Le multumim tuturor celor care au participat la concurs, membrilor juriului si mai ales partenerului nostru, Rosenberg & Associates care a oferit marele premiu, sase diamante veritabile in valoare de 3500 de lei.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Ti-a placut acest articol?
Rating: 5.0/5 (10 votes cast)

Ti-a placut acest articol? Scrie un comentariu sau aboneaza-te la RSS feed pentru a primi si alte articole interesante!

Comenteaza direct de pe contul tau de Facebook!

Comentarii

Nu cred ca va fi cea mai originala, dar e reala, e povestea mea si mi-e draga. Ca introducere, noi ne cunoscusem in facultate unde am iesit cateva luni si s-a despartit de mine prin telefon. Ne-am regasit dupa 6 ani si dupa o tatonare de cateva luni deja aveam cheie la el acasa si incepusem sa-i cotropesc rafturi si etajere.
Cererea lui a fost de un umor sec sec si realist: “auzi, avem deja cam 5 ani impreuna si e clar ca nu esti cu mine doar ca sa te razbuni pentru prostia din tinerete (pentru care si-a pus cenusa in cap)…nu vrei sa fac femeie cinstita din tine?”.
(asta venise si ca replica la indemnul bunicilor noastre de a nu mai trai in pacat)
Nu a fost o locatie anume sau vreun scenariu elaborat, scenariile le elaborez eu periodic acum cu sedinte foto aniversare 😉
Si ca sa va lovesc la sentiment, am primit atunci si inel cu diamant fiindca a zis ca e singura traditie pe care isi doreste sa o respecte, dar din pacate l-am pierdut dupa aproximativ un an si il regret si acum, la 5 ani de la nunta.

Scenariul meu ptr. o cerere in casatorie
e o zi normala in care nu astept nimic si vine el propunandu-mi sa ne uitam la un film. Ma intreaba ce vreau sa rontaim cipsuri sau popcorn. I raspund ca cipsuri desi stia ca sunt preferatii mei. Eu i spun in gluma: Ce fain ar fi sa gasesc bani in punga, ar fi o surpriza minunata, el imi zambeste si nu spune nimic. El pregateste filmul iar eu pregatesc castronelul ptr. cipsuri, desfac punga si vad ceva, ma gandeam la vreo jucarie ca la pufuleti si ma miram. Am ramas surprinsa intr-o punguta mica era un inel cu piatra (nu diamant) si un biletel pe care scria “Vrei sa ne petrecem viata impreuna? Te iubesc” Pe moment mi-au dat lacrimile si va dati seama ca am acceptat. Defiecare data cand deschid cate o punga de cipsuri parca am emotii…. :)

E o seara calda de sfarsit de mai. Sunt in tren. Ma intorc de acasa…am fost sa-l vad pe tata. Mi-ar fi placut sa fi mers si EL cu mine, dar nu a putut… “Iubito, incearca sa ma intelegi! Nu pot sa-mi iau liber acum. Trebuie sa ma intalnesc cu D-l Jianu…stii cat e de important pentru mine! Trebuie sa inchei afacerea asta!” Am plecat atat de furioasa! Nici nu l-am sarutat de ramas bun… De cand a primit promovarea nu mai are timp de nimic…nu mai are timp de mine! Ma trezesc brusc. “Biletele la control!” Caut repede in geanta… Doamne, unde l-am pus? Ma caut in buzunare si usurata ii intind biletul. Nasul se uita cu dezamagire ca mi-am luat bilet. Ar fi baut si el o cafea azi. M-a enervat. Visam ca sunt cu EL in fata unui semineu, flacarile se reflectau in ochii mei… Se juca cu mana in parul meu… Tresar din nou. In compartiment intra mai multe persoane. Privesc pe geam. Desenez figurine pe aburul care se scurge pe sticla murdara. Langa mine cineva face un rebus, in fata un domn mai in varsta priveste in gol… imi aduce aminte de tata. Oare la ce se gandeste? Oare unde merge? Il asteapta cineva acolo unde merge? Oare e fericit, trist sau doar absent?
Il sun sa vina sa ma astepte la gara. “Puiule, sunt intr-o sedinta acum. O sa intarzii diseara! Cred ca esti foarte obosita de pe drum, deci cred ca ar fi bine sa nu ma astepti! Te iubesc!” Nu-i nimic… M-am obisnuit… Iau un taxi. Printre lumini, claxoane, cladiri, am timp sa ma gandesc la noi, la toti anii astia impreuna, la nunta din toamna, la copilul pe care visam sa-l avem. Vreau sa fie fetita…Ileana, ca pe mama! Mi-au dat lacrimile… Ma trezeste vocea soferului. “Doamna! Doamna! E bine daca va las aici?” “Ma scuzati. Da, aici e bine!” Am ajuns in sfarsit… A fost atat de aglomerat traficul! Platesc soferului si intru pe poarta…
La lumina lampilor din gradina zaresc un plic langa poarta, agatat de o crenguta. Il deschid… Inauntru, un bilet cu un singur cuvant: ”Te…” Pe alee, ma astepta un altul, care continea de asemenea un cuvant: “…astept”. Imi bate atat de tare inima… Nu-mi vine sa cred! Grabesc pasul. Pe usa de la intrare un alt plic: “Mi-ai lipsit atat de tare! Te iubesc!” O, Doamne! Intru in casa. Simt un miros cald…de iasomie… Imi las haina in cuier si, nerabdatoare, urc scarile… Pe trepte petale rosii de trandafir. Deschid usa si il vad…elegant, zambitor, asteptandu-ma! Raman fara cuvinte acolo, in prag si il privesc cu lacrimi in ochi. Ma ia in brate, ma strage tare si ma saruta fierbinte. “Mi-a fost atat de dor de tine!” Parea ca visez. Cand in sfarsit ii dau drumul, incep sa ma plimb prin camera, uluita de toate pregatirile pe care le facuse. Observ in mijlocul sufrageriei o masa aranjata simplu, cu 3 lumanari, doua pahare de vin si doua farfurii cu tacamuri. Inainte sa apuc sa intreb ceva, imi intinde un cadou frumos impachetat si imi cere sa-l deschid. Rup repede ambalajul… Inauntru, o superba rochie rosie, eleganta, simpla, cu doua bretele subtiri. Il imbratisez puternic si fug sa ma schimb. Pana m-am intors, el aranjase deja masa si ma privea.. Ochii aia mari, negri, ma patrundeau si ma faceau sa simt fiori prin tot corpul… “Doamne, cat esti de frumoasa!”
In fundal, o muzica ambientala… Ma asez la masa… Nu-mi vine sa cred ca a gatit…ca a facut toate astea pentru mine! Dupa o cina minunata, imi spune ca mi-a pregatit o surpriza. Ma leaga la ochi si prin intuneric ma duce in dormitor. Am atatea emotii… Ma dezleaga si nerabdatoare deschid ochii… In mijlocul camerei o inimoara din lumanarele parfumate, pe pat o lenjerie de saten aurie si peste tot petale de trandafiri… Se pune in genunchi si scoate o cutiuta pe care o deschide.. “Vrei sa fii sotia mea?” Nu pot sa ma abtin si izbucnesc in lacrimi. Incep sa tip cu o voce ragusita: “Da! Da! Vreau!” Ma ia in brate si ma invarte! Hotarasem sa ne casatorim de ceva vreme, dar nu m-a cerut niciodata…oficial. Sunt cea mai fericita femeie de pe planeta!
Sunt atat de ametita…poate de la vin… Ma ridica pe brate si ma aseaza pe pat. Simt ca plutesc… Simt ca totul e ireal, ca e doar un vis… E noaptea noastra…sunt a lui, e al meu… Ne contopim, devenim o singura fiinta. Nimic altceva nu mai conteaza, doar noi doi. Un singur trup, doar eu si el…

O sa descriu mai jos experienta mea, asa cum m-a cerut sotul meu acum aproape 4 ani de zile :) Ca preambul, mentionez ca el este exact opusul romanticului (ba chiar i se par penibile manifestarile de genul acesta). La data la care m-a cerut, eram impreuna de aproximativ 3 ani, insa aveam o relatie la distanta pentru ca el calatorea foarte mult, si ne vedeam foarte rar. Totusi am stiut ca el este THE ONE, si aproape un an de zile l-am “tocat” la cap ca vreau sa imi dea inelul, nu vreau sa ma surprinda, ca putem sta logoditi si 10 ani de zile si nu vreau neaparat nunta. Dupa luni bune de batai de cap (pentru el), am renuntat. Era cam in preajma sarbatorilor de iarna, si el tocmai ce ma anuntase ca nu vine acasa de sarbatori ca are de lucru, deci va dati seama ca fix la inel nu ma mai gandeam…Si povestea incepe asa:

Era 23 decembrie, dupa-masa, si primesc un telefon de la (viitoarea-pe atunci) cumnata mea, care imi spune ca azi iesim in oras, sa ma imbrac frumos, ca stie ca sunt trista ca EL nu vine acasa dar ca vrea sa iesim ca ea trebuie sa se intalneasca cu un baiat (eu in gandul meu “si ce, vrei sa fiu eu a 3-a roata la caruta??”). I-am spus ca nu am chef, si ea nu ca nu, ca mergem…intr-un final am cedat, a zis ca vine sa ma ia la 8.30 de acasa cu masina. Zis si facut, vine, cobor, ma urc in masina, nimic suspect…si ajungem pe strada principala de langa unde stau, si imi spune ca ea intra pana la farmacie sa ia algocalmin ca o doare capul. Ok, eu raman in masina (eram pe scaunul din dreapta) si incep si butonez radio-ul.

Nu vreti sa stiti cum mi-a stat inima in loc cand am vazut ca cineva (nu cumnata-mea, ci un barbat) deschide usa si intra in locul soferului! Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost “na, acuma asta ma fura cu tot cu masina si am belit-o”, dar in secunda urmatoare am observat ca era EL, tot parfumat si “spilcuit” si frezat si de toate, cu un trandafir alb pe care mi l-a intins. Eu eram in extaz ca a venit acasa si credeam ca aia era surpriza, dar dupa ce ne-am sarutat, am observat ca ceva sclipea din mijlocul trandafirului, un inel, cel mai frumos inel posibil, si eu foarte sec am intrebat “Ce-i cu asta?” :)) EL saracul, n-a mai stiut ce sa zica, defapt nici n-a zis decat “Vrei?…” si eu m-am gandit sa ii crut agonia, si am spus DA bineinteles 😀 Si cam atat.

Intre timp cumnata-mea ingheta deja afara uitandu-se in masina cand se gata faza sa poata urca si ea :)) Poate nu e cel mai original scenariu, dar eu il povestesc cu drag de fiecare data si ma amuza in special cand ma gandesc ce efort a facut si cate emotii avea SARACUL, cand el defapt deobicei e rece, si anti-talent la romantisme.

Si partea cea mai interesanta a povestii, defapt si partea romantica, este ca momentul in care a intrat in masina, s-a intamplat exact in DATA, LOCUL si LA ORA la care ne-am vazut prima si prima data cand ne cunoscusem, in urma 3 ani de zile…:)

Buna ziua,
Mai jos veti auzi cum am fost eu “ceruta” in casatorie.
De asemenea, va veti da seama de ce anume au fost necesare ghilimelele.
Eram impreuna de vreo 3 ani, cand ne-am mutat impreuna in chirie, sa vedem daca ne “descuram” cu bine ca un cuplu cu bune si cu mai putin bune.Tot atunci, (mai mult\mai putin) a inceput perioada in care am inceput sa lucram, imediat dupa terminarea facultatii si perioada in care el imi spunea ca isi doreste un copil in viitor, raspunsul meu fiind in gluma desigur, dar …aruncat ca un fel de provocare “Eu nu fac copii din flori! :))”
Dupa vreo 6 luni(eram in luna septembrie), eu am inceput sa imi doresc foarte tare sa ne cumparam o masinuta.Am venit acasa in fiecare zi, cu cate o idee, cu cate o marca de masina, cu diferite variante de finantare – o buna parte din bani urmand a fi obtinuti dintr-un credit, pana cand intr-o zi discutia a devenit foarte serioasa, de genul “cumparam sau nu masina”?Si cum vorbeam eu ca o moara stricata, si incercam sa il conving de toate avantajele…. ba a unei masini noi, ba a unei masini second, ba a unui credit auto, ba a unui credit nevoi personale, o data am auzit o intrebare din partea lui…. “Daca noi luam credit pentru masina, cum mai facem nunta la anul?” A fost…..a fost ceva de nedescris, chiar daca pare foarte ciudat.Am stat cateva secunde, pana am constientizat ca aceasta intrebare este egala cu “Vrei sa fi sotia mea?” din filme. Eu am spus…”Rezolvam” si i-am dat o solutie..Acest raspuns desigur a fost DA-ul fetei din filme :) Noi nu suntem deloc romantici, si nu suferim din cauza asta, iar aceasta cerere a fost chiar conforma cu personalitatea noastra. Aceasta cerere si “rezolvam” s-a si concretizat.Incepand cu saptamana urmatoare am inceput organizarea nuntii si anul urmator ne-am si casatorit.De atunci au trecut 4 ani jumatate si suntem ..fericiti.

So, it’s a happy end!

Desi ne stiam de multa vreme si doream sa facem nunta, nu o cerusem inca oficial. Acest lucru urma sa il fac intr-o duminica, la parintii ei.
Ei bine, am hotarat sa mergem de vineri la ei. Ea a ajuns prima in Gara de nord si, da, m-a asteptat de i s-au lungit urechile (sincer, credeam ca ma va strange de gat). M-a asteptat ptr ca mi-a venit o idee pe loc si pana am alergat dupa flori si dupa altele… a durat ceva!
Nu se astepta sa o cer atunci… am venit cu un buchet foarte frumos de flori (ea credea ca este ptr duminica). Pe sub haina aveam un tricou inscriptionat “vrei sa fii sotia mea?”
Nu i-am spus absolut nimic ci doar am deschis fermoarul de la haina… Ei bine… n-a observat nimic 😀 Asta pana am ajuns in dreptul tabelei de afisaj si atunci, nu stiu cum s-a intors ca a observat!!! A fost foarte emotionata. Raspunsul ei a fost sub forma de intrebarea ca sa-si deschida haina sa imi arate si ea tricoul cu DA? Am ramas cu gura cascata… nu ma asteptam sa aibe si ea tricou… Cand si-a deschis haina… nu avea tricou insa a spus un mare DA (bine, in rucsac aveam si ptr ea un tricou cu un DA pe el ).
Cam asa au stat lucrurile in cazul nostru. Tricourile inca le mai avem si acum, in mai, facem un an de la casatorie… Oare ce surpriza sa-i mai fac? Sper sa nu-mi mai vina vreo idee tot asa de spontana si sa ma astepte mult si bine ptr ca de asta data chiar ca ma va strange de gat. 😀

Aparent sensibila si romantica, nu-mi plac cererile in casatorie “tip”(plaja pustie, lumanari si luna plina) si nici inelele cu diamant mic alb, tip uniforma.  Stiu, toata lumea va sti atunci (cand voi purta un asa inel) ca am fost ceruta, dar asta este esenta ?! Nu spun ca scenariul este urat. O nu, pur si simplu nu mi se prea potriveste.
Port uneori un inel (cumparat prin adolescenta) care se incadreaza oarecum in tiparele unui inel de logodna. Este simplu, din argint si are evident, o mica piatra –imitatie de diamant. In ziua in care-l port, toata lumea, dar toata lumea, ma intreaba daca am fost ceruta. Desi, l-am purtat si saptamana trecuta si am fost intrebata acelasi lucru, am raspuns calm de 100 de ori ca NU! Pana si un copil de 4 ani m-a intrebat asta si nu, nu glumesc.
Nu stiu voi cum sunteti dar eu sambata dimineata (dupa ce beau cafeaua) ma apuc de gatit, sa am mancare toata saptamana. Colegul meu de apartament, pleaca sa cumpere una alta, ce am uitat eu sa cumpar de cu seara pentru ciorba. De exemplu o legatura de patrunjel, o cutie de smantana, uitasem ca tre’ sa pun etc.
Ei, o legatura de patrunjel a mers sa cumpere si in sambata “aia”. Dar a durat 3 ore, 3 ore in care mi-am imaginat toate scenariile si catastrofele din lume. Acum imi pare rau ca nu le-am notat, poate iesea un film bun dar ce sa faci, eram ocupata cu ciorba. L-am sunat cam de 50 de ori, nu mi-a raspuns. M-am gandit ca nu stie ce-i ala patrunjel (s-a mai intamplat), dupa care mi-am imaginat ca s-a vandut tot din piata, la 10 minute dupa, m-am gandit ca poate a dat masina peste el si nu poate raspunde, asa mai departe….
Da, stiu, groaznic.
Dupa 3 ore terminasem ciorba (fara patrunjel desigur), aveam parul prins in varful capului, eram nemachiata si purtam o salopeta larga (o poti asemana usor cu un sac). Eram deci, femeia ideala.
Cand s-a deschis usa de la intrare, am iesit din bucatarie urgent, cu prosopul in mana dreapta, cu o lingura de lemn, in stanga. Era in viata !!! Nu stiam daca sa rad sau sa plang. N-am spus nimic, nu prea stiam ce. L-am privit doar mirata.
S-a uitat la mine si mi-a spus: “M-am gandit ca femeia care imi face ciorba sambata dimineata, de 8 ani, s-ar putea sa vrea sa-mi faca ciorba toata viata”. Ce zici, vrei? “
Am zambit arogant, o alta gluma, vrea sa se scoata acum- mi-am spus in sinea mea.
“Mda, ca sa vezi. Si inelul? Unde-i inelul atunci? Nu aveau in piata, nu?“-am replicat.
Abia atunci mi-am dat seama ca nu era o gluma. S-a asezat usor in genunchi, pe gresia din hol. A scos o cutie alba si a deschis-o: un inel cu piatra verde, de dimensiuni mari, arata ca un banut vechi.
Nu, n-am zis “da” ca mai intai am inceput sa plang. A iesit si marele “Da”, dar mai tarziu, printre suspine.
Si traiesc fericiti. Si da, inca fac ciorba sambata dimineata.

Scenariul pe care îl spun e real.
Prima dată când m-am întâlnit cu soțul meu a fost ziua în care el a știut că eu voi fi soția lui. Și chiar s-a gândit să mă ceară, dar s-a gândit să nu mă sperie. Urma să mergem la film, dar a luat-o pe alt drum, a trecut pe roșu la toate semafoarele, oprea la verde, și la film tot nu am ajuns. După 2 luni, s-a dus să ia inelul de la bijuterie, comandase inelul în cel mai mic detaliu, și s-a oprit într-o parcare să-și formuleze discursul, cererea în căsătorie!
Eu îl așteptam acasă și nu mai știam de ce nu apare.
A intrat timid pe ușă cu un buchet mare de flori, deosebit, și cu voce tremurândă a început să-mi spună lucruri frumoase și apoi m-a cerut!
Și acum când trecem prin casă pe lângă acel loc zâmbim!

S-au intalnit la Bucuresti la Romexpo in cadrul Targului Modexpo. El, bine imbracat, matur si sigur pe el, un barbat frumos, usor grizonat si foarte placut. Ea, tinerica, frumusica si usor retinuta. Rusinoasa si cu o mare dilema: “Cum sa se indragosteasca de partenerul de afaceri al celei mai bune prietene?”…nu se cade..hm. Si totusi.. cina la restaurant din acea seara, buchetul mare de trandafiri albi pe care el i l-a oferit, precum si remarca “chiar daca nu vorbim aceeasi limba putem sa ne privim in ochi” au stat la baza unei povesti de iubire. Se apropia ziua plecarii in tara lui si ea era deja trista…cum sa nu il mai vada niciodata? Se despart cu greu si fiecare pleaca pe drumul sau. Si, totusi…aceste drumuri se intretaie inca o data. La Rosetti se mai intalnesc o data, in trafic. Ea plansa si cu lacrimi amare pe obraz…el aparent fericit. A mustrat-o pentru lacrimile de pe obraz si si-au luat ramas bun inca o data…uf, ce pacat ca aveau trasee diferite. Si totusi, ea s-a hotarat…o sa il revada indiferent de urmari. Ajunsa acasa isi cumpara primul bilet de avion si la fiecare intoarcere si-l cumpara pe urmatorul. Au trait o poveste frumoasa de iubire, clipe dulci si parfumate, dar extrem de scurte. Ar fi vrut sa se piarda o vesnicie unul in bratele celuilalt! Asa s-au hoitarat sa viziteze Venetia. Au avut avioane diferite; el ajunge primul o asteapta cu un buchet mare de trandafiri rosii…si..cu un inel de logodna. Delicat si frumos ca si dragostea lor. 10 luni mai tarziu s-au casatorit si ea a plecat in tara lui. Poarta verighete frumoase cu diamante si deja au doua diamante micute: Luky si Maria. Se iubesc ca la inceput, iar cele doua minuni nu fac decat sa consolideze dragostea lor si sa le aduca zambetul pe buze ori de cate ori isi amintesc de inceputul povestii lor de iubire.

PS: Scenarii nu ma pricep sa fac, dar sa povestesc despre povestea care m-a insufletit si m-a adus fericirea in suflet este usor. Il iubesc enorm pe cel alaturi de care traiesc. Numai bine, Nico.

ne cunosteam din timpul liceului cand niciunul nu a indraznit sa faca primul pas. ne-am reintalnit apoi la 6 ani diferenta, la finalul facultatii cand m-am indragostit de ochii lui albastri ca cerul. au urmat 2 ani si jumatate naturali, spontani, frumosi. in octombrie s-a dus la cules struguri la bunici intr-un sat aproape de granita cu Rep. Moldova unde iti apare pe telefon si operatorul moldovean de telefonie, asa e de aproape de Prut. casa bunicilor fiind usor intr-o vale nici semnal nu prea exista si nu prea puteam comunica. cand deodata, imi ajunge un SMS, de undeva de pe acoperisul casei bunicii trimis: “te mariti cu mine?”. nu stiu ce la convins: munca grea la struguri, departarea, nu stiu – ce stiu e ca s-a suit pe casa ca sa ma ceara. si am apreciat efortul si dorinta. iar anul acesta avem 10 ani de la casatorie si o fetita cu ochii ca cerul. Te iubesc, Ciprian!

POvestea e lunga, insa o voi spune succint si inginereste cu liniute de la capat, pentru a nu plictisi cititorul si juriul.
– Imi aduc aminte ca plin de emotii am alergat la bijutier cu un lantic vechi din aur si un cercel ramas de la mama din tinerete (pe celalalt il pierduse prin 87, cand eram la mare la Eforie)
– Si l-am dat la facut. Era pentru prima oara in viata cand comandam un inel pentru o fata.
– Dupa 2 saptamani iau inelul si in pun in 6 cutiute si pe fiecare din cutiute cate un mesaj cu indicii… menite insa sa o departeze pe Livia mea cea draga de ideea cadoului, tocmai pentru un contrast puternic.
– Si odata facut pachetelul, iata-ma pe mine cum o urca pe mandruta pana pe varful Zaganu din muntii Ciucas. Vine momentul si iat um incep ideile Liviei. Era ziua intalnirii noastre si implineam 2 ani de cand eram impreuna. Si Livia a inceput cu presupunerile:
“Oare sunt bilete la concertul Metallica?” * “Oare e vreun telefon din ala super slim? * “Oare e vreo excursie’n Laponia?” – Si zambea si desfacea la pachetele si se amuza citind mesajele lasate de mine pe fiecare pachetel
– Si iata ca a desfacut si ultimul pachet… si a amutit… si a citit biletelul cu VREI SA FII SOTIA MEA!… si nu a mai putut decat sa il puna pe deget si sa ma stranga in brate timp de 5 minute!
Iar restul sunt detalii… nunta, plimabri, zambete, doi copii superbi si vise frumoase si senine pentru viitor!

simplu: de ziua ei ii las un plic pe masa cu o ghicitoare. pe care trebuie sa o dezlege ca sa ajunga intr-un loc unde avem o amintire placuta. acolo gaseste alt plic cu alta ghicitoare si tot asa din ghicitoare in ghicitoare si din loc in loc ajunge in locul deosebit unde o astept pentru a o cere de sotie.

cea mai originala cerere in casatorie a facut-o prietenul meu care a pus pisoiului o funda rosie pe care a agatat inelul

Amorteala si durerile de cap la inceput de zi nu prevesteau deloc o zi placuta, probabil ar fi trebuit sa adoarma mai devreme si sa fi renuntat la cateva din paharele de vin pe care le impartise cu fetele in urma cu o seara. Dar cu cine sa-si imparta si ea naduful, profitase ca cele mai bune prietene ale ei venisera in oras si organizase o seara a fetelor cu discutii despre barbati, cu rasete si lacrimi din belsug…la o adica la cat vin s-a consumat nici nu e de mirare. Cand ceasul desteptator anunta dimineata pur si simplu simtea ca ii bubuie tamplele. Ar fi dat orice ca weekend-ul sa inceapa mai devreme si sa nu fie nevoita sa coboare din pat. Unde mai pui ca la servici ar fi dat din nu ochii cu el. Mda, el…cel care ii bantuia zilele si noptile, gandurile, clipele. Erau cei mai buni prieteni din lume. Discutau de toate si orice, era cel pe care se putea baza in orice situatie, era cel care o tinea de mana atunci cand era trista si cel pe umarul caruia plangea, si plangea nu gluma. Mergeau la filme la cinematograf mereu impreuna desi nu erau nimic mai mult decat prieteni si uneori chiar se tineau de mana. Radeau si se distrau impreuna, vorbeau despre prietenele lui si prietenii ei, ce mai imparteau aproape orice. Toate astea pana saptamana trecuta cand a anuntat-o ca urmeaza sa se casatoreasca. Auzi tu, Dan sa se casatoreasca….Da o stia pe tipa aceea blonda, Diana cu care iesise in ultimele doua luni dar nu paruse a fi nimic serios. Dar de fapt de ce o deranja anuntul lui. Ar fi trebui sa fie fericita pentru el, sa-l felicite si sa-i ureze tot binele din lume, doar era cel mai bun prieten al ei. In schimb ea pur si simplu mutise. Nu putuse decat sa silabiseasca un scut : “Felicitari!” si plecase rapid spre casa. Era o zi mohorata si ploioasa la fel ca sufletul ei. Si pur si simplu nu intelegea ce se petrece. Acum era constienta de focul ce pluteste in atmosfera atunci cand se intalneau. Cand li se atingeau mainile intamplator, cand venea in spatele ei pe cand statea la calculator si realiza o lucrare pentru a-i da un sfat sau a analiza ceea ce facuse pana atunci pur si simplu avea senzatia ca mii si mii de artificii explodeaza in ea. Pur si simplu luase lucrurile ca atare si il considerase al ei mereu, dar acum? Acum ce se va intampla? Ohh….Doamne, realiza Maria, era indragostita de cel mai bun prieten al ei iar acesta urma sa se casatoreasca. Izbucni intr-un ras amar, mda ce situatie, l-ar fi chemat pe Dan ca sa-si verse oful asa cum o facuse de atatea si atatea ori…dar forma numarul fetelor si le chema la ea. Au vorbit, au baut, au compatimit-o si uite asa s-a facut dimineata. Acum trebuia sa se pregateasca de servici si sa dea ochii cu el. La o adica important era sa fie el fericit si daca Diana putea sa-l faca fericit atunci ea putea sa accepte asta.
Intarziase vreo jumatate de ora si pe cand alerga sa prinda liftul se izbi chiar de el.
“-‘Neata Mari, dar ce-i cu tine nu arati prea grozav?”
“- Nu-i nimic probabil ma incearca o raceala.” spuse ea fara sa poata sa-l priveasca in ochi cu mainile ascunse adand in buzunarele pardesiului.
Au urcat in biroul ei si el a scos o cutie rosie din buzunar in care se afla cel mai superb inel de logodna, pur si simplu simti cum ii dau lacrimile.
“-Vroiam o parere feminina spuse el, aducand mai aproape micutul inelus de aur cu pietre albastre de safir. O sa plecam in dupa amiaza asta la Moeciu sa petrecem un weekend la munte si am de gand s-o cer in casatorie. Ce zici Mari, o sa fie impresionata?” spuse punand o mana pe umarul ei si tragand-o mai aproape.
Pur si simplu se sufoca vazand inelul cu pietre ce scanteiau la fel ca ochii ei, albastri si tristi acum.
– Ar fi nebuna sa nu fie incantata, spuse incercand sa se distanteze de el. Nu suporta sa fie atat de aproape de el incat sa-i simta parfumul si caldura atat de familiara stiind ca urmau sa apartina altcuiva.
– Am rezervat o cabana la munte si m-am invoit azi o sa plec mai devreme ca sa plecam din timp. Nu pot sa-ti spun cat de emotionat ma simt, e cea mai incredibila femeie pe care am intalnit-o in viata mea….O sa te sun sa-ti spun ce reactie a avut si ne vedem luni scumpa mea.
– Mda, sa ai un weekend frumos, ar fi vrut sa-i spuna sa n-o sune dar era inca cel mai bun prieten al ei.
Multimea de dosare pe care le avea de terminat pana la sfarsitul zilei o facuse sa mai uite putin vestea pe care Dan i-o daduse, asta pana cand telefonul ei incepu sa sune iar fata lui sa sa zbenguie vesela pe ecranul lui. Desi inclina sa nu raspunda, totusi independent de vointa ei raspunse.
-Buna scumpa, am nevoie mare, mare de ajutorul tau. Am ajuns la Moeciu si am constatat ca in graba cand am plecat am uitat inelul de logodna in sertarul de la birou. Stiu ca cer mult de la tine dar te implor fa un drum pana aici si scoate-ma din belea.
– Dan, dar aveam si eu planuri spuse ea, cu jumatate de gura. Nu pot sa las totul balta si sa vin tocmai la Moeciu.
– Hai nu fi rea, m-am chinuit enorm ca sa fie cererea de casatorie ideala si asta imi da peste cap toate planurile. Iti raman dator pe veci.
Ar fi vrut sa tipe la el, ar fi vrut sa-l refuze si sa-i tranteasca telefonul dar in schimb ii zise ca pleaca spre Moeciu. Nici ea nu se putea intelege.
Urca in biroul lui si lua cutia cu inelul, inelul visurilor ei il privi cu lacrimi in ochi apoi il baga in buzunar si cobora la masina. Soarele care iunda cerul era in contradictie totala cu furtuna din sufletul ei. Cum de fusese atat de proasta, cum de petrecusera atata timp impreuna si nu realizase ca e indragostita de el. Era vina ei, pentru ca il considerase mereu al ei si nu se gandise niciodata ca ar putea fi al altcuiva.
Ii era ciuda cand privea frunzele aramii spulberate de vantul placut care se pornise si cerul care parea ca sarbatoreste. Nu era corect, pur si simplu nu era corect se gandea Maria in timp ce se uita la micul inelus. Parea a fi exact marimea ei si era tentata sa-l probeze dar ii era teama ca nu l-ar mai fi dat inapoi asa ca il puse inapoi in cutie. O sa ajunga la cabana si o sa-i dea inelul, o s-o salute pe Diana si o sa plece cat mai repede posibil sa-si inece amarul cat mai departe de ochii lor.
Nu-i fu greu sa descopere cabana, dat fiind ca Dan mereu avea grija sa includa toate detaliile posibile ca sa nu se piarda ametita lui draga cum glumea el cand vorbea despre ea. Dar simti cum nervii i se ridica si cum furia pune stapanire pe ea cand constata ca era cabana la care se cunoscura ei doi cu ani in urma la un revelion petrecut acolo. Cobora masina, trantind portiera intr-un mod care stia ca il va enerva si porni furioasa spre cabana. Cand urca scarile constata ca usa era inchisa. Ciocani dar vazu ca nu i se raspunde, se si gandea ca probabil tinerii iubareti se aflau in momente de pasiune si ar fi vrut sa nu fie nevoita sa se afle acolo. Ciocani din nou dar in continuare nu raspunse nimeni. Apasa usor pe clanta si usa se deschise si ea intra inauntru. Privirile ii fura atrase de focul care ardea in semineu si de sampania din frapiera plina cu gheata. Lacrimi amare curgeau pe obrazul ei constatand ca in surdina se auzeau acordurile melodiei pe care isi amintea ca dansasera in noaptea de revelion in care se cunoscusera. Prin perdeaua de lacrimi nu sesiza aparitia lui in incaperea luminata doar de flacarile din semineu. Nu sesiza decat atunci cand acesta puse mana pe umarul ei si o intoarse cu fata la el. Isi sterse rapid lacrimile si isi drese vocea apoi ii spuse.
-Am adus inelul, ai facut o treaba minunata, Diana e o femeie foarte norocoasa. Acum o sa plec ca sa va puteti bucura in continuare de weekendul romantic…
– Ce treaba are Diana? intreba Dan zambindu-i usor in timp ce se indrepta spre frapiera si lua sampania pentru a umple cele doua pahare apoi se intoarse cu ele si ii intinse unul Mariei.
– Cum adica ce treaba are Diana? Probabil o sa iasa din baie cat de curand si o sa dea peste mine aici asa ca trebuie sa plec. Multumesc de sampanie, dar trebuie sa conduc inapoi asa ca nu este o idee buna, spuse amar Maria.
– Ba eu cred ca este o idee foarte buna, mai ales cand vad cat esti de incordata, spuse Dan tragand-o mai aproape de el si incepand sa danseze cu ea.
– Chiar nu am chef de jocuri Dane, iar tu ai alte lucruri mai bune de facut acum decat sa dansezi cu mine si spunand acestea se intoarse catre usa cand il auzi pronuntand cuvintele pe care isi dadu seama ca le asteptase toata viata.
– Te iubesc Mari si stiu ca si tu ma iubesti si daca n-ai fi atat de incapatanata uneori ai constata ca prietenia si dragostea merg mana in mana. Eram constient ca ai nevoie de un dus rece pentru a intelege ca sentimentele tale sunt la fel de puternice ca ale mele. Vezi, tu nu exista nici o Diana, s ma rog nici o Diana a mea, weekendul acesta este pentru noi. Iar inelul acesta a carui piatra luceste la fel ca ochii tai este al tau iubita mea daca accepti sa fii sotia mea si spunand acestea se aseza in genunchi in fata ei si deschise cutia cu inelul de logodna pe care ea il adusese. Lacrimile care curgeau acum din ochii ei erau lacrimi de bucurie si in timp ce inelul era asezat pe degetul ei isi dadu seama ca are cel mai romantic prieten si iubit din lume desi i-ar fi trebuit o sapuneala buna la ce suferinta ii crease cand crezuse ca urma sa se casatoreasca cu Diana.
Weekendul a fost unul de vis si de acolo incolo toate au fost la fel de frumoase pentru ca au fost impreuna. Astazi au doi pitici care le incununeaza dragostea si vor spune oricui crede ca intre barbati si femei exista prietenie…ca prietenia se transforma in dragoste cel mai adesea….

Toate povestile de dragoste sunt la fel ca sa parafrazez o carte care mi-a placut mult si incep de cele mai multe ori cu:
A fost odata ca niciodata…un electrician si o asistenta, lucrau amandoi la combinatul de celuloza si mai erau si vecini de palier in blocul de garsoniere. El avea o prietena, intepata si acra care-i manca ei bulionul din frigider, ori de cate ori o aducea in vizita. Ba mai venea in vizita si ca sa ceara o lingura de cafea sau una de zahar dis-de-dimineata. Alteori el aducea branza, ea facea mamaliga si mancau amandoi. Usor s-a legat o frumoasa prietenie intre ei. Si uite asa dupa vreo cateva luni de cand se cunosteau el care ar fi trebuit sa iasa la film cu tipa ce manca bulionul o invita in schimb pe ea la film. Si uite asa a inceput relatia lor. La vreo saptamana, ea merge la parinti la sfarsit de saptamana si este anuntata de tatal ei ca va veni o colega in vizita cu baiatul, care are o pozitie buna, e baiat din familie buna si ca urmeaza sa vina s-o ceara in casatorie. Speriata si dezorientata se intoarce in garsoniera ei si ii povesteste lui ce vrea tatal ei sa faca plangand de zor ca ea nu se casatoreste cu un om pe care nici macar nu-l cunoaste. Ca de obicei el adusese cateva oua si doua savarine si ea pregatea masa. El aseza masa cu tacamurile si farfuriile iar ea mesteca de zor in mamaliga cand el i-a zis:
-Hai sa bagam actele…
A fost cea mai romantica si mai inedita cerere in casatorie si i-a urmat o nunta la fel de inedita, pe ascuns fara stirea parintilor si de acolo o viata intreaga impreuna cu bune, cu rele, cu multa dragoste si doi copii exceptionali… mai exact vreo 29 de ani pe care o sa-i serbam in iunie anul acesta….

Sunt persoana care pune mare pret pe sarbatorirea zilei de nastere. El se află la polul opus, lucru care ma întristeaza uneori. Asa eram si in dimineata aceea rece de Mai. Dar n-am vrut sa stric buna dispozitie tocmai de ziua mea. O cafea aromată si fierbinte era un bun început.
Mi-a luat ceva timp sa observ pe masa din bucatarie, un cosulet cu mini-croissante asezat pe un biletel ce parea a fi scris în graba.

“ La multi ani baby. Sorry, a trebuit sa plec mai devreme azi, dar ma revansez diseara.
PS: Asculta mesajul de la Jennifer. Te-a invitat la masa de pranz în oras. Vrea sa discute ceva important cu tine. “

Dupa-masa m-am aranjat putin si am întalnit-o pe Jennifer. Pranzul a fost copios, prietena părea c-a uitat ce vrea să discute, dar mi-a înmanat primul cadou al zilei. Un voucher pentru o zi de rasfat la SPA. Am petrecut dupa-amiaza acolo, cu Jenny.
La plecare, receptionista mă felicită cu ocazia zilei de nastere si îmi intinde un pliculet legat cu o funda alba. Apreciere din partea casei, zice dansa. Ii multumesc si plec. In masina il deschid si dau de al doilea voucher cadou, pentru magazinul meu preferat, de articole vestimentare : Michael Kors.

Zambesc si o întreb pe Jennifer, care dintre prietene este responsabila de “aprecierea” aceea. Zambeste inapoi si-mi spune ca nu stie. Eu o “cred”.
Lui ii place nespus de mult cand ma imbrac feminin, in rochii, ceea ce fac foarte rar, asa ca am decis sa-i fac o surpriza si sa renunt la outfit-ul cu pantaloni pe care il planuisem pentru seara. Gasesc o rochie superba in magazin si o pereche de cercei pe masura. Sunt sigura ca il voi impresiona.
Primesc un SMS de la el, imi spune ca va fi ocupat toata ziua, si ar vrea să ne intalnim direct la restaurant.
Facuse rost de o rezervare la un restaurant faimos din oras, restaurant la care lista de asteptare este considerabila. E ciudat sa ai sentimentul de dezamagire si anticipare in acelasi timp.

Ziua a trecut destul de repede, s-a apropiat ora cinei . Rochia arata de milioane si eu la fel. Am chemat un taxi si am plecat spre restaurant. Era deja acolo. Slava domnului ca nu a trebuit sa astept singura la masa. Mi sa parut interesant ca in ciuda faptului ca lucrase toata ziua, arata ca scos din cutie, la costum.

Pe masa, o vazuta cu crini albi,florile mele preferate, doua lumanari si o sticla de sampanie de calitate. Wow. Intradevar a depus efort de data aceasta. Cina a fost minunata iar atmosfera la fel. La nota de plata imi spune ca si-a uitat portmoneul in masina. Rad cu pofta si fac o gluma pe seama faptului ca “ma face sa-mi platesc” singura cina de ziua mea. Ridic nota de pe tavita si il vad….un “classic solitaire” ce lucea de-ti lua ochii. Mi s-a taiat respiratia si muzica in surdina din restaurant a incetat.
– Stiu ca tu vroiai noua tableta de la Apple. Sorry ! Happy Birthday honey ! spune el pe un ton extrem de serios si bine jucat.
Isi indreapta privirea spre barul restaurantului. Jennifer impreuna cu cei mai apropiati amici ai nostri, zambind toti cu gurile pana la urechi, radicand paharele spre noi si o foaie de hartie pe care scria “ Say yes ! “.
– Daaaaaaa!!!!!!!!!!

The end ? Nu. Abia inceputul….

Fiecare cerere in casatorie este speciala in felul ei! Unii dintre noi am incercat deja emotia primului DA rostit din inima, in acel moment perfect, care ne-a schimbat viata pentru totdeauna, altii inca viseaza la acel moment perfect, care va veni, cu siguranta, la pachet cu sufletul pereche. Prinsi in cotidian, incojurati de clisee holywoodiene, romantismul a ajuns o chestie de perceptie pentru majoritatea dintre noi. Cu toate acestea exista momente in viata cand simti ca joci rolul principal in propriul tau film de dragoste. Atunci cand l-am cunoscut pe viitorul meu sot, si am ajuns sa formam un cuplu, dupa multe peripetii si obstacole, evident…..cum se putea altfel, am realizat ca tot ce imi doresc este sa traiesc o viata frumoasa si linistita alaturi de EL. Nu aveam nevoie de nimic altceva, ar fi putut sa ma ceara in casatorie oriunde, oricum si tot as fi spus DA din tot sufletul. Insa, n-a fost sa fie asa si inca o data viata mi-a dovedit ca cele mai frumoase lucruri se intampla atunci cand te astepti mai putin. Si ca dovada ca nimic nu e intamplator, ne-am hotarat amandoi sa ne luam o scurta vacanta si sa mergem un weekend sa vizitam Parisul, impreuna cu niste prieteni, in martie, o luna nu prea prietenoasa pentru vizitatori, cu ploi si foarte friguroasa. Si uite asa am luat la rand toate obiectivele turistice, Parisul este intr-adevar un oras fascinant. Cireasa de pe tort a fost faimosul Turn Eiffel pe care l-am admirat mai intai din Place du Trocadero. Nu mai aveam rabdare, vroiam sa urc in turn, am fost fascinata mereu de Turnul Eiffel, si mi-am dorit enorm sa ajung acolo sus, sus, sa privesc Parisul de la inaltime. Era frig, eram obosita, batea vantul de nu iti puteai tine echilibrul, insa nimic nu mai conta…….eram in Paris, la Turnul Eiffel. Am urcat pe jos scarile turnului pana la etajul 2, aproximativ 1000 de scari, de unde nu se poate urca decat cu liftul, eram ca un titirez, am facut poze la fiecare etaj, din fiecare colt, privelistea iti taia respiratia. Am luat liftul, si in cele din urma ajunsesem la ultimul etaj, eram ca un alpinist care cucerea Everestul si ma simteam literalmente “on top of the world”, cand l-am vazut pe actualul meu logodnic ca scoate un saculet mic galben. Pentru un moment am ramas impietrita, moment in care mi-a spus : “Acum cred ca stii ce urmeaza….” , mi-a luat mana si mi-a pus cu emotie inelul de logodna pe deget. Am spus cel mai hotarat DA din viata mea, pluteam de fericire si desi era foarte multa lume jurul nostru, am simtit ca acolo sus la 300 m deasupra pamantului suntem doar noi doi si…..Turnul Eiffel. In iunie ne vom casatori si speram sa avem ocazia sa ne plimbam din nou pe Champs Elysee, asa cum am facut-o dupa ce ne-am hotarat sa ne unim destinele. :)

m-a intrebat cineva odata” tu cand te mariti? si i-am raspuns: cand primesc inelul cu diamant, clar atunci nu mai scap :P”
realitatea in schimb e alta, atunci cand intalnesti persoana potrivita si esti indragostita nu mai conteaza asa mult cum e inelul, ti-e tot una daca e un elastic de legat borcane sau un inel cu o piatra, daca te simti ca il iubesti,el te iubeste si ca sufletul ti-e inundat de dragoste nimic nu mai conteaza :)
va imaginati ca orice femeie ar purta cu mandrie un diamant, sau s-ar bucura mult de tot daca cererea in casatorie ar fi insotita de un asemenea inel dar cu siguranta nu s-ar intrista daca inelul nu ar fi cu diamant, important e gestul de iubire :)
sincer nu mi-am facut planuri cum as vrea sau cum n-as vrea sa fiu ceruta de nevasta dar, ma gandesc ca mi-ar placea sa fie intr-o sala de cinema (acolo am iesit prima data impreuna), la finalul unei comedii sa apara pe ecran mesajul ” TE IUBESC! VREI SA FII SOTIA MEA?” iar in fundal sa fie o melodie de dragoste http://www.youtube.com/watch?v=_ImM_L5uPow, si in timp ce o sa ma dezmeticesc sa-mi intinda cutiuta cu inelul :).Cred ca mi-ar zbura inima de piept de bucurie, sigur s-ar lasa cu lacrimi, multe pupaturi, strans in brate si raspunsul “DA”.
poate intr-o zi o sa ajung sa va povestesc cum s-a intamplat si atunci sa-mi spuneti daca realitatea bate sau nu imaginatia? :)…pana atunci visez si eu sa castig un premiu(tare sunt tentante) dar in caz ca nu se intampla o sa fiu mai sigura ca am mai mult noroc in dragoste decat la bani 😛

Salut si mult succes tuturor:) Observ ca unii au scris kilometrii, dar eu o sa incerc sa fiu mai scurt si mai concis in relatare; ideea pe care am avut-o si cu care mi-am cerut sotia in casatorie am considerat-o la momentul respectiv interesanta si la fel a considerat-o si ea. Venind dupa o relatie de 5 ani de zile, in care s-au adunat o gramada de chestii comune, anii de studentie, febra examenelor din sesiune, chefurile din caminele studentesti:) m-am decis sa iau atitudine si sa incep sa ” tatonez ” terenul. Ideea e simpla: am planificat sa mergem vara la mare, nimic complicat, Eforie Sud, bilete cumparate din timp, prin agentie, cazare, mancare , confort, pe scurt, un concediu deosebit de placut, 5 zile la mare:) Pe plaja, intr-o dimineata adunam impreuna scoici ptr noi si ptr prietenii de acasa, eu le luam din nisip si i le dadeam sotiei in palme, ea le lua si le clatea iar formele mai interesante le puneam deoparte. La un moment dat, printre degete si scoici am lasat sa imi ” scape ” si inelul de logodna. Da, a fost WOW:) A acceptat si de atunci impartasim impreuna o foarte frumoasa poveste de dragoste:)
Mult succes tuturor, fie ca cel mai original scenariu sa se bucure din plin de premiile puse in joc:)

Ne aflam, împreună, într-o ţară exotică, în luna februarie, iar, acolo, pluteam, parcă, pe un norişor roz, totul este magnific, peisaje, oameni, mare…

A doua seară, după o zi de întâlniri şi descoperiri, iubitul meu mă invită la cină, la restaurant.

Pe scurt, iată-ne la restaurant, iar el se ridică pentru a vedea sugestiile de feluri de mâncare, afişate, puţin mai departe…; în ceea ce mă priveşte, nu suspectez nimic, îl aştept, înarmată cu răbdare. El se întoarce şi, ştiindu-mă « un fin gourmet », îmi sugerează să merg, sa văd, la rândul meu, meniul; când mă întorc, ridic şervetul şi, acolo,… da, simt o mică protuberanţă,…inima începe să-mi bată, foarte repede, mă uit la el, ochii îi sclipesc…

Nici nu mai ridic şervetul, îmi dau seama, imediat, era vorba de un mic etui. Îl privesc…, iar el, cuprins de o mare emoţie, pronunţă fraza magică: “Vrei să devii soţia mea pentru o viaţă”?

Sunt atât de surprinsă, în acel moment, acolo…, încât, clasicul “da” fuzionează în capul meu, dar, nici un sunet nu iese… Zâmbesc şi îl sărut… acel da, distinct, va veni, doar, după aceea!

Când deschid etui-ul, descopăr un inel superb, confecţionat din aur alb cu trei diamante, o trilogie. El se apleacă şi spune, “pentru că, astazi, te iubesc mai mult decât ieri şi mai puţin decât mâine…”

De fapt, el cumpărase inelul cu o lună înainte şi a aranjat totul de unul singur, învăluindu-se în secret… De multa vreme, aştepta această excursie şi a spus, întotdeauna, că mă va cere în căsătorie…chiar de Dragobete…, ziua zeului tinereţii, a patronului dragostei şi a bunei dispoziţii, consemnată, dintotdeauna, de spiritualitatea populară românească…

Wowww……Desi am trecut printr-o casnicie ratata…..un mariaj care a durat nici mai mult ..nici mai putin de 22 de ani….nu am uitat sa sper si sa visez ca intr-o zi ma voi indragostii din nou…..Si Dumnezeu a facut sa il cunosc pe el…un om de la celalalt capat al pamantului….din indepartata Australie…..Vorbim de aproape un n de zile….si anul acesta sper sa ajungem si in fata ofiteruli de stare civila….Cererea lui nu a fost nici scenariu si nici iesita din comun…insa a fost foarte emotionanta….Pe adresa mea de mail mi-a trimis un mail in care scria cu fonturi foarte mari…ca sa vad sigur ce scrie….Corina ….. will you marry me?….iar la atasamentul mailul-ui era o poza cu 2 verighete….
M-a impresionat mai mult faptul ca el in acest moment este ofiter in Afganistan si neavand de unde sa pozeze 2 verighete reale…a ales de pe net….Dar a fost frumos..emotionant si…….. modelul acela de verighete sigur va fi si in realiatate…Doresc tuturor partipantilor succes iar povestea lor de dragoste sa fie si in viata reala plina de diamente….

I’m a girl…asa ca n-am cerut nici un barbat in casatorie… bine, asta nu inseamna ca sunt impotriva cererilor in casatorie propuse de femei, nici nu mi se pare aiurea. In zilele noastre, contrar traditiei, se pare ca femeile vin cu propunerea, ele sunt cele care deschid subiectul sau dupa caz, insista, barbatii mai putin, dar oare de ce? Sunt ei mai timizi, mai fricosi sau mai vor sa copilareasca? :)

Revenind la persoana mea, dupa cum spuneam mai sus, n-am cerut pana acum un barbat de sot, in schimb am fost ceruta… ca nu m-am maritat, asta-i alta poveste, ca sunt ca si maritata si asta-i alta poveste. As putea sa va povestesc cum am fost ceruta eu in casatorie, dar n-am s-o fac. As putea sa le dau idei baietilor despre cum sa-si ceara iubitele in casatorie, as putea sa le dau sfaturi… nici asta n-am sa fac. Am sa vorbesc despre ”cum il ceri in casatorie?” 😀

Mama, tata, societatea ne-au invatat niste lucruri traditionale legate de viitorul nostru, de viata noastra de familie; astfel baiatul trebuie sa-i ceara mana fetei si bineinteles, trebuie sa fie un tip cumsecade, cu facultate daca se poate, cu un serviciu bun pentru ca fata sa fie fericita.

Si daca barbatul visurilor tale, iubirea vietii tale nu te cere de sotie sau nu este hotarat sa te ia de nevasta, ce e de facut, femeie? Ia tu initiativa, lanseaza tu propunerea: Vrei sa fii sotul meu?

Ce poate sa zica? Ce poate sa se intample? Ori accepta si e fericit si in acelasi timp usurat ca ai facut tu pasul asta, ori refuza (ups!), ori crede ca glumesti (si asta-i nasol…), ori se face ca nu aude (si asta doare putin…). La urma urmei nu e sfarsitul lumii.

Dar sa-l intrebi asa dintr-o data “Vrei sa te insori cu mine?” parca nu prea merge, e prea din scurt. Ai putea sa faci aluzie la un cuplu cunoscut de amandoi care urmeaza sa faca nunta sau care a facut-o de curand si sa-i zici in gluma ceva de genu’ : “Ia uite si astia s-au luat! Noi pe cand, iubi?” Sau ai putea sa-i zici ca pana la urma e acelasi lucru, tot impreuna sunteti, dar cu acte si puteti sa va luati si voi casa visata impreuna sau nu stiu ce masina de fite, ii spui ca vrei un copil si trebuie sa fiti o familie ca toata lumea sau ii zici ca veti avea de castigat de pe urma petrecerii de nunta, ca doar nuntile au devenit afaceri in zilele noastre.

Daca esti diabolica si te uiti prea mult la telenovelele sud-americane, ii faci un copil si il pui in fata faptului implinit…trebuie sa accepte in cazul de fata…Daca nici asa, nici asa nu vrea, il ameninti ca pleci si ii spui “Adio!” e posibil sa se mai gandeasca, mai ales daca te iubeste, daca nu, e clar, nu e barbatul pe care il cautai, nu e barbatul visurilor tale, nu te merita, deci trebuie sa-l parasesti, ca doar nu e ultimul barbat de pe Terra?!

Poate ca va regasiti in ce-ati citit mai sus sau poate ca nu si radeti, dar chestiile astea sunt reale, se intampla… femeile au ajuns sa-i ceara in casatorie pe barbati. Si ce daca…

Daca ma intrebati “cum as cere-o in casatorie?”, asta dac-as fi barbat… ei bine, as pregati in secret o calatorie cu balonul si nu i-as spune decat in ultimul moment, ar fi, deci, o surpriza, iar acolo sus in balon, deasupra tuturor i-as zice: “Te iubesc! Vrei sa fii a mea? Vrei sa fii sotia mea? ” Si i-as darui un inel de logodna, cu diamant.

Salut. Am sa incerc sa fiu cat mai succint. Seara de mai, caldut afara, bilete la opera, tinuta de gala. La sfarsitul spectacolului de opera, in fata teatrului ne asteapta o caleasca alba care ne duce la un vechi conac boieresc aflat pe o mosie izolata. La conac este organizat un bal la care sunt invitati toti prietenii nostri de asemenea costumati potrivit evenimentului. Dansuri de societate pana aproape de miezul noptii cand voi incerca sa fiu cu ea pe balconul din spatele conacului. Inainte de a suna miezul noptii o iau de mana, ma pun intr-un genunchi si-i spun ca eu n-o voi lasa pe Cenusareasa mea sa fuga, dupa care scot inelul si pun marea intrebare. In momentul cand spune DA, pornesc focurile de artificii. Apoi balul continua pana spre zorii zilei.Un singur lucru mai trebuie mentionat, si anume ca cererea este facuta doar cu binecuvantarea parintilor ei cu care se discuta in prealabil.

Șoseta

Lena și Gicu de 5 ani se iubeau
Iar de 3 încoace ,casa împărțeau-
Pătimași în nopțile cu stele
Gospodari în toate alte cele

Fiecare-avea o treabă-a lui :
Gicu uneori bătea un cui
Iară ea cu sârg ,duminica,
Rufele cu detergent spăla.

Dar de la o vreme-ncoace
O șosetă nu-i, și pace!
Una verde cu buline,
Gicu știe foarte bine

Că-i a lui, și-s date-n dar
De ea, luate din bazar.
E știut, șosetele ades dispar
Însă unele se află iar…

Uite așa o lună,două,zece
Lena spală,calcă și gătește
De șosetă ,câteodată a- întrebat
Până cînd,firește, a uitat.

O duzină însă a mai cumpărat
Gicu s-aibă acolo, de purtat
Că-i bărbatul ei,și îi e drag
Chiar de n-a trecut-o peste prag.

Lena mai bătea vreun apropou
Însă Gicu… oare chiar e bou?
Cu năduf ea se-ntreba,așa…
Și- taină, mireasă se visa.

Vreme trece, realități și vise
Ca-n jurnal fără cuvinte scrise
Ce-o fi oare de rememorat?
Iar gătit,spălat,dereticat.

Peste-un an e velăntains dei
Lena a gătit pui cu mujdei
C-a văzut ea la televizor
C-astă zi se lasă cu amor.

Și-a pus o rochiță străvezie
(Loc să lase pentru fantezie)-
Când să scoată puiul din cuptor
Gicu-o trage repede în dormitor!

Ea-i îmbujorată și sfioasă
Și la el se uită drăgăstoasă
El e repezit și agitat
Ba zîmbește,ba-i surescitat

Lena-așteaptă pe un colț de pat
(Ce bine că s-a și parfumat!)
Gicu însă, parcă nici n-o vede
În schimb privirea pare că-i se pierde

Înspre… pernă? Lena,fată,
Să te iriți ori să te simți flatată?
Gicu,se arde puiul,stii,
Hai să mîncăm,și-om reveni…

Dar Gicu mai ceva se perpelește
Obrajii-s roșii,fruntea-i dogorește
Ești bine? Parcă febră ai avea!
Să caut termometru’-n debara…

Gicu rapid,ceva bolborosește
Mâna din aer, sub pernă nimerește
Ezită-o clipă, apoi cotrobăiește:
Ce-i măi bărbate,ce-ți lipsește?

Lena n-apucă a întreba
Ce strălucește-n palma sa,
Aude doară, de-undeva :
Vrei tu să fii nevasta mea?

Stăngaci,Gicu inelul îl infige
În mână-l ține parcă-l frige
Lena îl pupă pătimaș
Și nici nu simte că miroase-a ars.

Cină,e de-nțeles,n-au mai mîncat…
Puiul era carbonizat
Atâta pagubă…so what?
Acu-s nevastă cu adevărat!

Lena,deja mireasă se trezește
În pași de vals sandvișuri pregătește
Gicu o bere rece bea
Și vede fotbal de pe canapea.

A doua zi, să vezi și să nu crezi!
Lena-a găsit două șosete verzi
La Gicu în dulap:
S-o facă-a lui
A strâns dar,banii, la ciorap!

© Irina Bek

Voi povesti cum am fost eu ceruta in casatorie.S-a intamplat de Craciunul acesta..Trebuie sa precizez ca suntem impreuna de 2 ani si 5 luni.Acum un an si 2 luni iubitul meu a plecat in Italia , pt a munci si pt a-mi plati mie un tratament si o operatie de care aveam nevoie neaparat. In aceasta perioada iubirea noastra a crescut mult mai mult, deci distanta nu ne-a omorat relatia, dimpotriva. De sarbatori, bineinteles ca am mers la el Totul era ca intotdeauna si ca in orice casa inaintea sarbatorilor : noi gateam, surorile lui cu curatenia.Doar ca dupa toata forfota asta, eu fiind slabita din cauza tratamentului am avut cateva ore de stare de rau.El a stat langa mine,tinandu-ma in brate pana imi revenisem cat de cat.Mi-am adunat toata energia din mine, zicandu-mi ca nu pot strica sarbatorile altor persoane..M-am aranjat putin si am iesit din camera cu un zambet putin fals.Ne-am asezat la masa, am cinat..ceasul era deja 23:00, eu visam doar la pat, vroiam doar odihna..Al meu iubit era din ce in ce mai agitat, se ridica de la masa, pleca, revenea..a repetat miscarile astea de vreo 5 ori..la un moment dat s-a ridicat, s-a dus in camera si a pus melodia noastra, a venit spre mine, s-a asezat in genunchi si mi-a zis :” Te iubesc , ti-as da tie viata mea doar sa te stiu bine, iti vreau tot binele din lume, si iti jur ca am sa te iubesc si am sa te respect mereu, si voi lupta ptr tine si ptr noi.Vrei sa fii sotia mea?” si a scos o cutiuta cu in inel frumos.Am zis un DA sigur si mare, tremuram de emotii si fericire, chiar eram amortita de emotii.Am stat imbratisati minute in sir,sarutandu-ne si dansand.
Stiu ca nu e cea mai fenomenala cerere in casatorie, dar pt mine a fost cea mai frumoasa zi din viata mea .
Nu a fost cum mi-am imaginat, cu lumanari, si petale..si eu nu purtam o rochie magnifica si nici nu aratam perfect ..nu! nu a fost deloc asa ! dar a fost mult mai imresionanta, pt ca omul acesta m-a cerut cand eram incercanata,cand eram intr-o perioada foarte dificila , dupa ce mi-a strans parul cazut de pe perna, el a fost alaturi de mine si va fi in continuare.Trebuie sa recunosc ca nu multi ar face asta.
Nu as schimba nimic din aceasta cerere , absolut nimic..pt ca momentul si emotiile din ochii lui au fost o alta dovada enorma de iubire din partea lui.

Era frumos afara am plecat la un suc în-preuna cu un var ,când am intrat în bar mi-a sărit în ochii soția mea am făcut cunoștințe cu ea și am servit sucul în-pruna,după circa 3 zile ne-am întâlnit iar la un suc în aceiași locație am vorbit am povestit am ras începusem sa ne facem deja planuri de prietenie ,a trecut ceva timp de când ne cunoșteam cam 3 luni sau poate mai bine dar intre timp se ivise o problema mare tatăl soției nu ma accepta nu dorea ca eu sa fiu în-pruna cu soția mea adică fata lui și intru-n cuvânt mi-a interzis sa mai ma vad cu ea ,offff tristețe nervi supărare ,ce m-am gândit eu într-o seara după ora 23.00 m-am gândit sa merg la ea cu motocicleta mea cea frumoasa afara fin fff cald și senin am ajuns la ea la poarta și i-am spus un singur lucru chiar în fata porți fără sa simtă părinti ca eu sunt la poarta la ea și am planuri mari ,draga mea iubita am o întrebare care te rog s-a mi răspunzi din suflet vrei sa fi șotia mea și sa plecam im-preuna?când i-am rostit aceste cuvinte frumoase intru-n final am primit răspunsul da vreau sa fim im-preuna nu îmi pasa de nimic ce se va implanta și atunci am urcato-to pe motocicleta și am plecat im-preuna la mine acasă unde și acum după 18 ani de căsnicie suntem fericiți și ne iubim deoarece ea mi-a dăruit și o fetita frumoasa și cuminte.

Daca vreodata se va intampla sa ma ceara, mi-ar placea sa fie in felul urmator:
” Zi de vara, suntem in drum spre prietenii nostrii din Suedia si ne aflam in Germania, mai exact intr-un satuc desprins parca din povesti. Nu e ziua in care ne-am cunoscut, nu e ziua in care ne-am sarutat prima oara si nici macar nu e ziua mea. Si nici nu vreau sa fie. Vreau sa fie o zi normala, simpla, fara vreo semnificatie, inca. Ne oprim pe motiv ca trebuie verificat nivelul apei la masina si eventual sa mancam ceva, mai avem drum lung pana la destinatie. Eu cobor din masina, ma duc sa iau ceva de mancare si cand ma intorc pe scaunul meu sta inelul. Il intreb ce e cu inelul si el imi raspunde simplu : m-am gandit ca iti sta bine ca iubita, dar si mai bine ti-ar sta ca sotia mea pana la sfarsitul vietii noastre.Vrei? Spun un DA hotarat si ne apucam sa dansam , asa pe marginea drumului. Dansam, ne sarutam, suntem intr-o alta tara, nu se uita nimeni ciudat la noi, suntem fericiti. Acum ne putem continua drumul, avem vesti frumoase de livrat” .
Bafta tuturor participantilor!

suntem inpreuna de aproape 7 ani si nu am fost ceruta in casatorie pana acum si eu ca orice femeie imi doresc sa se intample acest lucru , avem un copil minunat inpreune o fetita superba de 5 anisori si lui I se pare ”normal” ca casatoria sa fie un lucru cert dar eu tot visez la o cerere ca in povesti see you o cina romantica si dupa aceea sa-mi puna pe deget un inel superb si bineintelesc sa pot spune si eu ”da” pentru ca asa vreau eu nu pentru ca asa este normal….sper ca visul meu de femeie sa se inplineasca….sincer merit….

Intotdeauna mi-am imaginat fel de fel de scenarii despre ziua cea mare. Mi-am imaginat ca se va intampla in locurile in care mi-am dorit intotdeauna sa calatoresc, mi-am imaginat ca voi spune “Da” in fata Turnului Eiffel, intr-o calatorie pe apele Venetiei: el in genunchi, tinand in mana o cutiuta magica si un buchet imens de trandafiri, facandu-mi o declaratie de dragoste, eu topindu-ma de emotii si spunand printre lacrimi de fericire: ca da, vreau sa imi petrec tot restul vietii mele cu el.
Cu timpul am realizat ca nu conteaza locul, nu conteaza florile pe care le primesc, nu conteaza daca sunt sau nu dichisita pana la ultimul detaliu, daca am parul ciufulit sau nu. Tot ceea ce va conta va fi privirea lui in acel moment, dragostea si emotia pe care o voi simti in glasul lui, in gesturile lui, in tot ceea ce va tremura si va fi magic in aceea clipa. Pentru ca oriunde s-ar intampla, oricand, totul se va umple de dragoste, de sentimentul acela ca este pentru totdeauna.
Momentul in care iubitul meu imi va pune aceea speciala intrebare, va fi cu siguranta unul dintre cele mai frumoase trairi din viata noastra. Iar eu nu pot sa mi-l imaginez altfel decat asa … cum si-l doreste sufletul meu. Noi doi, singuri, o plimbare prin parc, la o ora destul de tarzie, un cer senin si multe stele si vise, la care sa privim si sa speram impreuna. El, luandu-mi mana intr-a lui, rasfand-o cu un mic sarut, eu zambindu-i ca de fiecare data. El lasandu-se usor in genunchi.Brusc inima imi tresare, glasul lui tremura, privirea lui este plina de dragoste, plina de mine. Tacere pentru cateva secunde, urmata de cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit pana atunci: “Pentru ca esti tu, pentru ca esti a mea! Si este suficient! Pentru ca esti cea mai frumoasa, pentru ca tremuri cand te ating chiar si intamplator, pentru ca imi zambesti mereu, pentru ca incerci sa ma faci fericit atunci cand sunt trist, pentru ca esti moracanoasa cand nu vin sa te vad, pentru ca te intristezi cand trec zile si nopti fara sa ma strangi in brate, pentru ca ma privesti ca un copil rasfatat, pentru ca nu pot sa ma enervez niciodata in preajma ta, pentru ca niciodata nu pot sa raman suparat pe tine, pentru ca imi faci zilele speciale, pentru ca ..raman uneori fara cuvinte in preajma si pentru multe altele.. vreau sa fii pentru totdeauna langa mine. Vrei sa fii sotia mea?” Cu glasul tremurat si obrajii strabatuti de cateva picaturi de lacrimi fericite voi spune Da in cazul care voi mai avea puterea de a spune ceva, dar daca nu voi raspunde cu sarutari si imbratisari puternice si cu privirea aceea ce parca ar spune: “Pentru totdeauna impreuna”.

O iubesc si vreau sa ma casatoresc cu ea.Cand ma voi casatori am de gand sa ma casatoresc o data si nu cu intentia ca divortez mai incolo daca nu merge bine. Dar fiindca m-am hotarat s-o iau pe ea de nevasta, exista un pic de emotii datorate faptului ca trebuie sa fiu la inaltime. Trebuie sa fiu si original, si creativ, si romatic si sensibil si sincer si spontan. Ideea mea sau mai degraba, modul meu de a o cere in casatorie ar fi undeva la inaltime, la propriu. As inchiria un balon cu aer cald, in cel mai pitoresc loc pe care l-as gasi, si ne-am inalta departe de pamant, sa plutim la propriu. In balon ar fi un cos de picnic, in care s-ar afla o sticla de sampanie cu doua pahare de cristal. Am ciocni pentru faptul ca suntem intr-o excursie cu balonul si e ceva ce n-am mai facut pana acum (cel putin asa ar crede ea. Dupa ce am gusta din sampanie as opri balonul la o anumita inaltime si i-as spune ca aici ramanem, ca nu e nimic de facut, ca e foarte posibil sa ramanem aici si sa ne gandim la o solutie sa “dezamorsam” situatia. In acest moment, ea probabil s-ar panica putin (sau putin mai mult, depinde cat de mult vrea sa ascunda)…Dupa un timp, in care eu “m-as gandi serios la problema” as veni cu solutia salvatoare: i-as spune ca singurul mod in care putem ajunge inapoi pe pamant si in care putem iesi din situatia in care ne aflam e daca ea vrea sa fie sotia mea, moment in care i-as oferi inelul si i-as spune: “viata e ca o furtuna, acum simti ca esti in inaltul cerului ca mai tarziu sa simti ca ai cazut la pamant; poate pe langa momentele de fericire vom avea si momente de cumpana dar iti promit doua lucruri: mereu voi fi alaturi de tine, si mereu te voi iubi ca acum; vrei sa fii sotia mea?”

Cererea mea in casatorie a fost o reala surpriza si merita impartasita sa stie toata lumea ce barbat deosebit am. Am fost ceruta in casatorie de ziua indragostitilor, acum 7 ani, in balconul Julietei in Verona. Sotul meu s-a ocupat in detaliu de toate amanuntele, am vazut doar ca roaga pe cineva sa ne faca o poza. Si atunci s-a asezat in genunchi si m-a cerut. A fost cel mai frumos moment din viata mea. De asemenea, inelul cu diamant pe care mi l-a oferit, a fost realizat la cererea lui si dupa modelul unui inel pe care i-l aratasem ca fiind cel dorit. Pentru mine asta este motivul pentru care pe 14 februarie, sarbatorim cu bucurie, logodna noastra de vesnic indragostiti!

eu mi-as imagina ca cererea in casatorie sa fie una simpla si sincera,poate fi si intr-o seara din cele 365 de zile,la o cina obisnuita unde nu predictibilizezi nimic,dar totul sa fie discret si sincer,doar atat.

Dinu era privit ca un ciudat. Asa fusese dintotdeauna. Cand si-a “tapetat” peretii cameri cu urme de pantofi bagati in vopsea ce urmau un circuirt pe tavan si pe usa parintii s-au intrebat daca sa-l duca sau nu la medic.. Apoi s-au obisnuit cu excentricitatile lui si au inteles ca au un copil deosebit, cu prea multa imaginatie.La el omleta se facea la mixer amestecand tot ce se gasea cometibil in bucatarie. Zicea ca “experimenteaza”…
Acum, trecut de 30 de ani, inca mai copilarea, nu accepta reguli impuse si monotonie. Fiindca nu se nascuse pasare dar iubea zborul se apucase pe parapantism. Si de scufundari la mare adancime si de escalade periculoase…
Fetele veneau si treceau.In prima zi le admira, in a doua se plictisea iar in a treia deja era prea dezamagit sa mai continue. Prea mult romantism, prea mari pretentii, prea putin neprevazut.Banal…
Asta pana acum cateva zile. S-a trezit visand o casa plina de copii care lasau jucariile vraiste cat sa se impiedice la tot pasul. S-a intrebat cum ar fi sa nu mai bea cafeaua singur dimineata si cam ce reactie ar avea daca cineva l-ar suna in toiul unui proiect important sa-i aminteaca sa cumpere lapte si niste tampoane de la farmacie.Si a realizat ca toate astea nu-l mai sperie, ba chiar ii starnesc mici fiori, ca atunci cand era mic si-si punea limba pe bornele bateriilor.
Toate secventele astea, inacceptabile pana de curand, aveau in centru o persoana:pe Miruna, colega de la Marketing.
Nici n-ar fi observat-o daca nu i-ar fi atras atentia un ritual ciudat al bautului cafelei: ducea ceasca la gura cu lingurita in ea, fix cat sa loveasca in rama ochelarilor. Asa ca a stat cateva clipe sa se uite, curios si amuzat asteptand clipa cand lentila se va sparge. Dar nu, lingurita lovea calculat fix in rama ochelarilor! Apoi a zarit-o la plecare, cobora nu in rand cu toata lumea, pe scari, ci alunecand pe balustrada.Ei, dracie, parca balustradele erau numai ale lui! Iar cand a vazut-o intr-o dimineata impiedicandu-se in sireturile desfacute ale bocancilor de munte s-a repezit sa-i limiteze plonjonul cu bratele lui puternice. S-au atins doar o clipa, ea parca nici nu l-a vazut, i-a multumit distanta si a intrat in biroul ei. Dar el n-a putut dormi toata noapte cu gandul la intamplare. In sfarsit intalnise o fata deosebita, aproape la fel de ciudata ca el, care nu venea la birou cu tocuri de 12 cm, se pieptana cu degetele prin par si rodea capatul pixului cand era prea concentrata!
Asa ca Dinu a decis ca e indragostit si ca Miruna e femeia vietii lui!Daca ea i-ar fi umplut casa de copii, ciudati si geniali ca el, nu s-ar fi suparat sa-si rupa zilnic picioarele alunecand pe masinute abandonate in hol.
Da cum sa-i marturiseasca ce simte si mai ales cum s-o ceara in casatorie? Trei nopti n-a dormit tot gandindu-se. Cu flori, bomboane si serenade nu era stilul lui, sigur nici al ei. Tangou cu bocancii de munte? Trebuia ceva deosebit, ceva ce nu poate fi refuzat,
A treia zi a gasit solutia. Si-a chemat cel mai bun prieten sa-l ajute, a dat o “atentie” portarului sa-i lase peste noapte in sediul firmei si s-au pus pe lucru. Spre dimineata au plecat acasa epuizati, dar cu scenariul bine pus la punct.
La prima ora s-au infatisat primii la birou, au rugat pe toata lumea sa se ascunda intr-un birou alaturat de al ei si au asteptat. Miruna a venit punctuala; era zapacita, dar foarte corecta.S-au auzit pasii pe hol oprindu-se in pragul usi, apoi scartaitul clantei.Apoi… un tipat scurt a penetrat pereiti. Asa tipa o femeie doar cand vede un soarece, isi rupe o unghie sau isi gaseste barbatul in pat cu alta. Cum soareci in cladire nu erau, unghii lungi nu purta si nici nu era vreun barbat in birou, e clar ca planul a reusit!
Au dat buzna cu totii peste ea. Ea, socata, cu geanta picata de pe umar si cu ochii cat cepele sedea in mijlocul incaperii, La fel de socati au fost si colegii: tot biroul era tapetat cu coli A4 pe era scris in toate culorile “te iubesc”! Nu scapasera nici ferestrele, nici mobilierul.De-aia mersese imprimanta toata noaptea…Iar pe birou se afla un pachet frumos legat cu funda.
Dinu s-a repezit spre fata, tot discursul pregatit i s-a sters brusc din minte.A scos o cutiuta din buzunar si i-a intins-o, fara macar sa o deschida. N-a putut sa mai rosteasca decat un ragusit:”Vrei?” Ea a dat scurt din cap,de parca i-ar fi atarnat prea greu barbia, apoi a mai strigat odata,tare, cat sa le sparga tuturor timpanele:”DA!”
Dinu a sos inelul si i l-a pus pe deget. Ea l-a privit cu uimire. Nu era nici un diamant, nici un smarald, nici o perla. Intr-o montura simpla de platina era o piatra mata si ciudata, nefasonata, maro-verzui. Era piatra pe care i-o scosesera medicii intr-o interventie chirurgicala de urgenta acum vreo 5 ani, cand migrase din vezica biliara si-i obturase canalul coledoc producandu-i un icter mecanic! O perla produsa de o scoica oarecare i s-a parut banala…
Cadoul de pe masa continea un certificat care atesta ca o stea in Univers ii apartine si ii poarta numele.Dinu se gandise ca luna e deja banala, prea o daruiesc toti si apoi o revendica la divort…
Sa va spun si cum si-a luat Miruna revansa? La nunta de argint i-a darui lui Dinu un ceas de masa care nu ticaie normal ci bate secundele rostind sacadat:”te-iu-besc!te-iu-besc!”Iar ca ton pentru desteptator vocea ei cu maximul de decibeli:”desteptarea, iubitule. ai sforait destul!”:)).

Fiecare femeie viseaza la o cerere in casatorie deosebita.In urma cu trei ani prietenul meu m-a invitat chiar de Valentin,s Day la o plimbare.Dar aceasta plimbare a fost in afara orasului la o margine de padure pe un loc inverzit intr-un loc feeric cu un cer instelat,cu susurul unui izvoras, cu braduti si aer curat.Ei, acolo ,in acel loc mi-a oferit inelul si m-a cerut de sotie.Totul parea de vis ,intr-un loc fara fite dar ce a lasat o amintire deosebita in inimile noastre.Pot spune ca am mai fost in acel loc cand am simtit eu ca vreau sa-i fac o declaratie de dragoste si sa-i spun ca vom avea un copilas.Bucuria a fost la fel de mare!!Amintirile acestea sunt de neuitat!!

O seara placuta de vara si multa liniste. Gasise locul perfect, un fel de grota formata la baza unui munte de pe o insula indepartata. Locul unde puteai regasi marea, muntele, cerul si cel mai apropiat astru, luna. Il cautase mult timp, vroia ceva special pentru ea, vroia sa-i ofere tot intr-un singur loc, departe de lume, de zgomot si plin de magie. Nu vorbise cu ea timp de o saptamana, nu stia ce face si daca-l va ierta, dar era sigur ca il iubeste. Isi facuse curaj ducand-o in locul magic gasit numai de el. Era miezul noptii si stelele aparura pe cer. Luna isi facea si ea simtita prezenta. O lua de mana, o duse in grota sa ii arate ce gasise defapt. Inelul il asezase intr-o perla in apropiere de malul marii. A legat-o la ochi sa nu vada drumul, ci doar magia din locul ce va fi mereu prezent, din acel moment in viata lor. Ea deschise ochii si vazu magia: luna se oglindea in mare, iar in acea grota se strecurau razele ei invaluind parca intr-o vraja perla, ce ascundea inelul. Ii placuse, se indragostise de acel loc, dar nu stia ce o astepta. El a luat-o de mana si porni prin apa cu ea pana la stanca pe care era asezata perla. O intreaba cu glas tremurat:”ma iubesti?” si ea ii raspunse:”da”. Se uita in ochii ei, o strange de mana si intraba din nou:”vrei sa fii sotia mea?”. Ea incepuse sa planga si lacrimile ii picurau in apa marii, asteptase de foarte mult timp intrebarea si parca nu-i venea sa creada, era un vis sau realitate. Reusise sa spuna printre suspine un da hotarat. Din acel moment totul a fost invaluit in magie si poate ca si astazi magia isi face de cap in viata lor.

Never say never

Niciodată în viaţă nu am crezut în formalităţi, în standarde, în tipare. Fugeam mereu de întrunirile de familie pentru că aproape întotdeauna auzeam “fascinanta” întrebare din partea celor mai în vârstă: “Da’ tu când te însori, când îţi găseşti o fată cu care să întemeiezi o familie?”. De jur-împrejurul meu nu auzeam decât poveşti siropoase, desprinse parcă din filmele “made in Hollywood”, cu fete care erau invitate la cină, “Prince Charming” îngenunchea şi punea marea întrebare. Bombardat de pretutindeni cu asemenea chestii banale, spuneam mereu că nu-mi trebuie însurătoare şi nici copil.

“Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, atunci vorbeşte-I de planurile tale de viitor.” Ei, cam aşa a fost şi cu viaţa mea. Lucram ca un nebun – şi astăzi mai iese la suprafaţa “workaholicul” din mine -, nu mă implicam în nici o relaţie serioasă pentru că mai toate domnişoarele întâlnite reuşeau să mă dopeze moral prin discuţii despre căsătorie. Motiv pentru care eu fugeam de aşa ceva mai ceva ca dracu’ de tămâie. Numai că…

Pe “ea” am cunoscut-o în vara anului 2005, când ea tocmai ce se întorsese în ţară după câţiva ani petrecuţi în străinătate. Prima noastră întâlnire “face 2 face” a fost într-o sâmbătă de la începutul lunii august. După zile la rând în care soarele ne torturase cu razele sale, ploaia şi-a făcut apariţia, dar nimic nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin Cişmigiu. Cele câteva ore petrecute împreună au trecut fără să ne dăm seama când a venit ora de închidere a terasei la care am stat. Şi acum ne amuzăm când ne amintim cum am fost singurii clienţi din acea după-amiază.

Trecuseră aproape doi ani de când ne cunoscusem şi locuiam deja împreună toţi trei. Trei? Da, pentru că “ea” are un băiat din prima căsătorie, pe care îl cheamă ca şi pe mine, avem acelaşi prenume, care nu este unul comun de genul Ion, Mihai sau Adrian. Eu şi tizul meu ne înţelegem foarte bine şi nu de puţine ori s-a întâmplat ca juniorul să se consulte cu mine în anumite probleme. Ba chiar mi-a luat apărarea atunci când eu şi “mami” am mai avut discuţii în contradictorii. Pot spune că au fost şi suficiente momente de acest gen pentru că nu eram bărbatul perfect, încă îmi mai umblau gărgăuni prin cap. :(

Ei bine, tocmai un asemenea moment delicat a fost cel care m-a împins să fac pasul cel mare. Eu, care spuneam că nu mă însor şi nu-mi trebuie copil… Nu sunt specialist în cumpărat bijuterii, aşa că am zis că trebuie să recurg la un truc. Fiind week-end am ieşit la plimbare prin oraş şi am intrat într-un magazin, care avea şi bijuterii. Mi-a arătat câteva inele care îi plăceau, iar eu, precum drăcuşorul din desene animate care îl ispiteşte pe Tom, am tot insistat: “Hai, probează-l”. Cum îi venea ca turnat, am continuat: “Ia-l. Acum! Ajungem acasă şi o să suspini după el”. Nu a rezistat şi iată-ne cu inelul cumpărat.

Aproape întotdeauna, indiferent de anotimp, plimbările noastre prin Centru includeau şi o tură prin Cişmigiu. Cum terasa noastră dragă dispăruse, am luat loc pe o bancă din apropiere şi nu am ratat ocazia de a ne aminti de prima întâlnire. “Da’ tu nu probezi inelul ală? Sau ajunge şi acesta alături de celelalte bijuterii pe care le ai?”. După ce i l-am pus pe deget, am devenit serios şi i-am spus: “Vreau să discut ceva foarte serios cu tine”. I-a cam dispărut orice zâmbet de pe faţă. Dat fiind faptul că avusesem câteva diferende în ultima vreme, probabil s-a gândit că relaţia noastră se termină în acel moment.

“Suntem împreună de doi ani, timp în care am avut şi suişuri, şi coborâşuri. Nu spun că va fi perfect, nu spun că vom avea o viaţă numai lapte şi miere. Vor fi momente în care ne va veni să lăsăm totul baltă şi să plecăm care încotro. Dar ştiu că, dacă te voi pierde, va fi cea mai mare greşeală din viaţă şi aş regreta enorm pentru că te iubesc. VREI SĂ FII SOŢIA MEA?”

Vă las pe voi să ghiciţi răspunsul… :)

De patru ani şi jumătate, tizul meu are un frăţior. Iar pentru acest lucru trebuie să-i mulţumesc tot soţiei, care ne-a făcut cel mai frumos cadou. Tot în luna august. Şi chiar dacă suntem căsătoriţi, o mai întreb o dată: “The Special One, vrei să fii soţia mea?”.

Întotdeauna mi-a plăcut ideea că dragostea e mai puternică decât orice pe lumea asta și că dacă vrei ceva cu cineva, pur și simplu muncești și dai tot ce poți ca să reușești. Nu cred în limite când vine vorba de iubire.

Momentul în care ceri în căsătorie o fată e ceva deosebit sau cel puțin așa ar trebui să fie și nu îți trebuie cine știe ce resurse ca să faci totul special.

Odată, acum ceva vreme, cineva (nu eram împreună) s-a așezat în genunchi, în fața mea, pe un teren de fotbal. Eram doar noi acolo, în semiîntuneric și o pisică vagaboandă ce se perinda de colo-colo. El mi-a aruncat o privire de îndrăgostit și mi-a zâmbit. Eu eram foarte amuzată de gestul lui și nu înțelegeam ce vrea sau ce face, i-am zis să se ridice că e nebun și își murdărește pantalonii. Ochii îi licăreau în întuneric și genele-i dese clipeau rar, parcă să nu mă piardă. Mi-a zis să mă întorc cu spatele la el… ca să îmi admire fundul.

Am râs și i-am repetat că e nebun, el s-a ridicat și am plecat de acolo, cu pisica pe lângă noi. M-a ținut de mână și am vorbit în continuare despre viețile noastre. Abia ne cunoșteam, eram doi nebuni cu drumuri diferite în viață. Ne-am fi putut întâlni de mai multe ori înainte, căci eram foarte aproape și totuși mereu ne-am ratat până când soarta ne-a pus piciorul în prag și a zis că trebuie să știm unul de celălalt. În sfârșit, acela a fost momentul în care a luat naștere propunerea ideală în capul meu. Dacă el ar fi fost cel cu care ar fi trebuit să rămân, acolo aș fi vrut să mă ceară de soție. Pe un teren de fotbal părăsit, cu gropi, învăluiți de un aer rece de toamnă și cu o pisică fără stăpân ca martoră.

A asteptat momentul sau chiar l-a planuit cu mult timp in urma sa o faca.A sosit si ziua norocoasa.Eram impreuna de 2 ani, eu am fost sosit din strainatate de la munca, nu cu mult timp in urma.

Era 12 septembrie, ziua mea de nastere…iubitul meu a sosit cu un buchet frumos de flori..si cam atat.Ciudat! ma asteptam ..ca de fiecare data..pe langa flori sa mai urmeze si un alt cadou..nimic! In schimb…in ciuda faptului ca era doar ziua mea der nastere, primise si mama un buchet mare de flori, interesant!

Apoi , a urmat momentul..neasteptat de mine, desi aveam o relatie de invidiat! Stateam pe fotoliu..de obicei dansul mai obisnuia sa stea pe jos ..in anumite momente..cand ne uitam la tv..si s-a asezat in genunchi in fata mea…era ciudat si mi-a spus:”am ceva ..sa iti spun!Eu ..am inceput sa rad..si sa rad..si sa rad.. el,mi-a cerut de nenumarate ori sa incerc sa fiu serioasa,apoi l-am intrebat ,daca cumva m-a inselat in tot acest timp cat eu am fost plecata…mi-a raspuns:te rog,nu e ceea ce crezi…dar incearca totusi sa te calmezi! atunci mi-am dat seama ce vroia el defapt sa faca, sa ma ceara in casatorie!deja tremura de emotie…si de-abea se mai putea stapani.

Si a inceput:”Sa stii ca tot acest timp petrecut langa tine, a fost minunat, clipe de neuitat…si ma gandeam daca vrei sa iti petreci restul vietii alaturi de mine?”…si eu am zis da! Acum …pe 21 iulie 2013 avem nunta!

Buna:)nu stiu daca comentariul meu va fi luat in considerare intrucat sunt luata deja :P,pentru totdeauna ..ca sa se stie :D;dar ca orice femeie/fata,caci m-am casatorit de tanara,la 22 de ani desi tot imi spuneam ca eu pana la 27 nu ma voi casatori :)nu a fost asa ,pentru ca dragostea vine pe neasteptate fetelor :),imi doream si eu un print :).
Sa va povestesc cum l-am cunoscut pe sotul meu pentru ca este inevitabil :))L-am cunoscut pe soul meu chiar de ziua lui la locul de munca,pe atunci fiind o chelnarita ,si insista sa-i tot dau numarul de telefon ,am refuzat de multe ori ,fiindca venea zilnic ,dupa nenumarate zile i l-am dat ca sa ma lase in pace :)),de fapt i l-am zis in 3 secunde dar l-a tinut minte :)(de ce nu i-am dat un nr fals nu stiu nici acum :)).Era in decembrie si trebuia sa mearga la Vatra Dornei ,invitase el o fata care trebuia sa mearga cu el (asta mi-a povestit pe urma)dar m-a invitat si pe mine si am spus ca accept ..am acceptat ,desi nici nu il cunosteam,aveam nevoie atunci de “un umar ” care sa ma consolez ,un umar care s-a dovedit a fi sprijinul meu pentru totdeauna :),…nu credea ca voi merge si a fost surprinzator si pentru el ;acolo a luat o camera ,de fapt facuse rezervare dinainte crezand ca va merge cu tipa respectiva,si cum nu aveam de ales am dormit in aceasi camera ..dar atat :D,a fost fairplay, a dormit in coltul lui :D(in sinea mea nu ma asteptam la asta va dati seama ):),am petrecut cu el 3 zile,3 zile minunate ,insa din pacate nu simteam nimic pentru el:(,mi-am zis ca dupa asta voi merge acasa si se va termina ,dar nu a fost asa …in fiecare zi ma suna ,era atat de insistent ,vorbea atat de frumos si avea un comportament impecabil incat iti era imposibil sa-l refuzi :),Dupa ceva timp m-a invitat sa merg cu el intr-o alta mini-excursie ,acolo a inceput povestea noastra de dragoste si a rezultat primul rod al iubirii noaste (primul copil).
Dupa asta au fost multe momente speciale si frumoase,imi amintesc cand m-a invitat la o pensiune din oras,aranjase petale de trandafir si pernute de la usa pana la o masuta unde erau 2 pahare de sampanie si cateva gustari,iar pe pat o inima mare din petale de trandafiri rosii,au fost momente pe care nu le voi uita niciodata.
Cererea sotului meu nu a fost una oficiala,nu s-a pus in genunchi ,nu m-a cerut in mod oficial ,nu am zis “da “decat la starea civila ..nu a fost un moment special pentru ca toate momentele alaturi de el au fost speciale si asta a fost de ajuns pentru mine..,totul a decurs de la sine pana intr-o zi cand m-am trezit mireasa :),stiu ca am inceput sa vorbim despre nunta ,sa facem planuri de parca aveam programat asta de muult timp :)))), totul s-a intamplat foarte repede ,in cateva luni eram casatoriti si cu un copil .El a fost cel care s-a ocupat cel mai mult de nunta ,pentru ca eu ma simteam rau in perioada aia din cauza sarcinii si ne doream ca copilul nostru sa vina pe lume avand binecuvantarea lui D-zeu,eu ii spuneam cum imi doresc “ziua cea mare”si el a facut tot posibilul sa fie asa cum mi-o doream,rochia de mireasa am fost tot impreuna si mi-am ales-o :).
Daca ar fi fot o cerere oficiala nu stiu daca ar fi fot mai bine de atat pentru prin ceea ce facea si dupa felul cum se comporta mi-a dat de inteles ca isi doreste sa fiu sotia lui si asta cred ca a fost suficient pentru mine .Nu a fost un print pe cal alb asa cum imi imaginam eu 😀 nici vreun macho exotic din visurile mele:)a fost mai mult de atat, a fost neasteptat de frumos(totul) pentru realitate :),gesturile si tot ceea ce a facut si face m-a invatat sa-l iubesc in fiecare zi mai mult si mai mult ;Acum avem 3 copii si ca in orice familie mai exista si momente cand ne contrazicem si ne ciondanim insa impreuna ,facand comporomisuri si comunicand,le depasim si mergem mai departe ;Important este sa nu uitam de ce suntem impreuna ,de ce am ales sa ne unim destinele ,sa nu uitam ca ne iubim si ca dragostea poate invinge intradevar orice .
Multa fericire si iubire dorim tuturor ,cu drag Oana si Cristian :)

Era o iarna geroasa din luna februarie. Drumurile aratau precum o partie amenajata pentru sanius, iar de o parte si de alta a drumului, zapada era depusa in straturi considerabile, luand diverse forme. Peisajul era de vis, chiar daca meteorologii fausera cu totul si cu totul alte preziceri pentru aceasta perioada a anului, iata ca vointa naturii le daduse toate predictiile peste cap, spre bucruia mea! Da! Exact! Pentru ca pe mine nimic nu ma fascineaza mai mult decat acest anotimp! Iarna este pentru mine cel mai frumos anotimp din an, anotimpul in care in copilarie intram pe taramuri necunoscute si fascinante, pe care le descopeream prin intermediul povestilor spuse de bunici si parinti la gura sobei, anotimpul sarbatorilor de iarna, iar in prezent, anotimpul iubirii! In fiecare an, de cand sunt cu iubitul meu, astept luna februarie cu nerabdare pentru a descoperii surprizele si cadourile pe care mi le face. Tot timpul gasesc de ziua indragostitilor biletele cu ghicitori pe care daca le deslusesc ma indruma in locul unde se afla un cadou. Mi-aduc aminte ca intr-un an mi-a platit cel mai mare ursulet dintr-un magazin de jucarii, iar raspunsul la toate ghicitorile puse de el ma trimiteau in magazinul cu pricina, unde vanzatoarea mi-a dat ursuletul adorabil in brate, iar la iesirea din magazin ma astepta el, ca de fiecare data! Alta data am primit un inel in mijlocul unui buchet de trandafiri si am crezut ca primesc mult asteptata cerere in casatorie, insa nimic…era doar un simplu cadou! Anul acesta insa, m-a uitat de tot!
De sase ani de cand suntem impreuna, niciodata nu i s-a intamplat sa uite de ziua indragostitilor! M-am gandit ca stresul de la serviciul sau este de vina si m-am ,,resemnat”! Fiindca serviciul sau este in drum spre casa de la tara a bunicilor, mi-a facut propunerea neasteptata, sa mergem sa verificam daca totul este in ordine la casa ,,de vacanta” cum o numim noi, fiindca bunicii locuiesc in oras pe timp de iarna iar casa este lasata incuiata! Am ramas putin surprinsa de aceasta propunere, tinand cont ca eu ma gandeam sa ne petrecem altfel ziua indragostitilor, nicidecum sa ne incumetam sa mergem prin nametii aceia la tara! Zis si facut! In schimb eram atat de furioasa incat mai aveam putin si plangeam! Brusc mi-a venit o idee! Sa dau drumul la radio, in speranta ca il voi atentiona pe iubitul meu in legatura cu aceasta zi, fiindca de obicei posturile de radio au programe speciale! Tot apasand pe buton, am constatat ca nu functiona, si cerand o explicatie, nu am primit decat un raspuns simplu: ,,Nu te mai obosi draga mea, s-a stricat casetofonul, trebuie sa cumpar altul!” Poftim? Ziua aceasta devenea pentru mine din ce in ce mai neagra! Afara ningea abundent, si eu eram convinsa ca pentru prima data iarna incepea sa ma deprime, simteam ca fulgii de nea se depuneau pe sufletul meu si imi apasau si mai mult tristetea pe care o resimteam din plin! Dintr-odata se opreste masina: ,,Nu se poate! Fir-ar sa fie! Iubito, ma duc sa ma uit la motor! Ramai in masina, afara e frig!
M-am dat jos din masina imediat! Eram un car de nervi! Cum s-ar spune, asta era cireasa de pe coliva, nu de pe tort, fiindca ziua se transformase intr-un adevarat cosmar! Ma uitam in jurul meu, si peste camp se asternuse mantia alba a iernii, niciun picior de om nu se vedea in toata pustietatea! Ce putea fi mai rau? Daca se defecta masina intr-un sat poate ca nu m-as mai fi simtit la fel!
– Grabeste-te! I-am spus! O sa ne prinda noaptea! Chiar nu am chef sa mor inghetata intr-un camp pustiu!
– Fac tot ce pot! Incerc sa vad care este problema!
Tot acel peisaj ma facea sa alunec usor spre visare, era un calm apasator, iar in acea liniste, am auzit un scancet! Nu-mi venea sa cred! Nu zaream decat o casa a unui cioban in mijlocul campului, dar nu vedeam pe nimeni acolo! Cine stie, mi-am zis eu in gandul meu!Poate ca ciobanul e inauntru si doarme, iar in curte are un caine de paza! Da….un caine! Cat imi doresc un caine! Inca de mica am nutrit o pasiune deosebita pentru toate animalele, si le-am salvat si le-am ingrijit pe cele fara stapani, dandu-le apoi spre adoptie prin vecini! Daca ar fi posibil mi-as transforma casa in Arca lui Noe! Un caine ar schimba cu totul viata mea! Eu consider ca un caine este cel mai bun prieten al omului si mai in gluma, mai in serios, ii mai spun iubitului meu ca mi-as dorii la nunta noastra sa primesc drept cadou din partea lui un pui din rasa Akita! Nu imi place intamplator aceasta rasa, imi place pentru ca este cea mai inteligenta si mai afectuoasa rasa si prima care s-a imprietenit cu oamenii in urma cu mai bine de 4000 de ani. Nu stiam nimic de ea, pana nu am descoperit o poveste adevarata a unui caine care si-a asteptat stapanul care murise, 9 ani in acelasi loc, poveste dupa care s-a facut o ecranizare cu titlul Hatchi-povestea unui caine! In visarea mea…..aud din nou un scancet si trecand prin filtrul auzului si vazului meu intreg peisajul, observ cum un ghemotoc mic de blana innoata prin zapada dinspre casa din mijlocul campului, catre noi!
– Iubitule, iubitule! Un catelus mic innoata in zapada!
– Draga mea, ramai pe loc!
– Nu! Trebuie sa-l salvez si sa-l luam acasa! Ar putea murii!
Nu stiu ce mi-a mai spus, stiu doar ca am inceput sa innot si eu in zapada care imi trecea cu mult de glezna piciorului pana cand drumul nostru s-a intersectat. Semana izbitor cu ceva…..nu stiam daca inca visez sau e realitate! Nu imi venea sa cred! Am cazut in genunchi in zapada si am luat catelusul in brate, strangandu-l puternic la piept! Acei ochisori plini de speranta si negrii ai sai, straluceau ca doi carbuni incinsi in mijlocul unui decor alb-inghetat, in mijlocul unui timp care se oprise in loc si in care ningea peste mine cu fericire! Mi-am vazut visul implinit! Era oare cainele cuiva? Sau cineva era responasbil pentru bucuria imensa, si eu ma suparasem degeaba! Bineinteles! Totul fusese un plan bine pus la punct! Speculase dorinta mea de a ajuta animalele si de a le salva, defectiunea de la masina era falsa (eu oricum nu ma pricep la masini), regizase totul, ma plasase pe o scena goala, fara spectatori, asa cum imi placea mie, in care actrita principala eram chiar eu! Nu puteam sa ma mai ridic de acolo de unde cazusem in zapada, simteam ca nu mai aveam puterea necesara fiind coplesita de emotii! Catelusul ma lingea bucuros si era fericit!
Indreptandu-mi ochii catre el, i-am admirat zgarda rosie de la gat unde avea agatat un saculet mic si rosu si un medalion pe care era gravata urmatoarea intrebare: ,,Vrei sa stii cine este responsabil pentru aceasta situatie? Deschide saculetul!” Mainile imi tremurau, am deschis repede saculetul si inauntrul sau am gasit un inel frumos care nu era ca oricare altul, fiindca in acelasi timp reprezenta suportul pentru un ravas. Am despachetat cu emotii ravasul pe care am gasit asternute urmatoarele randuri: ,,Mi-ai fost alaturi mereu,/ Si la bine si la greu./ Ai avut rabdare si ai asteptat,/ Acest moment de neuitat!/ Priveste-ma in ochi si spune-mi/ Voi fi al tau, vei fi a mea? Este DA, raspunsul la intrebarea:/ Vrei sa fii sotia mea?/ Priveste in urma ta…” ! Am inceput sa plang si am simtit o mana care m-a ridicat! M-am intors catre barbatul vietii mele, cu ochii in lacrimi, iar el a cazut in genunchi, mi-a luat mana, mi-a pus inelul pe deget si a rostit din nou intrebarea: ,,Vrei sa fii sotia mea?”
– DAAA! I-am raspuns, si am simtit ca zburam si ca prinsesem aripi. M-a luat apoi in brate si m-a invartit intr-un vartej nebunesc specific indragostitilor! Puteam sa mor inghetata in acel camp pustiu, pentru ca acum nimic nu mai conta! Fusesem ceruta pe neasteptate, totul fusese rupt parca din vis, incat ramasesem fara cuvinte! Mi s-a parut atat de originala cererea in casatorie! Nu o sa o uit niciodata! El, barbatul vietii mele pusese totul la punct atat de bine, dovedind ca ma cunoaste perfect! Stia ca imi doresc de mult un asemenea catelus, stia ca astept de mult si cererea in casatorie si de asemenea stia ca imi place sa primesc cadouri insotite de indicii pentru a le descoperii! Dar cum facuse cu aparitia cainelui, pentru ca nu era scamator din cate stiam eu?!! Pana sa apuc sa-mi dezlipesc buzele de ale sale, si sa-l intreb despre enigma care aparuse in mintea mea, ne-am trezit facand ingerasi in zapada, din cauza ametelii produse de invartitul excesiv. Hatchi, pentru ca asa o botezasem pe catelusa, ne lingea vesela pe fata si era foarte fericita alaturi de noii sai stapani!
– Iubitule, stiu ca nu este cazul, insa ma framanta o curiozitate. De unde a aparut Hatchi? Nu vad pe nimeni pe aici!
– Am si eu pile pe la casa aceea de acolo!
– Nu pot sa cred! Persoana care te-a ajutat parca a fost invizibila! Nu stiu cum i-a dat drumul din curte pentru ca nu am observat pe nimeni! Probabil eram prea suparata!
– Draga mea, credeai ca uitasem de tine? Pentru mine, esti cea mai importanta persoana din viata mea! Esti ratiunea mea de a traii! Viata mea fara tine este ca o zi fara lumina si ca o noapte fara intuneric! Esti sufletul meu pereche, si cum doua jumatati nu pot traii una fara cealalta, vreau sa ne unim destinele pe veci! Te voi face cea mai fericita femeie din lume! Iti promit! Te iubesc!
– Sunt convinsa dragul meu! Iti multumesc pentru tot ceea ce ai facut pentru mine! Pentru nimic in lume nu mi-as fi dorit ca cererea in casatorie sa fie altfel. Nu as schimba-o pentru niciun alt scenariu de Oscar. Iti promit ca si eu te voi face cel mai fericit barbat din lume! Te iubesc mult!
Hatchi latra!
-Sigur ca da Hatchi! Si pe tine te iubim mult!
Ziua aceea a fost o zi de vis! Pe seara, am ajuns la casa de la tara care era amenajata cu un decor de vis! Toate detaliile erau foarte bine puse la punct! In mijlocul camerei se afla o masa cu doua tacamuri si doua pahare, iar alaturi o sticla de sampanie! Patului ii atase un suport de baldachin. Stia ca sunt innebunita dupa paturi cu baldachin si il decorase intocmai! Pe pat se afla o lenjerie rosie de satin si o rochie mov tot din satin (stie ca ador rochiile mov)! M-am imbracat repede cu ea! M-am aranjat in oglinda, unde am constatat ca nici nu mai imi trebuie fard de obraz pentru ca eram rosie toata! Ma intrebam unde era becul? Uitase de el? Sau vroia un cadru intim cu o lumina difuza?….
– Gata iubito! Am expediat-o pe Hatchi in camaruta ei temporara, pana maine cand ajungem acasa! I-am oferit mancare si apa si un pat moale plin cu perne in camera alaturata incat cred ca o sa adoarma imediat! La ce te gandesti?
Ma luase de mana…
– La nimic….De fapt te admiram cat de bine iti sta in costum! Ce ai la spate?
De la spate a scos un buchet mare cu trandafiri rosii!
– Iti multumesc frumos! Nu mai pot asimila alte surprize, imi ajung pentru o zi!
– Nu-i nimic! Voi avea toata viata la dispozitie pentru a te surprinde! Trandafirii stiu ca ii preferi intregi, stiu ca nu iti place sa distrugi florile, altfel petalele lor ar fi fost un decor magnific si senzual pentru lenjeria de pe pat!
– Ma cunosti atat de bine….Dar bec nu avem?
– Credeam ca lumina din semineu este suficienta. Si poate si asta, si asta….
Aprindea lumanari care erau puse in suporturi pe noptiere si pe masa.
– Acum ce mai zici?
– Acum totul este perfect!
– Aproape perfect! Un moment te rog!
Nu au trecut doua minute ca l-am vazut intrand pe usa cu doua farfurii cu friptura! Sigur! De aceea nu erau farfurii pe masa!
– Vai! Pe acestea de unde le-ai mai scos?
– M-am descurcat si eu cum am putut! Sunt prin preajma casei niste vecini saritori!
– M-ai facut foarte fericita! Stii ca ador lucrurile simple! Te ador!
– Stiu ca ma adori, tocmai de aceea am incercat sa repar si batranul pick-up, pentru ca stiu ca iti doreai de mult sa functioneze din nou si pentru ca in seara asta nu vreau sa imi poti aduce niciun repros!
Ceea ce a urmat a fost o seara de vis! Dupa ce am servit cina si sampania din cele doua cupe de cristal, am dansat pe muzica linistitoare, in acordurile renumitului Richard Clayderman, facandu-ma sa cred ca traiesc propriul meu Love story dar cu un final fericit! Si fericit a fost, pentru ca in acea noapte am fost ceruta de zeci de ori in casatorie, si de fiecare data am raspuns fara nicio ezitare pozitiv, iar trupurile si sufletele noastre s-au unit, devenind unul singur pe veci! Iubirea este minunata atunci cand iti gasesti sufletul pereche! Sfarsit!”
STOP! STOP! STOP! Ce credeati? Ca este o cerere in casatorie adevarata? Gresit! Aceasta este o cerere in casatorie imaginara, care poate devenii in curand realitate! Sunt intr-o relatie de sase ani de zile si sunt cea mai fericita fata din lume! Mi-am gasit sufletul pereche si stiu ca in curand vor bate si clopotele noastre de nunta. Cereri in casatorie din partea iubitului meu au fost mai multe, dar inca nu a venit cea oficiala! Sunt convinsa ca imi pregateste o cerere frumoasa in casatorie fiindca si el isi doreste la fel de mult ca si mine sa ne unim destinele pe veci! Pana atunci insa, eu i-am luat-o inainte si i-am oferit cateva idei cu ocazia acestui scenariu! Sunt convinsa ca la cat de bine ma cunoaste si cate surprize imi face, asa cum v-am spus si in scenariu, voi avea parte de o cerere in casatorie cel putin la fel de frumoasa ca cea prezentata de mine!
P.S: Iubitule daca citesti acest scenariu poti sa te inspiri, eu nu ma supar, il voi traii cu aceeasi intensitate in cazul in care vrei sa-l copiezi! La final, nu imi ramane decat sa va multumesc pentru ocazia unica oferita de a participa la acest concurs si sper din tot sufletul ca scenariul creat de mine sa va placa!

ne-am cunoscut intr-o zi de iarna ningea…ra asa frumos… il cunosc de 1saptamana si vreau sa impart totul cu el..aerul…zambetul de dimineata…fulgii de zapada..si ploile vrau sa ma trezesc si sa-i simt buzele umede, mana calda…si sa-i pot lumina ochii albastri si tristi..ochi de lup singuratic…el e lumina mea calda….omul care ma pot baza si omul pe care vreau sa-l tin de mana cand voi muri…trebuie sa ma grabesc…pentru ca exista o tumora pe ficatul meu..trebuie sa fac toate lucrurile nefacute..cu el..sa zbor…sa ma arunc cu parasuta..sa merg cu motocicleta intr-un camp de maci…si vreau sa-l cer in casatorie…intr-o padure..langa o apa…unde e liniste…si sunt licurici…ca un dans nuptial….micul meu lampadar… si stele multe…am sa-l intreb vrei sa fii lumina mea?sa luminam impreuna in padure…el e licuriciul meu..doi licurici intr-o padure…acolo o sa fac cererea in casatorie…si as fi cea mai fericita..sa fie bine…sa fim fericiti…nu pot fi decat lumina lui si el a lui.

Salutare !
Deci , sa incepem cu …inceputul . :)
Aveam frumoasa varsta de 18 ani (neimpliniti ) si ma aflam la bunici (Domnesti -Arges ) in vacanta .Intr-o sambata seara , la discoteca , am intalnit un baiat de care m-am indragostit pe loc ; sentimentul a fost reciproc, ne-am vazut zilnik cat timp am stat la tara si ne-am cunoscut mai bine . Imi placeau tare mult la el ochii albastri ca cerul senin, personalitatea si comportamentul fata de mine …parca eram din portelan , nu altceva :).Cand m-am intors la Pitesti a continuat sa vina in oras sa ne vedem cat mai des .Ne era tot mai greu sa stam departe unul de celalalt , el era Fat -Frumos al meu calare pe calul lui alb , iar eu eram ”universul ” lui.
Dar vacanta s-a terminat si a trebuit sa plec la scoala , la Constanta ~ mai aveam de facut un an la frizer-coafor .Banuiesc ca va imaginati deja : a venit dupa mine si acolo , dar mult mai rar k de …era distanta mare totusi , dar o data pe luna venea .
Cand a venit a treia oara , am avut ”surpriza secolului ” cel putin asa am considerat-o eu , deoarece nu ma asteptam la asa ceva atat de repede ,de fapt nici nu visam .
A stat un weekend si s-a cazat la Hotel Parc . Bineinteles ca nu il puteam lasa singur , sa nu ii fie urat noaptea 😛 ; asadar am mers la pedagoga (stateam la camin ) si am rugat-o sa ma invoiasca deoarece au venit parintii mei .Nu stiu cum , dar a tinut vrajeala >:)
Dupa amiaza am fost la plaja si a trecut foarte repede , iar seara dupa cina ne-am plimbat si am vorbit cate in luna si in stele . Intorsi la hotel , a venit cu propunerea de a face o baie in mare , atunci… noaptea :).
– De ce nu , hai sa mergem ? am raspuns eu .
Ne-am echipat si am pornit spre plaja , care era la doi pasi de hotel. Am facut o baie pe cinste , a fost foarte placut , atata liniste ..eram noi si inca vreo cateva cupluri raslete pe plaja :) . Intorsi la cearsaf , ne-am intins pe nisip ~ priveam cerul si ascultam zgomotul valurilor tinandu-ne de mana .La un moment dat il vad ca se ridica si cauta in buzunarul bermudelor…am crezut ca vrea sa ia pachetul de tigari . Dar nu … a scos o cutiuta de catifea rosie , s-a aplecat spre mine , m-a sarutat si mi-a spus :
– Dani , viata mea , te iubesc la nebunie si vreau sa fii a mea pentru totdeauna . :) Nu mai suport sa traiesc departe de tine si nici sa risc sa te pierd > Vrei sa fii sotia mea ?
Intre timp , deschisese cutiuta din care a scos un superb inelut cu piatra rosie si un lantisor cu initiala mea ( sau a lui (eu ma numesc Daniela si el Dan ) .
Dupa ce am ramas cateva clipe cu ” gura cascata ” de uimire , am acceptat din toata inima inca uimita de situatie si de locul in care eram : pe malul marii , plina de nisip , nemachiata si avand martori apa , nisipul si cerul .
Intorsi la hotel , am avut alta surpriza : patul era presarat cu petale de trandafiri albi & rosii , o sticla de sampanie ne astepta cuminte la gheata si doua lumanari parfumate luminau camera. Va dati seama ca am fost foarte placut surprinsa de ceea ce a facut pentru mine . Daduse o ” mica spaga ” undeva sa ma impresioneze si chiar a reusit. Mai departe ….. scrie in carte , nu va mai povestesc , sa nu ma intind prea mult si sa va plictisesc.
A urmat nunta dupa ce am terminat scoala , dupa care au urmat niste ani …de vis :) :) :)iubire maxima, cadouri si distractie ; singura problema era ca nu puteam avea copii , dar …dupa 7 ani a venit pe lume printesa noastra, Andreea . Este un copil minunat si nu ne mai dorim altceva decat sanatate .
Exista si partea a doua a povestii , dar poate v-o spun cu alta ocazie . :)

o seara obisnuita , dupa o zi la fel de obisnuita , noi doi in casuta calda si cu muzica ambientala in surdina , un TE IUBESC din toata inima mea si mult asteptata intrebare : vrei sa fii sotia mea ?
cred ca ar fi suficient :)

Buna ziua! Eu as vrea sa va povestesc cum, intr-un final destinul ne-a jucat festa si chiar am ajuns sa am o cerere in casatorie, si apoi o casnicie foarte fericita.
Sa incepem cu inceputul si anume cum ne-am cunoscut. Acum 7 8 ani, in timpul verii cand se faceau inscrieri la facultate am fost si eu bineinteles sa vad spre ce anume ma voi orienta in viata. In fata facultatii mi-a sarit in ochi un baiat si tunci m-am gandit sa ma duc sa il intreb detalii despre acea facultate. Discutia noastra s-a rezumat doar la detalii despre scoala, dar gandul apoi mi-a ramas la el. Mi-am zis “trebuie sa il mai vad odata in viata asta”. Timpul a trecut, am uitat de el bineinteles, mai ales nestiind nici macar cum il chema. Dupa 2 ani, am mers cu prietenul meu de atunci intr-o discoteca si el mi-a spus hai sa ti-l prezint pe prietenul meu cel mai bun. Cand l-am vazut el mi-a zis…” tu esti fata de la facultate”. Atunci am realizat cine era, mi-am amintit cu drag de el, dar am avut singura oara in viata sentimentul ca trebuia sa fi mers singura la discoteca. In seara aceea s-a infiripat intre noi o prietenie frumoasa, bineinteles ne placeam foarte mult dar am lasat sa treaca timpul si sa vedem unde ne duce prietenia noastra, deoarece fiecare dintre noi avea alt iubit in acel timp. Bineinteles ca timpul a trecut, am ramas singuri amandoi si intr-o seara a inceput si povestea noastra de iubire. Am inceput frumos, sa ne vedem zilnic, sa vorbim permanent, dupa un scurt timp realizand ca deja stateam impreuna. De abia atunci intervine sentimentul de frica, deoarece realizezi ca se poate termina oricand. Ca orice femeie visam sa ma marit, sa fiu ceruta in cel mai frumos mod posibil, sa avem o nunta pe malul marii, sa fie toti apropriatii alaturi de noi. Dar nu a fost asa la inceput. Am ramas insarcitata, iar el ca fiecare barbat care isi iubeste sotia, prietena a ramas aproape si am nascut un baiat frumos care este lumina ochilor nostrii. Binainteles ca nunta a ramas pe locul 2, nici nu am mai discutat despre asta, dar in sufletul meu asteptam sa vina si acest moment. Eu organizez nunti, de aceea poate vazand atatea mirese, auzind atatea cereri in casatorie, mi se parea pe atat de frumos pe atat de stresant. Noi avand baiatul nu ne mai trebuia un act, o nunta, dar visam la aceste lucruri. Bineinteles ca atunci cand am vrut eu nu vroia el… cand vroiam eu nu vroia el, dar erau doar discutii nu faptul in sine…sa fiu ceruta. Acum 2 ani, pe 6 februarie am fost la un targ de nunti, bineinteles cu munca mea.Si acolo s-a intamplat cel mai frumos lucru…si anume sa fiu ceruta in casatorite. Sotul meu m-a intrebat daca nu ne casatorim pentru o zi…cum se procedeaza in aproprierea datii de 14 februarie in toate mall-urile, la toate targurile de nunti…Eu am zis ca da..normal era o chestie facuta asa…pentru o zi.. Ne-am dus la doamna aceea care oficia aceasta zisa casatorie…ne-a spus ea…ca vrei sa o iei…etc etc…si la urma ne-a inmanat foaia aceea cu casatoria pentru o zi…o floare..si o cutiuta…Eu crezand ca e ceva simbolic o desfac. Era un inel superb.Atunci sotul meu s-a pus in genunchi si m-a intrebat daca vreau sa fiu sotia lui pentru toata viata nu doar pentru o zi. Asa ca am primit o foaie de casatorie pentru o zi si un inel pentru toata viata. Bineinteles ca mi-au dat lacrimile mai ales ca nu m-as fi asteptat nicidecum sa faca acest gest.Pe 14 februarie, de ziua indragostitilor acum 2 ani ne-am casatorit civil, iar pe 1 iunie, de ziua copiilor ne-am casatorit si religios. Dupa aceasta experienta a mea pot sa va zic ca am ajuns sa cred in destin ca o persoana pe care o vezi doar o data in viata iti poate fi predestinata sa petreci intreaga viata pana la urma alaturi de el. Asa ca povestea noastra are un final fericit…implinim 2 ani de casnicie…avem un baiat superb..si cel mai important suntem o familie fericita.

Marilena provenea dintr-o familie dezbinata. Tatal plecase in lumea mare de cativa ani si de atunci nu mai stia nimic de el. Ii abandonase, dar nu inainte de a le administra un toc de bataie si a indesa in sacosa tacamurile de inox si puiul din congelator. Acum Marilena, fata la vreo 17 ani, traia intr-o saracie lucie alaturi de mama si cei doi fratiori. Camera spoita cu var alb nu avea decat doua paturi pline de purici, o masa si patru scaune cam schioape. Dar asa traiau toti cei care lucrau si erau cazati la ferma viticola de langa Constanta, unde se nascuse si crescuse Mari.
Tot aici il cunoscuse si pe Bogdan, care muncea la vie de anul trecut, impreuna cu fratele lui. Cara toata ziua in spate un bidon imens, in care erau solutii cu insecticid. Mari lega vita de vie, iar mai tarziu, spre toamna, ajuta la culesul strugurilor dulci, in schimbul unei sume de bani care abia ajungea pentru hrana familiei.
De cate ori li se intersectau drumurile, Marilena si Bogdan se priveau scurt, dar intens, apoi mareau pasul rusinati. Se apropia de 19 ani, dar era timid, asa cum erau si consatenii lui din Bahna, judetul Neamt. La ferma, toti il simpatizau, pentru ca isi vedea de treaba lui, nu deranja pe nimeni si se pricepea sa repare cate ceva.
In acea zi, la pauza de masa, Marilena s-a asezat la capatul randului, a desfacut pachetelul in care avea doua rosii, doua felii de branza primite de la o vecina si o jumatate de paine. Zarind privirea lui Bogdan atintita asupra ei, fata s-a inrosit ca focul si, cu ultima farama de curaj, l-a invitat la masa.
El s-a apropiat. Avea obrajii imbujorati si o lucire stranie in ochi. A rupt din mers o floare din vita de vie si a asezat-o cu grija in parul ondulat al fetei. Nu au vorbit prea mult. Nici nu aveau nevoie. Parca se cunosteau de o viata. Dar nici nu au mancat.
Asezat pe pamantul cald, i-a zambit si Marilena i-a raspuns cu un alt zambet, la fel de luminos. Stiau ca nu isi pot oferi altceva decat zambete si multa, multa dragoste. El a mai intins mana odata spre vita de vie, a rupt un carcel si i l-a incolacit fetei pe deget, in locul inelului de logodna pe care il primeau fetele in alte parti ale lumii. I-a spus simplu: Vreau sa ma insor cu tine.

Castelul Cantacuzino este închis, iar noi doi am venit călare pe cai albi să-l vizităm. Flori de măr dansează în văzduh, parfumul livezilor înflorite ne-mbată simțurile. Sunt ușor amețită. El mă ajută să cobor, iar un servitor îmbrăcat în costum de Ev Mediu ne deschide porțile. Din cer cad petale de trandafiri. Crucea de pe Caraiman ne veghează. Sunt uimită că suntem doar noi în sălile luxoase ale palatului. Deodată el îngenunchează și scoate din buzunarul de la piept un inel făcut dintr-o zambilă parfimată, apoi îmi spune:”Vrei să fii soția mea? Acceptă și mă voi considera toată viața un Nabab!”
Răspund afirmativ și mă trezesc luând masa cu el într-o sală în care draperii de liniște deplină ne feresc de ochii și gurile bârfitorilor. Ceasul a stat pe loc, iar eu înclin să cred că fericirea va fi veșnică!

Într-un brad secular cineva a sculptat o casă. Miroase a rășină proaspătă și a conuri, concertul păsărilor vesele răsună în pădure. Pătrundem în camera ovală. Pe măsuța albă de mesteacăn se află o cină pentru noi doi. Lămpi de argint ne luminează fețele tinere și fericite. Un porumbel alb apare cu o cutie în cioc și se înclină în fața mea. L-ai dresat de mult timp iubitul meu să îmi aducă inelul și cererea ta în căsătorie. Prin fereastra fără geamuri vedem cerul de vară plin de stele și simțim parfumul florilor de tei…

Pentru o persoană cu imaginație, a scrie un scenariu poate fi cel mai simplu lucru din lume. Mult mai important, însă, este ca ideile, dorințele, visele noastre să devină realitate. Iată un scenariu devenit realitate.

Povestea noastră de dragoste a început în februarie 2009 și oricât de puțină importanță am acordat noi zilei de 14 februarie (Ziua Îndrăgostiților), întâmplarea sau destinul a făcut ca primul nostru sărut să vină în această zi. Pur și simplu așa a fost să fie, dar tot ce avea să urmeze a stat în puterea noastră. Nu am lăsat iubirea la voia sorții, pentru că amândoi știam că sentimentele se construiesc în permanență, trebuiesc permanent întreținute cu focul sufletului și sclipirea imaginației. Am petrecut momente frumoase împreună, dar nu ne-am grăbit să ne căsătorim, chiar dacă unii ar spune că 30 de ani ai mei și cei 35 ai lui sunt numai buni de… încununat cu o nuntă pe cinste. Iată de ce atunci când Adrian m-a cerut în căsătorie am fost luată pe neașteptate. El lucrează în presă și, între altele, realizează o emisiune la un post de televiziune din Ploiești. Anul trecut, în seara zilei de 2 noiembrie, când am urmărit-o, am avut marea surpriză. La final, când și-a luat la revedere de la telespectatori, Adrian a rostit: “Cu permisiunea dumneavoastră, voi adresa o întrebare iubitei mele: Angelica, vrei să fii soția mea?”.
În acel moment mi-am pus simțurile și rațiunea la îndoială. “E adevărat? Chiar s-a întâmplat?” Era tot ce puteam rosti. Emisiunea nu era difuzată în direct, așa încât Adrian era lângă mine și odată cu cererea în căsătorie, mi-a întins o cutiuță în care se afla un inel de… hârtie, care avea scris pe exterior mesajul “TE IUBESC!!!” iar în interior “City-break 11-13 decembrie” (pentru că ne place foarte mult să călătorim și considerăm că cel mai important lucru sunt amintirile frumoase, noi am convenit ca atunci când va fi să fiu cerută, în loc de inel de logodnă să primesc o “excursie de logodnă”). Bineinteles, emoții, lacrimi, îmbrățișări…
I-am dat atunci răspunsul, dar nu m-am lăsat mai prejos! Trei seri mai târziu, am fost împreună la meci. Petrolul juca pe stadionul “Ilie Oană” și la pauză Adrian a avut și el o surpriză: pe cele două tabele de marcaj, a fost afișat pe fond galben, cu litere albastre, mesajul “DA ADRIAN, VREAU SĂ FIU SOȚIA TA!”. Evident, din nou îmbrățișări, sărutări…, iar de această dată am avut parte și de aplauze… Ulterior, spre amuzamentul nostru, am aflat că unii dintre suporterii Petrolului s-au gândit că Adrian Cristea o ceruse în căsătorie pe Bianca Drăgușanu și aceasta i-a răspuns astfel.
Cererea în căsătorie s-a consumat definitiv în decembrie, când mi-am împlinit visul de a merge la târgurile de Crăciun din Viena și Salzburg. Acum nu am inel pe deget, dar port în suflet amintirile iubirii noastre.

OOOf…si nu oftez de tristete, ci pentru ca am sufletul mai mare decat trupul.
Nu mai sunt la prima tinerete…poate nici la a doua,dar nu ma impac cu gandul ca nu am primit niciodata un inel. Nici de logodna, nici de casatorie, nici de caznicie, nici de sotie ce m-am vrut aproape perfecta. Nu sunt invidioasa,{as fi putut probabil sa-mi cumpar in fiecare an un inel pretios daca nu intindeam mana atat de des nevoilor apropiatilor – asa mi-e sufletul…}dar am privit cu jind ca un copil in vitrina cu papusi sau roboti secvente cand fete si femei de toate…tepele aveau parte de acest moment unic, care nu se aseamana cu nimic…
Am fost casatorita 23 de ani.Am suferit mult si acum doi ani am terminat un divort. Acum, de cinci luni am intalnit pe altcineva care mi-a vorbit despre casatorie de cum ne-am cunoscut…Mi-ar fi placut ca lucrurile sa stea altfel si sa-si poata permite sa MA CEARA CU INEL… Am glumit o data si cand mi-a repetat ca vrea sa ne casatorim, am zis :da, dar n-ai inel…In momentul acela am vazut ce inseamna o tristete adanca, amara…cu gandul poate ca nu va avea niciodata destul sa-mi ofere un inel. Mai ales ca stie ca merit. Mult..dar, posibilitatile acestea sunt, si eu il iubesc pentru sufletul lui, nu pentru ce-mi poate oferi material. Doresc sa simt emotia aceea cand el,stangaci sau hotarat deschide o cutiuta si mandru de importanta momentului si ca a reusit sa detina un inel{nu mai conteaza ca-l obtin eu}, ingaima cateva vorbe carora neaparat trebuie sa li se raspunda cu DA.
Eu am descoperit mesajul concursului si-mi este jena sa-i spun lui sa scrie.
Astept rezultatul si stiu ca voi avea un inel al meu daruit in momente pe care si le doreste fiece fata, femeie…si pentru asta va multumesc.

Tokyo,Japonia.

Nu îmi mai aduc aminte ce am făcut exact în ziua aia.Am început cu o cafea,privind pe geam spre metropola care promitea să-mi împlineasca toate visurile.Renunţasem să mai cred că voi ajunge vreodată aici.Şi sub nicio forma nu credeam că un bărbat o să facă posibil asta.Acelaşi bărbat care dormea în patul din camera alăturată asemenea specimenului mic cu blana neagră şi netedă, care acum se gudură pe lângă picioarele mele,în speranţa că o să-i dau de măncare.Dar revenind la celălalt animal.

L-am cunoscut pe Ryuichi în primul an de facultate.Locuia în România din copilărie,dar vacanţele de vară le petrecea în ţara de baştină în mare parte,la bunicii din partea mamei.Îmi povestise că în ultimii ani nu prea mai pleca decât atunci când i se făcea mare dor.La început pentru puţin,am fost prieteni,dar timpul,conversaţile care parcă niciodată nu aveau sfârşit,semnele mărunte de afecţiune care deveneau din ce în ce mai evidente,şi-au spus cuvântul.

De multe ori i-am spus cât de mult îmi doresc să-i vizitez ţara.Cât de rău imi pare că timpul nu mi-a mai permis să îmi continui studiile de limba japoneză.Şi alte lucruri pe care nu le-a uitat niciodată.Îmi amintesc că l-am întrebat o dată de ce a vrut să fie cu mine. „Ca să te pot săruta oricând vreau.”

Ciudat om.Poate la fel de ciudat ca şi mine.
Acest om ciudat,căruia i-am dedicat ultimii doi ani din viaţa mea,aşa cum nu am crezut că voi face vreodată,nu a uitat niciodată de visele mele.Acest om ciudat m-a adus la el acasă,care coincide cu acelaşi loc în care mi-am dorit să ajung toată viaţa.

„De ce m-ai adus aici?” „Nu asta ţi-ai dorit?” „Bineînţeles că da.Dar de ce acum?” „Pentru că primăverile sunt cele mai frumoase în Japonia.”

Şi sunt,într-adevăr.

În ziua aia,nu făcusem nimic deosebit,fusese o zi ca oricare alta,din primăvara mea japoneză.Când a venit seara mi-a zis să ma îmbrac frumos,că mă scoate „la restaurantul ăla scump,unde îţi doreai să mergi”.
Ciudat om m-am gândit din nou.Ce io’ fi venit ,eu mă mulţumeam şi cu sushi de la restaurantul din colţul străzii.În fine,zis şi făcut.Am decis de comun acord, la iniţiativa lui să culminăm seara cu o plimbare până acasă.

„Auzi,hai totuşi să mergem până la Rainbow Bridge.” „Acum?Hai mâine pe timp de zi.” „Nu,nu,îţi spun eu, e mai frumos noaptea.” „Bine.Dar mergem si mâine,şti că îmi doresc să-l văd.” „Şti,podul nu-i chiar atât de interesant…”

Nu prea inţelesesem eu ce vroia să spună.Dar am mers până la Rainbow Bridge,în seara aia.Şi a meritat.Puteai să vezi tot Tokyo-ul şi jocul lui de lumini,de pe neinteresantul Rainbow Bridge.

„Ăsta e motivul pentru care turiştii vin la Rainbow Bridge.” „E fascinant.Dar eu tot nu înţeleg.”
„Ce e de neînţeles?” „Ce ţi-a venit în seara asta.” „A.Păi asta e seara.” „Hai că nu te mai înţeleg deloc.”

Dar am înţeles.Din momentul în care am întors capul şi l-am vazut într-un genunchi cu o cutie neagră de catifea în mână am inţeles.

„Vrei să fi singura femeie pe care o voi săruta oricând vreau,pentru tot restul vieţii?”

Răspunsul meu a fost un fel de amestec de şoc,fericire şi lacrimi,dar se putea distinge un ‚da’ slăbit de emoţii.
Ştiam că viaţa mea a început să capete un alt sens după ce l-am cunoscut pe el.Şi mai ştiam că dacă aveam vreodată să-l pierd m-aş pierde pe mine.Nu puteam să mă întorc înapoi în cochilia mea.Nu acum.

Am atins fericirea pe Rainbow Bridge,în bătaia uşoară a vântului,înconjurată de luminile unuia dintre cele mai mari oraşe ale lumii şi în braţele lui.

“Nu-ţi pot promite tinereţe fără bătrâneţe, soare fără nori sau drum fără obstacole. Nu-ţi pot promite zâmbete fără lacrimi sau sănătate fără boală. Dar îţi pot promite că voi fi alături de tine pe tot parcursul călătoriei încercând ca în fiecare azi să te iubesc mai mult decât ieri.
Vrei să fii soţia mea?”

Diamantul nu degeaba
S-a inventat, se vede treaba,
Caci dragostea o-nnobileaza,
Deasupra cuplului troneaza.
Iata de ce o cerere-n casatorie,
Chiar daca nu e mare filosofie,
Pecetluieste un destin
Cu nunta, cu alai si cu festin.
Si dac-ar fi sa fiu ceruta
As vrea sa fie pe o ruta
Ce iese din cotidian,
Poate in vreun Paris banal :)
Sau la Versailles, in labirint
De gard viu sa ne pierdem si-n alint
Sa-l regasesc e el, ingenuncheat
Privindu-ma in ochi, hipnotizat.
Nimic n-ar trebui sa spuna, doar o mana
Sa-ntinda c-un inel cum nici in luna
Si-n stele n-ai putea gasi vreodata
Cu diamant scanteietor ce-ndata
Imi taie rasuflarea. El sa spuna:
“Iubito, din inel toate razele aduna,
Din toate caratele sa stralucesti
Ca o femeie ce curat iubesti”.
Eu sa il iau de brat si prin gradina
Versailles-ului sa plutesc ca o zana
Sub bolta de iesire sa-l sarut
Cu diamantul pe deget, ca un scut,
De neclintit al intalnirii noastre
Pazita de de noi doi, de flori, de astre.

N-am fost niciodata un romantic.Parintii mei – intelectuali care „traiau pe spinarea clasei muncitoare“ dupa cum spunea Ceausescu, m-au directionat catre medicina. Nici n-am avut alt vis, vreodata, decat medicina.
Pe Gabi am cunoscut-o in anul 2 la un laborator de bio-chimie. Nu ni se prea intersectau grupele, pe atunci, rar erau grupe mixte. N-a flirtrat cu mine din prima , ei ii placea alt tip , eu cautam doar aventuri, chiar ne potriveam ca vorba din popor „tusea si junghiu“ . Pana la urma ne-am imprietenit oarecum, eu ii povesteam ei ce asistente noi am mai vazut si ea-mi relata ca iubitul ei pare mai atras de pacientii din terapie intensiva decat de ea si ca relatia lor e in moarte cerebrala.
Cand am terminat facultatea, am intrat in pre-specializare , ea nu mai era ocupata, eu eram mereu „intre doua relatii“ de fapt aveam toate atuurile pentru a ramane burlacul perfect inca vreo 10 ani. Dar intr-o zi , Gabi, c-o carte de psihologie cognitiva in brate, mi.a adus la cunostinta c-ar trebui sa ne mutam impreuna . Ma obisnuisem cu ea, doar atat credeam eu si am zis bine, ne mutam dar dupa cateva luni ea a vrut mai mult. Eram in clinica, asistam amandoi o gastrectomie cand mi-a spus pur si simplu „ suntem o echipa buna. Ar trebui sa ne casatorim“
Mainile imi erau neclintite, dar imi tremurau picioarele si am zambit, n.am zis nimic , nici atunci nici peste 3 saptamani si Gabi s-a mutat inapoi acasa la ea.

Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca-mi lipseste chiar daca eram inconjurat de prieteni. Noi nu ne-.am certat niciodata si nici opinii contradictorii nu prea aveam, eram obisnuit sa zic ca ea si sa fac ca mine, citisem undeva ca-i secretul unei relatii reusite.
Aveam un coleg care aducea in secret aur din Turcia si am cumparat de la el un inelas frumos si ieftin pt vremea aia. Am stiut ca Gabi n-o sa ma ierte imediat c-am lasat-o balta pur si simplu, fara nicio explicatie. Trebuia sa fac ceva -ceva care s-o impresioneze si singurul lucru despre care stiam ca impresioneaza era sa defilez imbracat in halat, dar cu ea nu mergea

La cateva zile dupa ce-a plecat de la mine stiam ca e de garda , era ziua in amiaza mare si am rugat-o pe-o vecina sa ma ajute. I-am lipit inelul pe o fasa sterila cu leucoplast, am mai pus un plasture sa-i stea fetei leucoplastul ala pe ochi ca si cum ar fi pansata – o urgenta. O asistenta a adus-o pe Gabi s-o consulte pe fata
Normal ca i-a luat cu grija pansamentul de pe ochi ca nu stia ce are si apoi a vazut inelul. Si vecina-mea i-a zis : Traian te roaga sa-l ierti si sa te casatoresti cu el

A zambit doar si nu i-a zis nimic fetei dar a iesit afara si m-a cautat prin cabinete, stia ca sunt pe acolo….

Au trecut 30 ani de atunci si avem un baiat- student la medicina.

Sunt impreuna cu prietenul meu de 1 an si doua luni..anul acesta am hotarat sa ne mutam impreuna si sa scoatem si actele. Deocamdata n-am fost ceruta oficial in casatorie, dar discutand despre asta stiu ca ne dorim amandoi acelasi lucru .Ne-am cunoscut in decembrie 2011 si a fost dragoste la prima vedere nu ne-a fost bine mereu,decat atunci cand am fost unul langa altul.Nu am stiut niciodata ce-mi va aduce ziua de maine singurul lucru de care sunt sigura e dragostea lui.Singura incredere si sustinere este el in fata tutror obstacolelor care au fost si vor urma in viitorul nostru ,visez sa fiu ceruta in casatorie pe malul marii ,ce poate fi mai frumos decat marea?inelul as vrea sa fie intr-o scoica asezata ,pe ascuns in nisip,obisnuim sa adunam scoici impreuna cand mergem pe malul marii ,si sa ne stropim cu apa indiferent cat de rece e..as vreasa fim doar noi martorii acestui eveniment ..si sa simt acel miros curat de mare ,sa vad nisip,valurile sa simt linistea care o simt numai langa el.Vrei sa ramai cu mine toata viata?

Iubirea nu are pret.Toate diamantele din lume nu pot compensa dragostea a doua suflete pereche.Nu am avut in viata mea un gram de aur, de diamante nici nu poate fi vorba.Poate multi vor rade cand vor citi aceste randuri dar este purul adevar.Si nu imi este rusine sa spun acest lucru.Am avut in schimb, dragostea sotului meu, sufletul meu pereche de peste 30 de ani.Cu el am impartit si bune si rele, mai mult rele, dar, datorita dragostei pe care ne0o purtam reciproc, am depasit toate obstacolele la care viata ne-a pus la incercare.Ne-am iubit din prima clipa cand privirile noastre s-au intersectat, din prima zi de liceu.Am fost colegi de clasa si de banca.Inca de la inceput, relatia noastra nu a fost vazuta cu ochi buni de colegi,profesori si mai tarziu, de parintii mei care au aflat de la dirigintele clasei.Motivul , eu sunt romanca, iar sotul meu este de etnie rroma.Tigan, cum ii place mamei mele sa ii spuna, ori de cate ori are ocazia.Au urmat ani grei pentru noi, cu reprosuri, amenintari,dar iubirea noastra a rezistat.Dupa terminarea liceului ne-am angajat si in ciuda tuturor problemelor generate de parintii mei, ne-am mutat impreuna intr-o garsoniera micuta de 12 m.Plateam chiria, iar restul de bani ne ajungea sa traim cat de cat decent de la o luna la alta.Eu sunt nascuta pe 27 decembrie, de Sfantul Stefan, dar in acte sunt trecuta pe 1 ianuarie.In 1985 de Sfantul Stefan, cand m-am intors acasa de la serviciu, am avut o surpriza pe care nu o voi putea uita toata viata.Cand am deschis usa garsonierei,toata camera era presarata cu petale de trandafiri rosii, iar in centrul camerei, scris, tot cu petale de trandafiri, dar albi,< Sa nu uitam nicicand, sa iubim trandafirii…M-au podidit lacrimile, i-am raspuns DA, apoi ne-am strans in brate, dansand pe covorul de trandafiri.A fost un Da care dureaza de 27 de ani.Un DA care s-a transformat de-a lungul timpului in doi copii frumosi, sanatosi di destepti de care suntem mandrii.Fata -profesoara de Lb.engleza, baiatul student-boboc, primul an.Acum cand scriu aceste randuri, m-a anuntat ca a trecut cu brio si de ultimul examen din sesiune.Ne-am facut singuri nunta, dupa posibilitati, dar nu am avut niciodata un inel sau o verigheta a mea.La cununia religioasa, am avut verighete imprumutate.Eram prea saraci pentru a ne permite luxul de a le cumpara.Nici acum nu suntem prea bogati, dar prioritatea noastra nr.1 sunt copii.Datorita iubirii noastre ma consider cea mai bogata femeie din univers si pot trai si fara verigheta.

Iubirea noastra a inceput acum 8 ani,a fost si este o relatie superba,bazata pe respect si sinceritate.
In urma cu 3 ani am fost cerut in casatorie intr-un mod inedit si am sa va povestesc cum s-a intamplat:
Am plecat de dimineata la servici,totul frumos si normal pana m-am intors,in drum spre casa, cand am intrat la metrou era un clovn imbracat frumos care mi-a dat un trandafir,nu am banuit ce o sa se intample.
Am coborat eu scarile la metrou si acolo erau actorii de la teatrul masca,erau superbi,multa lume se stransese langa ei,la un moment dat in fundal se aude melodia noastra de dragoste:Marc Terenzi – Love to be loved,inima a inceput sa imi bata cu putere,aproape ca nu mai puteam respira,cand dintr-o data a aparut sotul meu si toata lumea se uita la mine,nu stiam cum sa reactionez,el s-a asezat in genunchi si mi-a pus intrebarea :Vrei sa fii sotia mea?Bineinteles ca am aceptat,am stiut tot timpul ca el este barbatul vietii mele.Acum avem si un bebelusi de 1 an si suntem cei mai fericiti din lume!!!!!!!

“Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni!” (Claude Gallay)
Noi ne-am întâlnit.

Astăzi dau sufletului dreptul la replică, un suflet cu puține încă, dar frumoase amintiri care te au în centru pe tine, iubitul meu soț. Acesta e doar începutul. Au trecut 7 luni minunate de când Dumnezeu a binecuvântat legământul nostru de iubire. Parcă simt și acum fiorii acelor clipe unic de emoționante din micul lăcaș sfânt, pe care împreună l-am ales, şi cântecele îngerilor revărsându-se peste noi, cântece pe care doar tu și eu le puteam auzi.
Am simțit încă din timpul primelor noastre întâlniri că ne vrem şi că vom îndeplini acest rol : al uniunii noastre. C-aşa e dat ? c-așa-i firesc ? Pur si simplu știam. Era aidoma unui sentiment lăuntric, mult prea puternic, de apartenenţă a unuia la celălalt, pe care-l trăiam şi-l asimilam încontinuu.
Si chiar dacă, cererea in căsătorie, la modul oficial, nu a venit decât cu 2 săptămâni înainte de nuntă, îţi mărturisesc că eu te-am iubit la fel cum te iubesc si azi. Chiar dacă lumea nu înțelegea cum e aia o nuntă stabilită (21 iulie) fără o cerere prealabilă în căsătorie. Cum lumea nu ar înţelege nici ce-nseamnă nopţile în care ne căutăm prin pat ori ne spunem, prin somn, „te iubesc”. Sunt lucruri care nu au nevoie să fie înţelese şi care nu trec prin filtrul rațiunii pentru că, de cele mai multe ori, nu li se permite. Sunt lucruri care nu sălăşluiesc decât în sufletul celor implicaţi si respiră prin fibrele ființei lor. Așa pot ele să existe şi sa se manifeste în starea cea mai pură. Iar noi doi ştim asta, în schimb alţii, nu pot decât să şi-o imagineze.
Cum noi suntem pasionați într-ale gătitului, ne găsim mereu ocazii să gătim, dar nu oricum, ci mereu împreună. Eu tai ceapa, tu faci restul (da, știu că zâmbești acum). Intr-unul din aceste momente, am venit şi eu cu o întrebare, previzibilă oarecum : « Si totuși, puiule… când mă vei cere de șotie, așa frumos, cu inel, sărutări…știi tu ?! Să fim şi noi puţin logodnici.» Îmi răspundeai :« Va veni și momentul ăla, iubito. Dar știi că eu nu pot așa, constrâns, s-o fac doar de dragul formalității. Vreau să te surprind !»
Acum vin şi eu cu o întrebare retorică: oare de ce trebuie să trăim în clișee, cu clișee? În subiectul de faţă, poate pentru că sunt femeie ? Poate pentru că am anumite simțiri, specifice, care mă identifică cu toate femeile de pe Planetă ? Poate. In orice caz, el era conştient de lucrurile acestea, în limitele în care i le putea permite statutul său de bărbat.
Era ziua în care împlineam 27de ani, data de 5 iulie. Nimic pana în momentul cu pricina nu ar fi anunțat că respectiva zi urma să capete o dublă valenţă. Ai ales chiar o asemenea zi pentru a-mi ridica mingea la fileu. Ai fost ingenios şi-ai vrut să mă provoci. Si da, ai reușit, ai făcut-o în cel mai puţin previzibil mod cu putinţă. M-ai antrenat în niște discuții inutile care, de regulă, nu ar duce la nimic bun. Ne-am servit cuvinte, nu tocmai dintre cele mai gingașe, care ne-au incitat la o provocatoare controversă. Oare de trebuie să merit un duel verbal chiar de ziua mea ? Pentru ca-ntr-un final, curajos, să-mi spui : „ Şi la urma urmelor, ce să şi meriți de ziua ta!? Fetele rele nu merită nimic!”. (Mă-ntreb si-acum cât ţi-a luat să-mi zici una ca asta …) Hm, așadar eu nu meritam nimic. Am rămas buimacă, precum un turist rătăcit într-o metropolă cosmopolită. Noroc că ne aflam doar într-un apartament, c-altfel rătăceam de nebună. Pe moment mi-a dispărut orice poftă de-a te mai privi, de a-ţi mai adresa un cuvânt. Nu aveam chef de ceartă, trebuia să mă liniștesc. Creaseși în mine o oază de …tensiune. Merg in bucătărie (îți aduci aminte ?) cu gândul de a-mi găsi câteva momente de calm şi a mă reculege. Aleg locul din faţa ferestrei. Îmi iau un pahar cu apă. Îmi venea să plâng, mă simțeam atât de neîndreptăţită. Era totuși…ziua mea. Ce-ti venise chiar atunci ?! Oi fi fiind eu cam sensibiloasă, din fire, dar în clipa aceea sensibilitatea atinsese cote maxime ; era dificil de ținut sub control. În tumultul acestei stări, la un moment dat, am simţit c-ai apărut îndărătul meu. M-am întors. M-am întors pentru a-ţi arăta că nu, nu plâng. (Şi nu plângeam, ci… doar aproape) Te-am urmărit cum îngenuncheai în faţa mea , cu o cutiuță drăgălaşă aurie în mână şi mi-ai spus: “Vreau să ştii că te iubesc din clipa în care am realizat că fără tine nu vreau şi n-aş putea să trăiesc. Vreau să fii mama copiilor noştri frumoşi şi sănătoşi! Nu vreau să-ţi cer iertare pentru că aproape te-am făcut să plângi, ci vreau doar să te-ntreb daca accepţi să fii soţia mea!”. Să plâng sau să râd, nu ştiam exact pe ce stare să mă pliez. Cred că pe amândouă. Îmi oferiseşi …viaţa ta. Ți-am zis « DA » şi atât. Mai mult nu am putut. Orice altceva aş fi încercat sa adaug, cu siguranţă că nu mi-ar fi ieşit ; sau, cel puţin, nu aşa cum aş fi vrut eu. De data aceasta, mi-o făcuseşi, dar rău de tot. M-ai luat în braţe ca pe-un copil buimac, trezit parcă în miez de noapte. Mi-am potrivit obrazul drept pe pieptul tău şi ţi-am simţit vibraţiile inimii. Acolo eram eu! Am înţeles de ce Dumnezeu a ales s-o creeze pe Eva dintr-o coastă a lui Adam…şi nu dintr-o parte a corpului oarecare.
Am rămas aşa, unul în braţele celuilalt, în timp ce întreaga febrilitate se disipa în lumina razelor de soare care străpungeau prin geam, aşternându-se pe podea. Ne-aparţineam reciproc, era un sentiment copleşitor care trecea dincolo de transcendent, cuvinte şi confirmări.

Fiecare din noi ne gandim la un scenariu cat mai placut pentru persoana iubita, un scenariu ce poate bate filmul. Realitatea, fiecare secunda a trairii langa persoana iubita e momentelor minunate te determina sa pui la cale un scenariu la care nu se asteapta.
Am cunoscuto pe Raza mea de soare acum 6 ani, cam pe la inceputul lunii februarie. Era noua colega, avea ceva ce ma atragea la ea foarte mult… un zambet superb! Cand am vazuto nu puteam vorbi, ochii mei admirau zambetul ei. Timid, incet incet am incercat sa o cunosc si pe 28.02.2007 a devenit prietena mea. Trebuie sa mentionez ca suntem din orase diferite. Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu si a dorintei noastre de a sta impreuna, am reusit sa ne mutam si sa fim unul langa celalalt. Dorinta noastra e sa ne casatorim anul acesta. Ea, Raza de soare cu siguranta asteapta la acest moment a cererii in casatorie plina de surprize.
Nu am incetat sa ii ofer surpize aproape zi de zi, sa ii spun cat de mult o iubesc, cat de mult tin la ea si nu am uitat momentul cand m-am indragostit si de ,,vina” e zambetul ei superb…
Ma gandesc la scenariul de cerere in casatorie, ma gandesc cum as putea face sa fie acea zi , o zi de care sa ne aducem aminte cu placere asa cum ne amintim si povestim cu placere momentele minunate placute din viata noastra de zi cu zi…
Intr-o zi de 29 a unei luni de vara, spun cifra 29 deoarece e cifra ce o sarbatorim luna de luna de cand suntem impreuna, sa o invit in parcul unde ne intalneam la inceputul relatiei noastre si parcul unde ne plimbam luna de luna. Vom sta pe banca unde ne-am sarutat, o tineam de mana, o tineam in brate, admiram zambetul ei superb, admiram chipul ei cand exprima fericirea ca m-a intalnit si am aparut in viata ei… Vom face acelasi lucru si in ziua respectiva si cand va intoarce privirea pentru cateva secunde voi scoate un plic in care voi scrie dragostea ce o simt fata de ea. Tot in plic va fi o felicitare. O felicitare ce va cuprinde un inel, inelul asteapta un raspuns de DA! Cand va citi felicitarea si voi simti bucuria pe chipul ei, voi lua inelul, iau palma ei in palma mea, voi ingenunchea in fata frumusetii ei si voi intreba: Raza de soare, vreau sa fii langa mine clipa de clipa!”
Nu ma gandesc la un scenariu din filme, telenovele… In viata cand simti poti face pasul cel mare. Atata timp cat exista o inima ce bate cu putere la fiecare atingere, un zambet ce te atrage si nu-ti mai poti lua privirea de la el, un sarut ce te determina sa savurezi dulceata buzelor zi de zi. Asta inseamna un ,,te iubesc” si acesta nu devine doar un mesaj ci o conversatie intreaga…

Locatie: Scena Teatru
Nume piesă: Monologul din Sectorul Pana Ce Moartea Ne Va Desparti
Actor: Eu
Beneficiar: El

Pana mai ieri, conduceam foarte regulamentar un destin nici prea extravagant, dar nici prea ravasit, oricum asa cam de mana a doua, pentru perioada de criza. Ce-i drept inca mai plateam pentru el niste rate convertite la bursa dorintelor, in aspiratii, nici prea joase, dar nici prea inalte. Si mergeam asa zilnic pe Strada Asteptarilor cu giratorii nici prea mici, dar nici prea mari… Eram in cautarea unui rost in zona Viata. Cand deodata, la intersectia Strazilor Intamplare cu Destin, imi apare, brusc, in fata, un tanar extrem de visator.Si pentru ca inima imi scapa de sub control, nefiind unsa de ani buni, am intrat cu privirea partea dreapta drept in privirea lui partea stanga. Culmea, el mai stapan decat mine pe situatie, a vrut sa evite socul impactului vizual, dar a sfartecat cu buzele, fix din buzele mele.
Cum nu e greu de inchipuit, la un asemenea “accident” se cereau urmate procedurile firesti: rata indragostelii in momentul producerii impactului, gradul de (ne)vinovatie al pietonului si, in cele din urma, stabilirea contraventiei…
Insa, cum la capitolul Dragoste, justitia hazardului chiar e oarba, dupa noua ani, procesul nostru e inca pe rol la tribunalul Indragostitilor din Sectorul Pana Ce Moartea Ne Va Desparti.
Ah, ranile in urma incidentului au fost superficiale, dar cred ca au lasat urme adanci, mai ales pe inelarul de la mana stanga. Ia, privește!
Iar in loc de ”si au trit fericiti pan la adanci batraneti”, povestea continua asa:
Si, paradoxal, intre timp situatia amandurora s-a schimbat… in bine.
Astazi, conducem impreuna, extrem de regulamentar, un destin comun, numai bun pentru depasirea oricarei situatii de criza.

Adolescenta mi-a fost dominata de jocul firav al cunoasterii, al descoperiri propriei identitati, a fost dominata de vartejul iubirilor fragile, pasagere…Iar mai tarziu, ca adult, am aflat ca eu reprezint, de fapt, jumatate dintr-o unitate si ca am venit aici, întrupata, sa-mi gasesc perechea. Iar cand am gasit-o am stiut, am siimtit, am vibrat s-am intuit cai nu trebuie s-o pierd! Iubirea aceasta care ne-a renascut si care ne purifica sufletele trebuie sa fie lumina pentru noi si pentru cei din jur, iar lumina trebuie sa dainuie vesnic! Ca sa dainuie vesnic iubirea, iar emotia sa fie si mai puternica, totul trebuie sa inceapa si sa se termine in Venetia.
Sa ne trezim dimineata, sa colindam strazile Venetiei, sa urcam pe podurile scaldate de raze abia zarite de dupa cladirile vechi, sa vedem gondolele ce plutesc feeric pe apele verzui…si-acolo intr-o gondola sa sorb cuvintele, un vis ce licareste dintre ape, si-un diamant micut unic in stalucire:”Iubito, vrei sa fii sotia mea?” Raspunsul e unul singur ce porneste din suflet, vine din inima si ramane in privirea inocenta, vorbele nu-si au rostul. Iar pe-nserat in camaruta de hotel martori ne vor fi petalele rosii de trandafiri, clinchetul paharelor de sampanie, ciocolata si fascinatia orasului de-o frumusete desavarsita…atat de desavarsita precum iubirea noastra!

II plac diminetile de primavara, cand in fiecare zi natura parca renaste, mai senina si mai vie. Asa s-a intamplat sa fie si dimineata la care nici macar nu a visat, pentru ca romantismul nu era tocmai atuul ei. Dar asta nu era o problema, pentru ca ambii erau prea obisnuiti unul cu celalalt, iar lucrurile parca se intamplau de la sine, fara efort si premeditare. In graba ei spre spital, cu gandul la pacienti si la operatia care urma, nu a observat nici zambetul asistentelor, care au intampinat-o cand a ajuns “Buna dimineata, domnisoara rezidenta!”. Nu s-a gandit nici o secunda ca era un zambet prevestitor. S-a echipat rapid, a luat toate masurile de asepsie si la 9 fara 5 era deja pregatita de operatie, mai lipsea doar doctorul, care, ca orice doctor care se respecta a intarziat 15 minute. Cand intr-un final acesta a ajuns, au inceput interventia care se anunta a fi extrem de interesanta, doar ca ea si pacientul erau singurii din sala care nu stiau acest lucru. Pe fundal se auzea postul ei preferat de radio,Magic FM, poate pentru ca acea zi se anunta a fi una magica. In toata nebunia operatiei, ea nu a observat “noul asistent” care intrase in sala de ceva timp, purta masca si boneta si era mult prea camuflat pentru a-l recunoaste, era iubitul ei. Nu i-a trecut prin cap nici o secunda pentru ca ii stia frica de sange si ace. La un moment dat ea a solicitat o pensa . In acel moment “noul asistent” a ezitat o clipa si a scos din buzunar un inel. S-a asezat in genunchi ai a intrebat-o “vrei sa fii sotia mea?”. Pentru cateva secunde parca timpul a incremenit si astepta un raspuns. Acesta a venit de sub masca chirurgicala , un “da” tremurat, dar totodata sigur. Si-a scos manusa si a pus de deget cel mai deosebit inel cu safir si diamante, steril de altfel :D. Aceasta a fost cea mai reusita si memorabila operatie din viata ei. Ceea ce a urmat a fost povestea lor care inca se deapana…

Pentru a înțelege mai bine exemplul meu, voi face o mică introducere. Eu și lubi a mea nu ținem niciodată la tradiții, obiceiuri sau practicile standard. Dacă tot chipurile e cea mai frumoasă zi din viața noastră (care într-un mod mai mult sau mai puțin ilar ne face să concluzionăm faptul că viața noastră se termină în momentul în care primul nostru copil va veni pe lume, acea zi fiind tot cea mai frumoasă din viața noastră, o nouă viață), atunci care e farmecul dacă ți-o petreci așa cum alte sute de milioane de oameni au petrecut-o deja? Dar asta e altă poveste… să revenim la momentul „cerere în căsătorie”.

Dat fiind nonconformismul nostru în astfel de momente, rochia albă de mireasă e clar că nu are ce căuta în peisaj. Este probabil cel mai mare clișeu care există pe această lume și sub nici o formă nu are ce căuta la a noastră nuntă. Amândoi suntem de acord că originalitatea trebuie să abunde în astfel de cazuri iar pentru noi asta înseamnă altceva decât o rochie albă de mireasă și un costum negru pentru mire.

Nu trebuie neapărat să fie Valentine’s, sau aniversarea relației noastre, sau ziua unuia dintre noi. Ziua aceasta va fi specială de la sine prin natura evenimentului ce are să se întâmple. Comasarea mai multor evenimente în anumite zile „speciale” mi se pare neinspirată. Până la urmă, ideea e să avem cât mai multe lucruri de sărbătorit de-a lungul anului, nu?

Ne întoarcem de la servici, ajungem acasă, iar pe pat e un cadou. Va fi foarte surprinsă având în vedere că pentru orice ocazie există o listă de posibile cadouri, din care eu aleg ce cumpar. Știm amandoi că astfel nu voi da greș iar ea va fi încantata și surprinsă. Surprize în relația noastră există…dar nu cadouri surpriză. Mă privește uimită știind că încă nu am ales „inelul de diamant”. Da, noi am decis ca inelul pe care îl va purta toată viața va fi cumpărat împreună.

Acum pentru că am surprins-o, știu că la fel va face și ea, va amâna momentul deschiderii, începând să mă interogheze, de ce, cum, cand, motivul, scopul… deși dacă ar fi cu o ocazie anume, toată casa ar fi răscolită în speranța că va afla de înainte de cadoul pregătit…

Îmi spune că momentul trebuie sărbătorit, fără a mai conta ce e în cutie, deși eu fierb și vreau să se termine cât mai repede… mă servește cu un pahar de vin și mă roagă să deschid eu cutia pentru ea… când refuz face un botic specific și deschide singurică cutia… o rochie superbă, neagră din piele… o văzusem cândva într-o revistă… a admirat-o la acel moment și a spus că așa ceva ar purta la nunta noastră… chiar ma întrebase și care e parerea mea?

Întrebarea din partea mea ar fi fost de prisos. Dar înainte de a reuși să spun ceva ea deja era în brațele mele spunandu-mi: Da, vreau!

Acesta e cel mai frumos lucru între două persoane: să își răspundă unul altuia fără necesitatea întrebărilor.

Pentru mine, romantismul nu ar fi nimic fara firul acela subtire de mister care leaga inexplicabil orice insotire intre oameni. Iata de ce am in cap un plan desprins parca din romanele masonice. Din pacate am pus la cale doar planul A, deci daca fata nu reactioneaza conform asteptarilor, va trebui sa scornesc ceva pe moment :).
Asaaa, deci legat de mister. Cererea mea in casatorie se va intampla la un carnaval. Indiferent daca e cel din Venetia sau vreun carnaval autohton, asta chiar nu are importanta. Ideea este ca si eu si ea vom purta masca. Si nu vom sti dinainte care in cine s-a costumat. Va trebui sa o caut si s-o detectez prin multimea de oameni, sa-i reperez chipul curat de dincolo de masca, sa-i prind privirea intensa de dincolo de fantele care tin ochi de orbite.
Va fi unul dintre momentele acelea magice pe care nu le poti uita toata viata. Cand o voi gasi, voi cadea in genunchi si ii voi intinde un inelus indeajuns de fin incat sa se potriveasca pe degetul ei delicat.
Daca se va intampla sa fim costumati in personaje complementare, care si in poveste formeaza un cuplu, cu atat mai bine. Daca nu, ne vom distra pur si simplu de comicul situatiei.

Cred că ar trebui să încep prin a specifica faptul că nu sunt căsătorită, iar ceea ce uemează a așterne esete rodul imaginației, nicidecum relatarea unor fapte reale.

În ceea ce privește bărbații, am câteodată idei tradiționaliste sau de modă veche, dacă vreți. Îmi place galanteria, trebuie să recunosc. Cu toate acestea, în scenariul ideal – de fapt într-unul dintre scenariile ideale, căci sunt sigură că oricare dintre ele, dacă se sfârșește cu un DA, va fi perfect în felul său – clasicismul face loc originalului.

Anul trecum mi-am îndeplinit o dorință care mă măcina de foarte multă vreme: am sărit cu coarda elastică. N-am simțit niciodată un rush de adrenalină mai puternic. Eu am sărit singruă, dar știți cum se sare în tandem? Nu sunt două corzi, este aceeași, iar cele două persoane stau îmbrățișate. E periculos. Dacă își desfac brațele se pot produce accidente înspăimântătoare.

De ce v-am explicat asta? Pentru că ar fi minunat ca întrebarea să vină la 50-100 de metri deasupra pămânrului, când două persoane se aruncă în gol cu încredere deplină că, dacă se întâmplă să-și desfacă brațele, celălalt îl va ține strâns la piept și nu va lăsa să i se întâmple nimic rău. Pe lângă valoarea simbolistică, gândiți-vă la amestecul incredibil de emoții și trăiri care, cu siguranță, se va produce.

Sunt convinsa ca cele mai frumoase cadouri pe care le primeste o femeie sunt cele pe care si le face singura. Si  cum nu mai cred in Fat-Frumos insa un inel cu diamant parca mi-ar surade, in cazul meu, cea mai romatica modalitate de a intra in posesia diamantului, ar suna cam asa.
Eu cu banii in mana si lacrimi in ochi. (La gandul ca o sa platesc cinci ani rate pentru un inel, ma emotionez maxim). Ajung in fata magazinului mult visat. Ma uit la modele mai ceva ca vitelu’ la poarta noua si dintr-un colt al unei tejghele, imi face cu ochiul un inel dragut. Dragoste la prima vedere!!!Si cum dragoste faar cerere in casatorie nu exista, ma asez sfioasa in genunchi, mai ceva ca babutele la biserica si il intreb daca vrea sa fie “forevar” al meu. Vanzatoarea se uita chioras iar eu ii explic ca m-a lovit o criza de ficati si-mi trece doar daca ma pun in genunchi si zambesc. Intre timp, inelul pare sa sclipeasca si mai tare, semn ca-i de acord si ca cererea mea l-a dat gata. Dau sa-l probez si-mi vine de minune pe deget. E clar, dragoste pe viata!!!
Dupa ce am vazut pretul, urmatorul gand a fost: “Nu mai bine fugim in lume, noi doi? Ehhh? Fara sa platim? “. Nici n-apuc sa constientizez bine ideea, ca vad niste gorile care se uita fioros la mine. Deci nu se poate. O sa fie intre noi o legatura trainica si mai ales, cu acte in regula. Cu animalele astea aici, n-avem cum sa scapam si sa avem o aventura fugitiva. Semnate actele, infig inelu’ pe inelar si ies mandra afara. Mergem sa sarbatorim evenimentu’!
Zambesc si-mi spun ca am impuscat doi iepuri dintr-o lovitura. Am inel si o sa capat si silueta mult visata, pentru ca legatura asta oficiala o sa functioneze si pe post de dieta. Dupa ce am achitat factura, nu mai am bani nici de mancare. Imi amintesc insa ca aia mai stiutori decat mine, spun ca “dragostea trece prin stomac”, asa ca-n urmatorii cinci ani, cat o sa platesc ratele la inel, o sa ma hranesc doar cu dragostea dintre noi.

Stiu ca postul asta nu respecta intocmai cerintele concursului, insa sunt sigura ca sunt si femei care-si doresc un inel cu diamant. Si chiar vreau sa cred ca fericirea sau inelul, nu trebuie sa vina la pachet (neaparat) cu un barbat. Ok, asta e situatia ideala, el vine, se pune in genunchi si te cere de nevasta iar tu lesini la vederea inelului. Insa daca el nu mai vine si tu vrei un inel?
Suuces tututor participantilor!!!

Eu sunt EA iar El este EL – sotul meu!

“te iubesc! iubirea asta nebuna ma lasa sa zbor, ma propulseaza la infinit, ma transforma intr-o entitate ce nu as putea sa o descriu prin cuvinte. fac inconjurul lumii si ma intorc spre stele…esti langa mine si te iubesc!”
“se va intampla …” isi spuse el in gand de ceva vreme…
“cand? … nu stiu”
Era una dintre acele zile atat de comune noua, tuturor. Un oarecare aruncat intr-un oarece…
Ajuns in fata casei, isi suna iubita…
-Am sa intarzii!, spune El
-Am uitat sa cumpar ceva, ma intorc imediat.
-Bine., spune Ea
… pasii il poarta spre necunoscut, fara sa isi dea seama ce urma sa faca, intra in prima bijuterie care i-a iesit in cale
“Sa fie vreun semn?” se intreba in sinea lui
-Ce sa aleg? Oare care? Oare ii va placea? Oare ce va zice? … intrebari care asteptau…
A facut alegerea apoi a plecat…spre ea…gandindu-se la acel “moment potrivit”….
-Sa fie azi? sa astept o alta zi? sa astept vreun eveniment?…dar oare..ce rost ar avea? noi suntem deosebiti…fiecare clipa patrecuta impreuna e deosebita..oricare clipa ar putea fi momentul potrivit
…si a fost…
o zi care a inceput ca oricare alta a devenit magica … si nu prin grandoare lucrurilor, ci prin simplitatea si puritatea momentului.
Ajuns acasa, intampinat cu sarutul si imbratisarea de rigoare, se scuza, spunand ca are de terminat ceva ce lasase nefinalizat la servici. Pe furis ia din dulap costumul, cutiuta magica si floarea un pic mototolita pe care o ascunsese in haina la venire. Aranjat si dichisit, cu camasa deja uda pe el, isi face aparitia in incaparea in care era ea…
-Unde pleci? intreba ea…
-Nu merg singur … Vrei sa vii cu mine? a ingenunchiat …
-Vrei sa fii sotia mea?
-DA!

A fost o secunda in care nu am realizat ce se intampla, ma uitam la el, imbracat frumos…eu in haine de casa mirosind a mancare (numai ce terminasem de gatiti)…o scena gen cenusareasa si printul cu pantoful
Si atunci am stiut …
DA!DA!DA!
“Tot ce este obisnuit, este simplu, dar nu tot ce este simplu este obisnuit. Simplitatea este unul din pricipalele caractere ale frumusetii; ea este esentiala sublimului.”- Denis Diderot

S-a intamplat pe 24 ianuarie, intr-o banala seara de joi. Discutam despre ce ne-am dori cadou unul de la celalalt pe 20 februarie, cand urmeaza sa sarbatorim 2 ani de cand suntem impreuna. Si el mi-a spus ca deja are cadoul pentru mine. Am insistat, dar nu a vrut sa imi spuna despre ce este vorba. Asa ca am renuntat. Mai tarziu, pe cand ne pregateam sa ne uitam la un film, mi-am turnat un pahar de vin alb si am luat o punga de seminte pe care am rasturnat-o intr-un vas. Atunci am observat ca in punga era ceva, ca un plic mic. L-am scos si scria “SURPRIZA”. Bineinteles ca m-am gandit ca trebuie sa fie vorba de un concurs sau ceva si probabil voi gasi impaturita o bancnota de 1 RON sau un abtibild. Am desfacut plicul si am citit cu glas tare: “Vrei sa fii sotia mea?” si ceva a cazut din plic: inelul. Deoarece nu banuiam absolut nimic, m-am intors catre el si ma uitam nedumerita gandindu-ma: “Ce concurs o mai fi si asta?!”…L-am vazut ca zambeste si cand mi-am dat seama ce era de fapt am amutit…si nu am mai scos nici un sunet secunde bune. La un moment dat, m-a intrebat razand: “Imi raspunzi si mie totusi?” Si i-am raspuns DA! Pentru mine a fost un scenariu intr-adevar original, nu m-as fi gandit niciodata ca voi fi ceruta in casatorie intr-o punga de seminte. Este categoric ceva ce nu se poate uita. Si in plus, pregatirile pentru film au devenit mult mai distractive de atunci, mereu sunt curioasa oare ce voi mai gasi in pungile de rontait

O iubire simpla sau o iubire ca-n filme?

Fiecare isi traieste povestea de iubire in propriul ritm, asta e un lucru cert. Uneori ne construim scenarii care sa ne faca povestea mai picanta, alteori tocmai momentele banale preiau controlul si dau savoare unei relatii.
Eu sunt o tipa mai pragmatica dar, cu toate astea, in relatiile pe care le-am avut, mi-am depasit cumva limitele, caci in iubire nu se pune problema de limite, si m-am manifestat fix cum mi-a dictat sufletul.

Desi eu si iubitul meu suntem atat de diferiti in general, cand e vorba de ideea de a sarbatori Valentine’s Day, sarbatoarea iubirii marcata mai nou si in calendarul nostru autohton, gandim la fel. Ca sa nu desfiintam de tot aceasta zi, ca de iubit ne iubim, si inca cum, ne-am propus ca in fiecare an sa ne alegem orice alta zi din luna februarie (ca sa nu fim de tot pe dinafara, macar luna s-o pastram) si sa ne sarbatorim iubirea.
Acum 2 ani pe 2 februarie am iesit in parc si ne-am batut cu zapada, apoi ne-am rasfatat cu o baie fierbinte si un vin rosu, acum un an pe 23 februarie m-a surprins cu un weekend intreg la cea mai frumoasa pensiune din Tara Oasului. Anul acesta eu stiam exact cum il voi surprinde in luna februarie, ba chiar aveam „totul” pregatit inca din ianuarie. 😀
L-am rugat sa aleaga o zi, i-am spus bucuroasa ca eu am deja un cadou pentru el si ca de abia astept sa i-l ofer. El, la fel de entuziasmat, ca da…si el are totul pus la punct, sa ne grabim, sa ne grabim! Opa, ma indoiesc ca s-a uitat pe net si a invatat sa-mi faca crema de zahar ars si c-a ascuns-o pe undeva, o miroseam eu pana acum, hmm.
Mi-a spus ca avem rezervari pe 5 februarie la un restaurant la care imi doream de mult timp sa ajung, etajul 15 ora 20.00. O iubire trebuie sarbatorita uneori si la inaltime, nu-i asa?
Ma pregatesc, ma imbrac cu rochia mea preferata, de culoarea nisipului sarutat de soare, imi ating usor incheietura cu parfumul pe care-l purtam cand l-am cunoscut, pun surpriza in geanta fara sa ma vada, si il anunt ca sunt gata. El, mandru si cu un zambet care-i acapara tot chipul, ma studiaza din cap pana in picioare de parca atunci ma vedea pentru prima oara, si ma invita sa plecam.

Ma tot uitam ce poate sa aiba pregatit pentru mine, nu se zarea nimic de plus la orizont (din fericire) si nici nu cred ca avea cum sa-l inghesuie pe Marcel Pavel in portbagaj.

Ajungem la restaurant si suntem condusi spre o masa ce parea sa astepte un regizor care sa spuna in orice moment „Actiune” si doi actori, nu un cuplu indragostit. Sampanie, lumanari plutitoare intr-un bol de sticla, si un buchet imens de trandafiri albi, asa arata masa noastra.

Si vad cum ii lucesc ochii, intr-un fel anume, asa cum nu-l mai vazusem pana atunci, deja incepusem sa am emotii. Scoate din buzunar o cutie mica, neagra si eleganta din care stralucea cel mai frumos inel pe care l-am vazut in viata mea! Sigur pe el, fericit si perfect constient )) ma intreaba „VREI sa fii sotia MEA?”
Raspunsul a venit firesc, un DA apasat, emotionant. Inelul mi s-a potrivit perfect, parca era al meu de-o viata!

„Acum e randul meu sa te fac sa plangi”- i-am zis :)), cu ochii umezi. Si scot din geanta o cutie putin mai mare ca cea in care se afla inelul de la el.
I-am dat-o si am asteptat nerabdatoare, aproape fara sa mai clipesc sau sa respir, reactia lui. O ia cu un zambet larg, o cantareste din priviri, ii desface repede funda din saten si apoi ramane cu ochii neclintiti la interiorul acesteia!

Da, iata si prima licarire apoasa ce pare sa fie o… lacrima?
De fapt, nici nu credeam ca va plange, mai ales ca el este o fire foarte puternica, stapan mereu pe propriile sale emotii, dar cu un asfel de cadou…

Ce se afla in cutie? O rama foto mica, aurie, in care se afla prima ecografie a bebelusului nostru! Am vrut sa tin secret aceasta bucurie enorma fiindca voiam sa-l anunt altfel, sa-i ofer o amintire de neuitat, si am reusit! Nu pot sa descriu cat de greu mi-a fost sa ascund vestea, si ma mir ca nu m-a intrebat de ce tot il privesc lung, de ce zambesc fara motiv, de ce sunt si mai fericita ca de obicei.

N-am crezut nicio clipa ca el ma va cere de sotie in acea zi, dar lucrurile s-au aranjat atat de frumos, exact asa cum imi doream.
****

“Nici un alt om nu știe nimic despre dragostea altuia. Este întotdeauna un alt miracol sau un alt blestem – și fiecare om este destinat să și-l poarte singur, fără putință de evadare, fără nădejdea unei destăinuiri care să comunice cu adevărat substanța. Zadarnice sunt toate confesiunile în dragoste; chiar dacă e mărturisită, rămâne neînțeleasă celuilalt, fiecare o traduce prin experiența lui, și deci nimeni nu o poate judeca.” spunea Mircea Eliade.

Povestea de mai sus nu este o confesiune si nici macar o experienta, este doar un scenariu plamadit din dragoste, cu si despre o iubire simpla, dar atat de intensa.

Cand ii ceri iubitei tale mana, trebuie sa te gandesti ca tu de fapt nu ceri, tu esti dispus sa oferi totul. Totul pentru ea. Totul pentru voi.

Ceva ce se spune o data, o singura data, iar povestea voastra de atunci incolo va incepe mereu cu “a fost odata…”

Eram odata la aeroport, chiar in Romania, dulce Romanie, la Henri Coanda, iar in cadrul unei institutii care poarta un nume maret, actiunea de a-mi cere iubita in casatorie nu poate fi decat pe masura. Desi Henri Coanda a conceput prototipul avioanelor cu reactie, cu siguranta nu putea concepe ce urma sa-i cer iubitei mele.

Cum amandoi, eu si cu jumatatea mea mai buna, eram entuziasmati sa vedem Venetia, cu biletele in mana si cu bagajele deja la cala, trebuia sa trecem pe la detectorul de metale pentru a putea sa urcam la bord.

Ceea ce nu stia iubita mea, dar stia prietenul meu care lucreaza la aeroport ca agent de control si securitate, era ca nu voiam sa astept sa fiu la 10.000 de metri inaltime pentru a-i cere mana, ci voiam sa fie a mea inca de pe sol.

Vorbisem cu prietenul meu cu o saptamana inainte si i-am dat inelul pe care sa i-l strecoare in bagajul de mana pentru a putea fi detectat ca “metal suspicios”. Acesta a luat-o din zona publica pe iubita pentru a-i spune ca s-au gasit lucruri neregulamentare in bagajul ei. Ea, draga mea iubita, speriata, a urmat procedura si a fost adusa in camera unde se faceau perchezitii, si-a desfacut tot bagajul si la un momentdat a descoperit o cutie.

O cutie mica pe care scria “Nu te tine!”. Prietenul meu imediat a atentionat-o cerandu-i sa deschida ce are acolo pe un ton autoritar, demn de un adevarat agent de paza si securitate.

In momentul in care iubita mea a deschis cutia, mirata, evident, pe prompterul care se vedea de la geamul camerei in care si-a desfacut bagajul a aparut mesajul “Te-a tinut sa-l deschizi! Acum te tine sa zici da?”. Am deschis usa imediat, in aplauzele staff-ului prezent de la aeroport, m-am pus in genunchi si i-am zis “Pe mine m-a tinut sa te cer. Te tine sa-mi zici DA?”.

Raspunsul a fost cel pe care-l asteptam, iar excursia a fost o alta surpriza, eu invitand deja parintii si prietenii nostri apropiati sa ne astepte in aeroport la Venetia, de unde am mers la hotel, am lasat lucrurile si am luat o masa ca in familie. Ca intr-o noua familie.. Familia noastra!

Restul.. restul povestii ne apartine!

Era o zi rece de februarie, iar afară ploua îngrozitor. De parcă nu ar fi fost de-ajuns că era oficial cea mai proastă zi din viaţa ei. Ştia că Mihai nu îi împărtăşea pe deplin dragostea, dar la aşa ceva chiar nu se aşteptase. Plângea, iar lacrimile sale mari se contopeau într-un mod ciudat cu picăturile de ploaie. Cu paşi mari şi repezi, încerca parcă să se îndepărteze tot mai mult de locul care-i produsese atât de multă suferinţă. Şi totuşi, niciunde nu ar fi fost suficient de departe.
Strânge la piept o pungă mică în timp ce s-a oprit în staţia de autobuz. Trebuie totuşi să se întoarcă acasă. Părul ei blond închis, pare acum brunet din cuza ploii. Iar trupul firav se zgribuleşte ca şi cum ar fi miezul iernii. „Hai că nu-i chiar atât de frig! Îşi spune ea” Poate însă n-a fost o idee prea bună paltonul roşu. Cel puţin nu pentru vremea asta.
Nu-şi poate scoate din minte ultimele cuvinte pe care Mihai i le-a spus: „Eşti nebună, de unde ţi-a venit ideea asta?” Apoi Dana i-a închis telefonul. Ştia că nu poate suporta încă o minciună. Nu de alta, dar sigur ar fi cedat, ca de fiecare dată. Iar acum îşi propusese să fie puternică, să nu-l creadă, fie ce-o fi. Era hotărâtă ca din primul moment în care ar fi intrat în casă, să meargă direct la dulap şi să-şi strângă hainele. De data asta, fără remuşcări. Mai avusese câteva tentative de a-l părăsi, dar de fiecare dată când îl privea în ochi, ochii săi inuman de albaştri, parcă era hipnotizată şi, iremediabil, abandona.
Autobuzul tocmai a ajuns în staţie, dar e plin ochi. Se urcă totuşi în el şi ajunge într-o poziţie extrem de incomodă: este aproape strivită între uşă şi un individ solid cu două sacoşe de rafie în mână care nu miroase prea bine. Cel puţin, aici nu mai plouă.
Însă gândurile îi sunt în continuare la Mihai. Îşi jură că nu-i va mai vorbi niciodată. Nici măcar nu-i va mai pomeni numele. Nu era ea cea mai frumoasă fată din lume, dar nici nu merita să fie minţită în faţă. Cu neruşinare. Ar fi putut da dovadă de puţin bun simţ, ca să nu zică inteligenţă, şi să se ascundă. Era la mintea cocoşului că, dacă va lăsa dovezi împrăştiate peste tot, cuiva îi va pica fisa. Şi doar nu degeaba era ea expert criminalist. Acum job-ul său îşi dovedea adevărata valoare.
Prima dovadă, atât de neglijent aruncată, fusese chiar o chitanţă. Pentru o excursie la munte ce urma să aibă loc chiar săptămâna viitoare. Iar când l-a confruntat, nici măcar n-a avut decenţa să recunoască. I-a spus în schimb că este „paranoică”. Ştia ea mai bine că noua lui colegă, Alina, reprezenta o ispită de-a dreptul…perfectă. Iar parfumul străin de pe hainele lui îi confirmase suspiciunile. Mihai susţinea în continuare că e nebună şi că el în realitate se întâlnise doar cu mătuşa lui, ca de obicei, mult prea iubitoare. De parcă l-ar crede cineva.
Apoi, a doua dovadă apăruse chiar în urmă cu câteva zile, când sub noptieră găsise un ambalaj pentru produse de lenjerie. Feminină, desigur. La interogatoriu, Mihai s-a apărat susţinând că nu-i al lui. Logic, doar dacă devenise femeie peste noapte ar fi putut să-i aparţină. Dar ochii lui albaştri au debusolat-o apoi şi i-au pierit ca prin farmec toate argumentele.
Însă iată că a apărut dovada supremă, chiar azi. Suspină uşor şi se şterge la ochi cu batista, amintindu-şi cât de pierdută s-a simţit în acel moment. Găsise o cutiuţă neagră de bijuterii ascunsă sub hainele lui din dulap. Era goală, dar evident reprezenta o dovadă incontenstabilă. Căci, când un bărbat ajunge să cumpere bijuterii unei femei, este clar că e vorba de o relaţie serioasă. Din păcate, nu cu ea.
Locuiau împreună de aproape 2 ani într-o garsonieră cu chirie din Drumul Taberei, dar Danei îi plăcea să creadă că e o locuinţă extrem de cochetă. Şi modernă, datorită micilor sale retuşuri în ce priveşte mobila şi decoraţiunile. Acum era nevoită să se întoarcă la părinţii ei care, din fericire, nu locuiau prea departe. Înainte să afle despre infidelitate, detesta faptul că ai ei stau atât de aproape. Mai ales că nici nu-l înghjiţeau pe Mihai. Vor fi cu siguranţă bucuroşi să afle că s-au despărţit.
Strângea în continuare punguţa la piept. În ea adunase toate micile amintiri care-o legau de Mihai, pe care le purtase neîncetat până acum: o brăţară primită de ziua ei şi o pereche de cercei primită de Crăciun. Nu era un tip prea darnic cu cadourile, dar nu uita niciodată de ocaziile speciale. Se pare că nu trebuie să spui niciodată, niciodată. Căcă azi era aniversarea lor, iar el uitase complet. Probabil noua cucerire îi monopolizase întreaga atenţie.
Autobuzul 368 ajunge la destinaţie. Coboară şi constată că ploaia s-a oprit. Şi lacrimile sale, de altfel. I se părea oricum stupid să plângă în public. Să o compătimească o grămadă de necunoscuţi. Grăbeşte din nou pasul şi intră în bloc. Îi observă maşina parcată chiar în faţa blocului. „Deci a ajuns!” îşi spune ea.”Trebuie să fiu curajoasă”.
Urcă în lift, iar până la etajul patru i se pare o eternitate. Îşi propune să se concentreze pe ce are de făcut: câteva jigniri şi-şi va împacheta imediat tot. Fără să-l privească. Îşi aranjează părul după urechi, pentru a-şi face curaj. E aproape uscat şi-şi recapătă culoarea naturală. Paltonul este însă ud leoarcă şi-l descheie pentru a-l putea arunca rapid în cuier. Apasă cu putere clanţa de la uşa care se deschide cu obişnuitul scârţait şi-l găseşte stând pe fotoliu cu o mină tristă. Nu-i pasă. Singura lumină din cameră este cea a veiozei de lângă pat care parcă creează o atmosferă apăsătoare.
Aruncă paltonul în cuier fără să-i adreseze niciun cuvânt şi îşi îmbracă haina crem. Apucă apoi din debara cel mai mare geamantan şi începe să îndese în el ce haine nimereşte. Îşi aminteşte între timp de punguţa cu bijuterii şi i-o aruncă ostentativ pe pat:
– Nu le mai vreau, spune ea.
Revine apoi la împachetat ignorând expresia lui nedumerită. De ce se preface că nu înţelege? Ştie foarte bine ce-a făcut, îşi spune în gând. El se ridică lent de pe fotoliu şi, spre suprinderea sa, se îndreaptă către ea. „Nu, nu, nu face asta! Sigur mă voi răzgândi şi te voi ierta” îşi zice ea, strângând din ochi.
Mihai o prinde de umeri şi o întoarce spre el. Încearcă să-i evite privirea, însă nu reuşeşte. Are ochii atât de trişti şi…de albaştri. Se observă că a plâns. Părul său brunet este uşor răvăşit, însă nu îi strică deloc look-ul de dandy care-l caracterizează. Costumul bleumarin îi vine perfect, iar cămaşa uşor descheiată este…atât de irezistibilă.
Dana abandonează efortul de a-i ocoli privirea şi comite imprudenţa: îl priveşte în ochi. Acuzarea e definitiv compromisă.
– Dana, ştii că te iubesc, nu? începe el pe un ton blând.
Nu ştie ce să-i răspundă. Sincer nu ştie dacă o iubeşte sau nu pentru că nu prea are obiceiul de a-i spune. O singură dată i-a zis că o iubeşte, chiar când au devenit prieteni.
– Nu mă interesează, încearcă ea să îşi recapete elanul acuzator. Ştii bine ce-ai făcut şi nu pot să te iert. Nu vreau! Lasă-mă în pace! Nu te mai vreau!, zice ea pe nerăsuflate şi încearcă să se smulgă din braţele lui în timp ce îi evită privirea.
Mihai nu vrea să-i dea drumul. O apropie şi mai mult de el, apoi caută cu o mână ceva în buzunar.
– Vrei să fii soţia me? întreabă el întinzându-i cel mai frumos inel pe care l-a văzut vreodată. De fapt, îl observase într-o revistă zilele trecute şi-i spusese lui Mihai cât de mult îi place. Crezuse că n-a auzit-o. Era din platină, cu un diamant perfect. Nici prea mare, nici prea mic. Exact cât trebuie pentru inelul de logodnă ideal. Dana simte cum i se înmoaie picioarele. Nu mai înţelege nimic. Reuşeşte să îngaime câteva cuvinte:
– Dar cutia? Chitanţa? Ambalajul? Dovezile pe care ea le considera de netăgăduit nu-i puteau ieşi din minte.
– Eşti o prostuţă, zise Mihai zâmbind. Toate erau pentru tine. Plănuiam o surpriză pentru aniversarea noastră, dar se pare că ai reuşit să o…strici, continuă el îngăduitor. Deci, mă vrei? întrebă el încă o dată în timp ce o mângâie uşor pe păr.
Nu ştie ce să mai zică. Ştia că nu o va ierta niciodată pentru acuzaţiile paranoice şi complet…nefondate. Însă nu putea refuza. Îl iubea prea mult.
– Da. Vreau, zise ea aşezând frumosul inel pe deget. Şi lacrimile începură din nou să şiroiască. Îi părea rău că-l acuzase pe nedrept, că fusese atât de rea. Spera să o poată ierta. Parcă auzindu-i gândurile, Mihai o luă în braţe şi-i şopti:
– Stai liniştită, nu sunt supărat pe tine. Apoi îi cuprinse capul şi o sărută uşor pe buze. Ştia că el e alesul. Căci de fiecare dată când o săruta, simţea acelaşi fior ca la primul sărut. Nu ştia dacă şi el simte acelaşi lucru. Dar promite că va încerca să se bazeze pe încredere. Căci e sigură acum de un lucru: că şi el o iubeşte.

Ne-am întâlnit într-o frumoasă zi de primăvară, în parcul din orașul nostru. Eu cu un grup de fete, el cu baietii!
Privirile ni s-au intersectat și ne-am cautat reciproc!
A fost de ajuns un dans la discotecă și pe muzica lui Depeche Mode am ramas împreună!
Cu un buchet de trandafiri albi și un inel frumos, a urmat o cerere în căsătorie, care…”DA”, a fost acceptată.
Au trecut 13 ani de atunci și acum suntem trei persoane fericite! Noi doi și raza noastră de soare, lumina ochilor noștri, Rebeca.

Este adevarat ca dragostea adevarata nu poate fi exprimata in cuvinte si nu are granite, indiferent de coltul de lume din care vine. Cu toate acestea cand vine vorba de cererile in casatorie momentul acela magic este cel mai important, fiind si unicul din viata.
Fiecare femeie are povestea ei perfecta, in care barbatul ingenuncheaza romantic in fata ei si o cere de sotie. Ei bine, la mine nu a fost asa. Am sa incerc sa fiu cat mai concisa, sa nu plictisesc.
La inceputul relatiei noastre sotul a fost plecat o perioada la munca in strainatate. Intr-o zi gasesc surprinsa in posta o scrisoare de la el, in limba germana. Nu intelegeam de ce in germana, pentru ca eu nu cunosteam nici macar un cuvintel in aceasta limba, iar el vorvea cat de cat fluent, dar la scris nu stiam ca se pricepe. Plus ca erau vreo doua pagini..ma intrebam oare ce scrie? Era seara tarziu cand m-am apucat cu dictionarul langa mine sa incerc sa traduc ce scria…intelegeam totusi “ich liebe dich”…care se repeta o data la cateva randuri… deci..era de bine…cu mari emotii si multa munca am descoperit in acea scrisoare ce suflet cald avea iubitul meu,si ca intr-un final sa inteleg ca prin acea scrisoare m-a cerut sa ii fiu sotie. Cand a ajuns acasa, dupa cateva saptamani mi-a povestit ca s-a rugat de un amic sa il ajute si spera ca va fi o cerere in casatorie “altfel” Si a fost.
Cred ca a fost cea mai mare bucurie din viata mea..nepunand la socoteala venirea pe lume a fetitei noastre.
poate nu este cea mai originala idee sau cea mai spectaculoasa, dar cu siguranta este cea mai muncita :-))
Doresc tuturor tinerelor cupluri o iubire ca a noastra!!!

Begin script.

<- Am merge la cetatea Rasnov. Doar asa, in weekend. Dupa urcusul istovitor , cat inca e obosit si nervos ii ordon sa imi faca o poza in locul cel mai inalt cu putinta.
Ma urc pe un bolovan….ma uit in jos….deja vad in ceata si simt ca imi fuge pamantul de sub picioare.
Am rau de inaltime. Cad peste el: un picior cade victima greutatii iubirii asa ca victima nu mai poate scapa. Vrei sa fii partenerul meu pentru tot restul vietii? – scot din buzunar un inel cu motive celtice. Nodul celtic simbolizeaza iubirea eterna – Promit ca merg cu tine si il bagam in gips.

The end

Camera foto = victima nevinovata.
Dar nici un alt mamifer, peste, pasare nu a fost ranit in acest film (decat cei doi iubareti).

Ne-am intalnit in 2012, cu putin timp inainte de Paste. Ne-am vazut si ne-am placut. Suficient de mult cat sa ne mutam impreuna dupa doua intalniri.

Povestea continua si in ziua de azi, si va dura la infinit.

Doua lucruri m-au atras prima data la el: ridurilor din jurul ochilor si culoarea ochilor – albastru deschis. Apoi incet, incet, am descoperit un om vesel, calm, linistit si pasionat de bmx.

Un om care m-a sustinut de fiecare data, care imi este aproape, cu care pot impartasi orice si care imi iubeste defectele mele.

E departe de a fi perfect, insa pentru mine reprezinta perfectiunea. El e persoana care va fi tatal copiilor mei si langa care imi doresc sa imbatranesc frumos si cat mai incet.

Pentru ca noi nu prea facem lucrurile ca toata lumea, m-am gandit ca ar fi mult mai surprinzator daca l-as cere eu in casatorie si nu invers. Si bineinteles ca cererea in casatorie ar trebui sa vina in cel mai neasteptat moment.

Si ce poate fi mai neasteptat ca si moment decat acela in care el va participa la un concurs de bmx.

Planul ar fi urmatorul:

– cumpar un inel / verigheta
– scriu pe un biletel ” Vrei sa te casatoresti cu mine ?”
– pun cele 2 lucruri intr-o cutiuta cat mai mica
– ascund cutiuta un interiorul castii de protectie
– si in momentul culminant, cel in care isi pune casca de protectie pe cap si simte ca ceva il deranjeaza…..in acel moment ma uit atenta la el si il voi intreba pe viu grai
“Vrei sa te casatoresti cu mine?”

Surpriza asta necesita o mica pregatire din partea mea. Concursul este in Germania, deci trebuie sa ma lase sa-i fac bagajul cu echipamentul de protectie ca sa pot pune cutiuta la locul potrivit. Apoi trebuie sa vorbesc cu prietenul sau care merge si el in Germania sa ma ajute ca al meu baiat sa-si puna casca de protectie de cum ajungem in parcul unde se desfasoara concursul (asta ca sa fiu langa el in momentul X) si nu ca de obicei, in momentul in care ajunge pe rampa.

Mici detalii, nimic de nerealizabil….si care merita sa fie infruntate pentru ca surpriza va fi de proportii.

Nu ma pricep la scris, nu stiu sa-mi exprim ideile si sentimentele pe cat de bine mi-as dori, insa cam asta ar fi povestea mea.

Asa ca, daca reusesc sa castig inelul, in acea cutie se vor gasi doua inele, in loc de unul, iar surpriza va fi perfecta!

În primul rând totul incepe cu o inocenta vacanta de vara …

Cei doi sunt impreuna de aproape 3 ani…in fiecare an incearca sa-si petreaca vacanta in locuri frumoase.. (ea si-a dorit dintotdeauna sa mearga in Santorini, dar cu toate acestea, cei doi nu au putut merge acolo datorita costurilor destul de mari). Baiatul face toate pregatirile pentru a rezerva vacanta de vara in Insula Santorini fara sa o intrebe unde sa-si petreaca vacanta de vara. Acesta este primul pas catre surpriza care ar face-o atat de fericita…fara ca ea sa cunoasca prea multe detalii. Apoi baiatul se va comporta ca si cand nu se va intampla nimic si pastrandu-si astfel avantajul de a o surprinde.
Santorini este o insula foarte cunoscuta prin insasi natura sa si pentru asezarile sale originale si istorice.
In timp ce totul decurge ca o vacanta de vara obisnuita, baiatul va rezerva si va insista sa mearga la restaurantul Ochre (unul dintre cele mai frumoase locuri din care se poate admira apusul soarelui in Santorini). Aici baiatul va avea déjà totul pregatit pentru momentul perfect in care va pune intrebarea magica. El o va convinge sa plece mai devreme de la plaja pentru a merge acolo si a prinde apusul soarelui la o cina cu fructe de mare si vin roze. El este déjà pregatit cu toate instrumentele necesare (cu inelul deosebit, aranjamentele florale pregatite impreuna cu restaurantul si Musica- Brain Adams –Have you ever really loved a WOMAN).
Cand vor ajunge acolo, personalul restaurantului ii va astepta cu masa perfecta. Vor ajunge, se vor aseza si vor da comanda. Comanda va fi de vin roze si fructe de mare.
Cand totul este perfect (momentul in care soarele apune, vinul roze,florale, muzica), va veni si intrebarea magica : VREI SA TE CASATORESTI CU MINE

Iubirea si diamantele merg mana-n mana la propriu si la figurat …si hai sa fiu sincera indiferent cat ar fi compatibilitatea de mare ,orice femeie isi doreste pe inelar ,un diamant,asa ca o incununare.Si ce ocazie mai propice sa primeasca asa superbitate decat la o memorabila si frumoasa cerere in casatorie,si aceasta asteptata de ceva timp…vreo 2ani juma.Asa ca isi,adica imi imaginez cum ar fi cererea,adica incerc sa aduc din fabulos in realitate un scenariu de marriage…cand voi auzi sunandu-mi ca un clinchet intrebarea aceea cu Vrei sa?….dar cum se zice ca suntem dupa planete diferite ,probabil si mise-en-scene va fi diferit…dar eu sunt cu imaginatia la superlativ si mi-ar placea asa…neasteptat totusi, asa brusc, dar un moment practic,adica pe la sfarsit de febr mergem in Sinaia -nu tin neaparat de valentines.ce am uitat de mioriticul dragobete?sa se intample marea intrebare la castelul Peles ,sa fie acea clipa cand timpul se opreste in loc,sa arunc un banut in acea fantana a dorintelor si brusc sa se intample…dragostea asta se imbina uneori cu superstitia-dar daca functioneaza…sa aiba la el un buchet de lacramioare(nu stiu de unde le-ar lua pe anotimpul asta rece)proaspete si pe care sa nu cumva sa le fi zarit inainte-sunt florile mele preferate,sa le tina bine ascunse.alt pas ar fi acela sa nu fie lume in jur ,un moment cand doar statuile de strajuie castelul ar fi martore la bucuria noastra-exista iubire intre noi 2 dar nu sirop,deci cererea de casatorie ar trebui sa ne caracterizeze-sa ma intrebe brusc in mijlocul altei conversatii si eu sa zic ok,fie ,da accept!sarutul sa fie extrem de pasional si un inel superb sa-mi daruiasca!

Imi cer scuze pentru mai devreme …o luat-o razna latopul! …

Nu-i simplu pentru tine sa spui un TE IUBESC
Nu-i simplu nici sa spui ceea ce cu adevarat iti doresti!
Nu-i simplu sa gasesti momentul potrivit
Sa-l ceri TU de sot pe cel ce il iubesti!

E normal sa simti ca e momentul sa schimbi ceva in viata, sa simti ca vrei din suflet sa te trezesti cu el , in fiecare dimineata! Ca vrei noapte de noapte sa dormi cu el in brate, ca vrei si al lui nume sa-l porti cu drag O VIATA!

De mult visez sa-mi zica : VREI SA FI A MEA SOATA? Dar aceasta intrebare nu vine , ea se lasa…Asteptata!

Asa ca…intro zi i-am zis la a mea soacra : ce-ati zice daca as veni cu costumul acasa si pe baiat l-as cere …sa- fiu a lui Mireasa?

Si-acum eu sa va spun cum mi-ar placea mie sa fiu ceruta de Matza mea nebuna!
Mi-ar placea sa fiu acasa , sa ascult RPH ( Radio Prahova ) si el sa intre in studio sa-i fure meseria unui meserias ( Mihai Pali ). Sa ia microfonul, sa auda tot orasul ca, Matza mea cea draga, ma cere de nevasta! Caci radioul este ceea ce eu iubesc , de cand Gabita ( Gabi Dobre ) m-a facut sa-l iubesc! Iar Matza mea cea draga raspunsul va fi DA caci vreau o VIATA-ntreaga sa fiu mireasa TA!

Cand incepusem sa nu mai cred in printi, ilene-cosanzene si povesti de iubire, cand sufletul meu incepuse sa se vindece si sa recapat incredere ca pot face totul singura… povestea a-nceput…
A fost odata ca nicio… hmm… sau poate ca in multe alte dati, o fata vesela, zglobie, cuminte, ce nu cauta iubirea si nici fericirea, si un baiat (doamne, ce mai baiat!) chipes din cale-afara, dar golanas si cam smecheras, care la fel nu cauta iubirea si nici fericirea. Ea cuminte, el nu prea, lucrurile erau clare, nimic rau nu se putea intampla. Nu avea cum sa se indragosteasca de el, asa credea ea… pana cand l-a vazut. pana cand s-au vazut.
Totul a inceput intr-o seara, o seara pe care urma sa o petrecem impreuna la niste prieteni, noi ne cunoscuseram cand eram mici, foarte mici, iar de atunci nu ne-am mai vazut. Eu stiam ca el va fi acolo, iar el stia ca voi veni si eu. In momentul in care am intrat, inainte sa apuc sa-mi ridic privirea sa-l caut printre ceilalti, am auzit: diana, cat de frumoasa te-ai facut! Am amutit. De fapt, totul in jur amutise. Nici un sunet, nici un fosnet, toate privirile indreptate spre noi… raspunsul meu, un zambet sfios!
Seara s-a continuat minunat, la inceput nu am indraznit nici unul sa ne spunem nimic, doar ne priveam pe furis, apoi ne-am sarutat… iar mai tarziu nu ne mai puteam opri. Era ceva dincolo de cuvinte, eram doar noi doi, ma simteam atat de bine in bratele lui, protejata, linistita, iubita, iar el zambea incontinuu, parea ca ii place sa ma tina langa sufletul lui, nu putea sa-mi mai dea drumul.
Deja mi-era frica, ma temeam ca incep sa pierd controlul asupra sufletului, simteam ca incep sa ma indragostesc, asa ca am incercat prin cuvinte sa imi zidesc o aparare, sa construiesc un zid in jurul sufletului meu, sa nu cumva sa cada iar in capcana, blegutul de el, sufletul meu. Nu vroiam sa sufar din nou, si atunci i-am spus, lui, barbatului pe care il iubesc nebuneste, ca eu nu caut iubirea, ca sunt o aventuriera si ca ar fi pacat de el sa se indragosteasca de mine. I-am repetat asta toata noaptea, si eram sigura ca asta vreau, sa nu ma indragostesc, iar el sa nu se indragosteasca de mine.
Totul a fost minunat in noaptea aceea, ne sarutam la fiecare coltisor, in fiecare moment in care reuseam sa ne ferim de atentia celorlalti, si mai apoi am ajuns sa ii ignoram total si ne sarutam nestingheriti, nepasatori, de parca lumea era doar a noastra. Numai noi mai existam pe lumea asta. Dar noaptea s-a facut zi si era timpul ca Cenusareasa sa plece spre casa, fara sa fi “uitat” un pantof in urma sa. Visul frumos parea ca se sfarseste.
Doar parea, nu avea sa fie asa… de atunci si pana cand a plecat, pentru ca el era doar “in trecere” prin Romania, am petrecut fiecare clipa impreuna, iar azi… ei bine azi el e iubitul meu. Iubitul meu de departe, omul care ma completeaza, omul langa care ma simt fericita in fiecare moment al zilei, omul cu care pun tara la cale in fiecare dimineata cu cana de cafea dulce-amara in mana, omul in ale carui vise zambesc. e omul meu. omul care mi-a pus un “ranjet” pe fata, ranjet pe care nu mai pot sa-l dezlipesc… suntem fericiti.
Nu, nu m-a cerut, si mi-ar fi frica daca ar avea de gand sa o faca acum, chiar daca stiu, simt, ca el e sufletul meu pereche, omul langa care vreau sa imbatranesc, cu care vreau sa impart cele mai frumoase momente, omul pe care vreau sa il fac fericit!
Cand sau daca o fi sa ma ceara vreodata sunt sigura ca o va face intr-un fel de neuitat, pentru ca Doamne-Doamne a scapat cam prea multa “nebunie” in amandoi… si dac-ar fi sa o faca… cred ca:
….am sari cu parasuta, amandoi, dar fiecare cu parasuta lui, si dupa ce zborul se va fi terminat am ateriza amandoi drept in noroi, eu m-as preface ca ma doare, ca m-am ranit, el ar veni imediat la mine, speriat, iar cand ar fi destul de aproape, as sari de sub parasuta si l-as saruta! Ne-am saruta acolo, noroiosi, murdari, razand… ca doi copii. Apoi el s-ar opri, brusc serios, m-ar ridica in picioare, el s-ar pune in genunchi si m-ar intreba daca vreau sa fiu a lui pentru totdeauna!
….am merge la bunici, la bunicii mei. Acolo este o cetate, cetatea lui Petru Rares. Cetatea desparte satele in care locuiesc cele doua bunicute ale mele. Bineinteles ca am trece peste cetate, pe jos, ca sa le vizitam pe amandoua. Eu nu am urcat niciodata pana in varf, pana sus de tot. Acolo sus, creste un tei, e acolo de cand eram micuta, dar niciodata nu l-am vazut de aproape, n-am indraznit. Imbatraneste si el, dar parca timpul trece mai incet pentru copaci, eu am crescut, el e la fel. Poate cu el langa mine, cu alesul sufletului meu, as avea curaj sa urc pana sus. M-ar tine de mana si nu mi-ar fi teama. Acolo sus, ne-am catara in tei si ne-am saruta atarnati cu capul in jos, ca doua maimute ce suntem, ar incepe sa ploua si poate acolo, deasupra lumii, deasupra tuturor, in acel moment m-ar intreba daca vreau sa fiu a lui soata, pe care s-o iubeasca si s-o ingrijeasca si care sa-i aduca zambetul pe buze in fiecare dimineata… da, iubitul meu! As vrea!
…ar veni candva neanuntat acasa. Stie cat de mult imi place sa inot, mai ales noaptea, deseori ma duc noaptea la bazin (imi pare rau ca nu stau mai aproape de mare), imi place sa fiu doar eu si apa, sa uit de griji, sa uit de tot. El, ar aparea acolo “zdranganind” usor chitara, miscandu-si fin degetele pe corzile ei, fara sa spuna nimic, fara sa spun nimic, doar ne-am privi… ar sarii in apa, langa mine, m-ar strange in brate, niciun cuvant, doar luna, apa, el si un inel… ar deshide gura si acolo, inelul fin cu diamant negru, ar straluci, strans intre dintii lui… nici unul nu ar mai spune nimic, mi-ar stralucii ochii mai tare decat pietricica inelului, si poate as sara apa cu lacrimi… L-as saruta si l-as strange tare in brate, in locul unui “da” la o intrebare nerostita, mi-as lipii trupul de al lui, sa stie ca il vreau acolo pentru totdeauna.
Concluzionand, nu cred ca vreunul dintre scenariile mele va devenii vreodata realitate, cred ca partea asta o vom juca dupa “scenariul lui” dar mi-a placut sa le creez, sa le scriu aici, sa le visez. Iubesc tot mai mult si mai mult pe zi ce trece si acum am inteles ca indiferent cat de puternica ai fi… it takes two to tango!

În anii copilăriei era linişte. Îmi găseam liniştea alergănd fluturi prin livada bunelului şi, după oboseala adunată în orele de joacă, n-aveam niciodată răbdare să mă gândesc cum ajunge acea mâncare aburindă în farfuriile perfect aşezate una faţă de alta, moment ce conicidea tot timpul cu zâmbetul uşor obosit al bunicii. Dar eu n-aveam timp să mă întreb de ce pare obosită bunica, de ce trebuiau să înveţe verişorii mei mai mari la ce e bun oxigenul pentru om, de ce la televizor vorbeşte Nichita Stănescu despre fericire. Eu eram preocupat să trăiesc fericirea, nu să o analizez.
Anii au trecut, eu am crescut, iar livada bunelului nu mi se mai pare atât de largă, ba uneori simt că mă strânge. Cât despre fluturi, acum mă simt eu însumi hăituit, însă din interior, de fantomele fluturilor morţi în chinuri pe altarul fericirii mele şi încoronaţi cu zâmbetele-mi inocente. Fiecare bătaie din aripi a lor o simt ca pe un gând, „dar dacă… ”, sau o nelinişte ce m-ar face să fug de nebun spre nicăieri. Dar stau şi-mi zac mocnit vulcanul, chinuindu-mă să nu erupă, luând cu el totodată şi minţile mele.
Sunt aproape trei ani, de-acum. În acea zi, trăsnit de un fulger, s-a aprins în mine văpaia ce mă mistuie neîncetat. Mi-aduc aminte şi acum de privirea ei naivă ca un cer senin, şi de-atunci mă-ntreb mereu cum din senin poate s-apară un fulger?! Nu pot uita nici zâmbetul ei şăgalnic, scăpat spre mine fără să vrea, din inerţie. Atunci, ca nişte phonexi, au reînviat toţi fluturii copilăriei, alungându-mi liniştea fericirii, însă dându-i totodată un nume şi un chip. De-atunci ea a devenit singurul fluture al vieţii mele, pe care mă chinui să-l prin în mrejele dragostei.
Nu mai e timp, şi nici răbdare nu mai am să aştept. Floarea dorinţei de a-mi avea propriul fluture pe veşnicie, a înflorit deplin şi zvâcâie de nerăbdare. În curând voi culege rodul tuturor alinturilor ei, al săruturilor şi mângâierilor însămânţate în inima mea clipă de clipă, fără de care n-aş mai vedea o zi împlinită. Îi voi cere să-mi fie soţie!
Dar mi-e teamă. Dorinţa îmi dă nebunia unui viteaz, însă frica mă leagă să nu fac niciun pas. Ce-aş putea să-i spun să nu râdă de mine, sau ce să-i ofer să ştie ce mult mă jertfesc, în ce grădină s-o-nconjur să uite de lume, să-i spun c-o doresc. Să mergem într-una din cele şapte minuni ale lumii, ne-am întâlni cu mii de alţi iubăreţi. Sau poate într-un restaurant desuet unde romantic scârţâie o vioară, cred că s-ar plictisi.
După câteva zile de agonie în care gândurile m-au făcut să transpir stând pe loc, mă trezesc lucid aproape de ascuţişul muntelui, trăgându-mi energic iubita de mână. „Doamne, cred că sunt nebun! Ce caut eu aici şi de ce-mi chinui femeia într-un loc unde abia animalele se-ncumetă s-ajungă?!”, aşa-mi percutează-n creier gândul laş. „Iubitule, am obosit! De ce-ţi doreşti s-ajungem aşa sus?!” aud privind cu milă spre chipul blând şi-ndurător. „Mai e puţin. Hai să te iau în braţe. Când o s-ajungem sus, frumuseţea privirii o să te facă să uiţi greul urcuşului.” o mint luându-mi privirea din ochii ei şi urându-mi nebunia.
Am ajuns. O palmă de pământ ne ţine pe-amândoi, de parcă tot Pământul s-ar fi îngrămădit sub tălpile noastre. O privesc pierdută în eterul înălţimii, uneori învăluită aureolatic de aburii vântului cărnos. Păru’-i prinde îndrăzneală şi i se ridică greoi de pe umeri, sfidând gravitaţia uitată la poalele muntelui. Ne regăseam străini, ea revărsând frumuseţea ce nu-ndrăzneam măcar să o visez vreodată, iar eu, umil în mine însumi mă simţeam nedemn.
„Te rog iartă-mă! Iartă-mă că te-am chinuit să te aduc până aici, dar abia acum îmi dau seama că, fără să vreau, ţi-am trădat adevărata natură. Abia acum te simt în tabloul originilor tale, îţi înţeleg atingerile nefiresc de tandre şi ce anume mă face să te iubesc. Martor mi-e Soarele de-a dreapta şi Luna de-a stânga că mi-aş dori să-ţi fiu alături până-n ultima mea zi. Primeşte-mi te rog dragostea şi pe mine împreună cu ea!”

Felicitari dragilor! Sa stiti ca nu ne-a fost deloc usor dar ne-a facut placere sa citim atat de multe scenarii. :)

Scrie comentariu

(necesar)

(necesar)